Cătălin Anghel, militant civic: oameni buni, implicaţi-vă şi reacţionaţi la ceea ce se întâmplă în jurul vostru

De la politică, la evenimente generate pe o reţea de socializare

Cătălin Anghel a fost membru al unui proiect politic început cu speranţe, dar care a eşuat rapid. Chiar dacă mai sunt persoane care se străduiesc să resusciteze acel proiect, Anghel preferă să fie un militant civic, aşa cum singur se prezintă, şi să se folosească intens de un instrument de promovare care momentan nu îi solicită foarte multe eforturi: Facebook. Pe Facebook a lansat apeluri la proteste şi tot acolo „inventează” diverse evenimente, strângând picătură cu picătură notorietate. Prin urmare, nu este exclus să candideze, dar nu este obligatoriu – după cum mărturiseşte.

Reporter: Dumnule Anghel, aţi fost membru de partid, după care aţi renunţat... Consideraţi că în momentul de faţă sunteţi un reprezentant al străzii, al protestelor din stradă, un lider?

Cătălin Anghel: În primul rând, să stabilim un lucru. Există voci care vorbesc despre civism dinainte de aceste evenimente. Însuşi faptul că eu am ajuns să fac parte acum trei ani dintr-un partid care se înfiinţa de la zero era tot în urma unor evenimente în care se dorea schimbarea clasei politice de atunci. Numai că se pare că a fost mult prea devreme pentru educaţia civică şi politică a oamenilor din România. Lucrurile pe care le spuneam noi atunci s-au spus şi astăzi în stradă şi încă mai este loc de a face această educaţie civică şi politică. Ca ulterior să putem să vorbim despre importanţa acestor lucruri, despre faptul că strada poate genera lideri ş.a.m.d.

Rep.: Strada poate genera lideri? Strada poate genera schimbări în societate. Ca urmare a protestelor, se vede vreo schimbare majoră? Actualii politicieni au învăţat ceva?

C.A.: Eu sunt convins că cei mai mulţi au învăţat ceva, pentru că nu cred că vă imaginaţi că am fi putut vorbi de un guvern de tehnocraţi trecut printr-un Parlament dominat de PSD dacă nu ar fi avut loc aceste evenimente. Nu cred că cineva îşi imaginează că ar fi putut să se întâmple aşa ceva.

Rep.: Dvs. chiar credeţi că este un guvern de tehnocraţi? Sunteţi mulţumit de cum arată acest Guvern?

C.A.: Este din punctul meu de vedere o amânare a unor decizii politice, pentru că eu nu cred în ideea de guvern de tehnocraţi care nu are în spate şi susţinerea Parlamantului. Dacă exista un Parlament de tehnocraţi, atunci am fi spus că am fi putut avea un guvern de tehnocraţi. Dar iată că se poate avea un guvern de tehnocraţi cu un Parlament care a fost pus la zid de ultimele proteste şi care acum a făcut un pas înapoi şi a acceptat într-un mod neaşteptat un început de depolitizare a funcţiilor.

Rep.: Aşadar noul Guvern este un pas înainte, începe schimbarea.... sau nu?

C.A.: Putem spune că este un provizorat, fiindcă nu există clasă politică care să fi fost propusă, să fie parte din Guvern şi care să nu fie contestată şi contestabilă din stradă. Şi atunci, ca să liniştească strada, au făcut acest compromis - au pus oameni de care nu se auzise, care au nişte CV-uri interesante şi cărora trebuie să le acordăm măcar 100 de zile să vedem ce fac efectiv.

Rep.: Da, dar în stradă au ieşit câteva mii de oameni …. zeci de mii. Dar la vot când au fost votaţi acei oameni care au ajuns în Parlament? Cum se văd lucrurile aici?

