Ai naibii gândaci din Spitalul Judeţean!

Coincidenţa naibii a făcut ca un filmuleţ cu gândacii din Spitalul Judeţean să fie "livrat" presei în ajunul unor inaugurări: secţii proaspăt renovate în cea mai mare unitate medicală de la malul mării şi deschiderea unui spital privat la Ovidiu. Spun "coincidenţa naibii" pentru că situaţia a oferit ocazia unora să comenteze că gestul a fost rău-intenţionat, că a fost făcut special cu o zi -două -trei înainte de inaugurări, să strice bucuria managerului Dănuţ Căpăţână şi să adauge "puncte-bonus" particularilor de la Ovidiu. Aiurea! Gândaci sunt de când lumea în spital, la fel - şi în mii de bucătării din municipiul Constanţa, iar gospodinele pot ţipa oripilate: "vai, nu!", că oricum realitatea le contrazice. Deratizezi, dispare problema o perioadă, după care reapare. Aşa că nu e o dramă, nu e asta marea problemă a Spitalului Judeţean Constanţa. Problema e aia legată de mentalitate - sunt manageri sau şefi de secţii care se cred dumnezeii locului cu pricina şi care îţi trântesc foile de consultaţie în braţe dacă nu îi eşti pe plac (exemplu: dr. Doina Catrinoiu) sau te "flituiesc" sub pretextul că eşti "jurnal de scandal" (exemplu: Dănuţ Căpăţână, că doar şi el e "specialist" în mass-media şi comunicare). La un palier şi mai ridicat de... alertă adaug şi problema medicilor: dacă sunt toţi aşa de specialişti, profesionişti etc., de ce aleg constănţenii tot trenul spre Bucureşti? Nu spun că nu avem profesionişti, dar dacă îi avem, de ce auzim doar câteva nume, pe care le putem număra pe degete, şi la care intri în cabinet, atunci când ai o problemă, doar dacă ai obrazul fin? Cam asta e imaginea pe care o am eu despre Spitalul Judeţean. Nu sunt singura care cred cele expuse mai-sus, ba chiar şi cunoscuţii managerului Căpăţână îmi dau dreptate. Prin urmare, ca sfat: lăsaţi bârfele "la o ţigară", cu şeful Consiliului Judeţean, şi încercaţi şi restul (medici, colegi de presă) să depistaţi şi să "trataţi" adevăratele probleme ale unităţii. Mâine-poimâine avem nevoie de un tratament cu toţii, că suntem oameni, şi ne trezim că... ne doare capul şi ne scărpinăm de gândaci, cu cartela de acces în secţii; gâdilăm orgoliul lui Căpăţână sau ne jenăm să-i spunem care-i buba, nu cumva să ne dea cu flit. Aşa, şi? Doar nu-i spitalul lui sau judeţul - al familiei sale!

Alexandra ANTON