C.A.: Atingeţi un punct foarte sensibil şi care mi-e drag mie că vorbim iar de educaţie civică şi politică. Pentru că pot să vă spun că şi mie când am fost de fiecare dată la vot mi-a fost foarte greu să aleg dintre cei propuşi pe listă. Deci nu e vina oamenilor că nu se duc la vot, este vina partidelor că nu au propus oameni, lideri de valoare şi care să nu fie contestabili şi contestaţi astfel încât noi, alegătorii, să mergem la vot cu inima deschisă şi să ştim clar că îl votăm pe X care ştim că este ok sau, mai bine, să fie o concurenţă reală, să fie doi, trei oameni capabili şi noi să alegem dintre ei. Dar când ştii că nu ai pe cine să votezi, atunci vorbim despre absenteism, mulţi oameni nu s-au dus la vot pentru că nu au avut pe cine alege.

Rep.: Sau se duc la vot şi votează răul cel mai mic…

C.A.: Sau cei care, exact ca şi mine, sunt conştienţi de puterea votului, de faptul că este unul din puţinele momente în care poţi efectiv să faci ceva atunci când te duci la vot dar, într-adevăr, votezi răul cel mai mic însă asta nu este o soluţie pe termen lung. Pentru că, iată, votând răul cel mai mic de 25 de ani avem foarte mulţi primari în puşcărie sau care vor ajunge acolo dar încă nu au fost căutaţi, avem foarte mulţi parlamentari care au probleme cu legea etc. Deci nu e o soluţie răul cel mai mic.

Rep.: Am văzut că sunteţi foarte activ pe internet şi creţi tot felul de pagini şi evenimente - ultimul fiind legat de alegerea primarilor - sesizez că dvs. susţineti alegerea lor în două tururi. De ce?

C.A.: Există câteva argumente pentru a solicita acest lucru. Faptul că există mai mult de două formaţiuni politice şi că, ipotetic, un candidat poate să ia 25 la sută în primul tur, al doilea candidat poate să ia 20 la sută şi al treilea 18 la sută, există posibilitatea ca în urma turului doi să se vină cu argumente şi contraargumente să existe dezbateri şi să nu iasă nepărat cel care a luat primul loc în primul tur şi care şi care nu are reprezentativitate pentru tot oraşul. Deci, să ieşi primar cu 25 la sută dintr-un procent de 50 la sută prezenţi la vot nu înseamnă că eşti legitim să îi reprezinţi pe toţi. Din păcate, notorietatea de care se bucură actualii primari în funcţie plus bonusurile pe care le dau în fiecare lună sau în fiecare zi primarii pentru a-şi crea avantaje de imagine la următoarele alegeri generează o vizibilitate şi o intenţie de vot mult mai mare pentru prmarii în curs, deci le dă din start prima şansă. Aproape că nu există şanse reale decât poate pentru un om providenţial sau să fie invers - un primar care nu a făcut nimic sau care este vizibil că nu este bun. Să acorzi prima şansă primarului în curs nu înseamnă o competiţie reală şi atunci îmi imaginez că în două tururi pot apărea surprize, să existe şansa reală ca, de exemplu, candidatul opoziţiei să se poată bate cu primarul în curs şi să câştige la sfârşit cel mai bun.

Rep.: Susţineţi această variantă în două tururi pentru că vă pregătiţi cumva dvs să candidaţi la primăria Constanţa şi v-ar avantaja?

C.A.: Nu este vorba despre mine, acest eveniment este public pentru toată ţara. Din păcate, avem următoarea problemă: România este nemulţumită de clasa politică actuală şi atunci, ca să poate veni persoane noi care nu sunt cunoscute încă, trebuie să le dăm măcar o minimă şansă să poată ajunge în turul doi şi să aibă o competiţie corectă cu primarul în curs.

Rep.: Dar luaţi în calcul să candidaţi?

C.A.: Nu am luat în calcul până acum această posibilitate.

Rep.: Dar luaţi în calcul la Consiliul Local… ca independent, ca reprezentant al societăţii civile, al vreunui partid politic dacă vă curtează şi reuşeşte să vă convingă.

C.A.: Mesajul meu este următorul - oameni buni, implicaţi-vă şi reacţionaţi la ceea ce se întâmplă în jurul vostru - eu am făcu asta de trei ani. Nu înseamnă neapărat că vreau să fiu primarul Constanţei dar nu exclud posibilitatea ca, la un moment dat, să particip la o competiţie pentru alegerea consilierilor locali.

Rep.: Sau pentru Parlament, domnule Anghel, ar putea fi şi asta o variantă.

C.A.: Am mai vrut odată să candidez dar nu mi-a fost permisă nici măcar posibilitate de a participa. Ideea de a participa şi de a fi ales, de a fi reprezentantul oamenilor, este un lucru foarte bun - este cel mai frumos mod de a face schimbări pozitive în societate. Le este mult mai greu celor care sunt numiţi şi care, odată ajunşi acolo, se ţin cu ton dinadinsul de scaun şi nu vor să plece. Pe când cei aleşi cum sunt preşedintele României sau primarii în curs au puterea votului a mii sau zeci de mii de oameni şi care îi face să îşi pună în aplicare programul şi viziunea. Mai este aici o problemă - se pare că ori puterea îţi ia minţile apropo de cei aleşi până acum, ori ei nu ştiu un lucru - faptul că aleşii, reprezentanţii partidelor sau ai funcţiilor publice sunt doar mandataţi de cetăţeni să îi repreznite şi trebuie să asculte vocea lor nu să se reprezinte pe ei, deci ei uită acest lucru. Eu am propus de mult acel faimos contract cu alegătorii care să fie semnat înainte şi care practic ne ajută să scăpăm de populişti. De obicei în campanie vine lumea şi ne promite marea cu sarea - salarii, venituri, reduceri de taxe, gigacalorie ieftină etc. După ce îi votăm convinşi că cei care promit ne vor binele, fantastic, în timpul mandatului se întâmplă nişte evenimente care îi opresc să mai facă ce au promis şi găsesc tot felul de scuze. În Parlamentul României sunt nişte deputaţi care au fost pe listele unui partid care promitea 20.000 de euro pentru fiecare român şi multe alte fantasmagorii. Cred că au luat vreo 20 la sută deci cu cât identificăm mai repede, mai uşor, oamenii corecţi, oneşti care să ne reprezinte şi nu populiştii de care vorbesc, cu atât ne va fi mai uşor să îi eliminăm pe cei care ne fac rău.

Rep.: Dar nu mi-aţi răspuns la întrebare - vă gândiţi serios la o eventuală candidatură pentru Consiliul Local sau pentru Parlament? De ce anume ar depinde o candidatură?

C.A.: Ceea ce fac eu de câţiva ani în zona asta de militant civic nu trebuie neapărat să sfârşească printr-o fie ea o candidatură independentă sau sub umbrela unui partid. Vorbind în general, nu despre mine, apropo de manifestările din stradă - ele nu pot lua forma îmbunătăţirii vieţii noastre de zi cu zi fără schimbarea clasei politice, fără ca cineva să fie ales corect, fie local, fie în Parlamentul României. Trebuie să se schimbe legile sub care funcţionăm sau măcar să se schimbe modul în care se aplică aceste legi. Eu îmi doresc legi simple şi uşor de aplicat, îmi doresc să trăiesc într-o ţară în care taxele sunt folosite în beneficiul meu ca şi cetăţean. Vorbeam în cadrul unor discuţii cu copiii - majoritatea vor să plece pentru că aici puţine lucruri îi fac să se simtă mândri că sunt români. Dacă în interiorul ţării nu ai asigurate premisele unei şanse corecte la învăţătură, la un job, la a trăi fericit în ţara ta atunci e normal să pleci să îţi cauţi fericirea în altă parte pentru că avem numai o viaţă şi trebuie să ne-o trăim cât mai frumos şi cât mai bine.