Cum a ajuns trenul spre Bucureşti cel mai bun medic şi pentru rezidenţii din Constanţa

„Cum să învăţ dacă nu sunt luat la intervenţii, alături de cei cu experienţă?”

Zeci de mii de pacienţi ajung, anual, în Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB). Sunt oameni din toată ţara, că nu degeaba avem, la Constanţa, vorba: „cel mai bun medic e trenul spre Bucureşti...”. Între timp, lucrurile au evoluat la malul mării, nimic de spus, dar, tot în medicii din Capitală stă speranţa atunci când lucrurile sunt complicate.

Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti este căutat însă nu doar de pacienţi din toată ţara, ci este şi „visul”, dacă se poate spune aşa, al medicilor rezidenţi. „Am fost rezident la Spitalul Judeţean Constanţa. După îndelungi insistenţe mi-a fost acordat transferul aici. E altceva. Cum să învăţ dacă nu sunt luat la intervenţii, alături de medicii cu experienţă? La Constanţa scriam doar foi de externare. Nu şi-a pus nimeni întrebarea de ce pleacă rezidenţii de acolo? De când am venit aici, am intrat şi în sala de naşteri. Prima naştere: un băieţel de nota 10”, spune, cu încântare, tânărul medic. Imediat, colegele îi dau şi „verdictul”: „Se spune că dacă e băiat la prima naştere pe care o asişti, băiat vei avea şi tu primul copil”. „E important să prinzi cât mai multe intervenţii, să fii în sală la operaţii, să te ia şi pe tine acolo...”, continuă o rezidentă. Dr. Claudia Ciocoiu este rezidentă la Obstetrică-Ginecologie în cadrul SUUB şi spune că a ales medicina pentru că... „mama este medic”. „Nu mă văd făcând altceva. Prima mea intervenţie: o cusătură după o operaţie. A ieşit foarte bine”, spune, cu mândrie, Claudia Ciocoiu. A doua intervenţie: un chiuretaj, apoi iarăşi o cusătură, iar în curând speră să aibă parte şi de intervenţii mai complicate. Se vede că îi place munca ei şi are acea încântare specifică oricăror începuturi. Are şi un medic îndrumător pe măsură: dr. Georgeta Badea, un specialist despre care multe tinere mămici (sau nu neapărat tinere) au numai cuvinte de laudă. Este o bucovineancă frumoasă, cu ochi albaştri, calzi şi un zâmbet care te linişteşte. Parcă nu îţi vine să crezi că, după ce a schimbat două-trei cuvinte cu tine, intră în sala de operaţie şi iese de acolo după o oră, două-trei, în funcţie de cât de complicată a fost intervenţia chirurghicală efectuată: extirparea unor chisturi şi aşa mai departe. După ce iese din sală, acolo unde îţi imaginezi că numai un bărbat mânuieşte bisturiul, revine la zâmbet şi la încurajările împărţite în stânga şi în dreapta pacientelor. „Doamna doctor este un profesionist adevărat”, dă asigurări rezidenta Ciocoiu. Însă nu doar ea învaţă de la dr. Georgeta Badea: un alt învăţăcel este originar din Siria. „Nu-mi place să am o morgă din aceea...”, spune dr. Badea, ca explicaţie pentru atitudinea caldă pe care o afişează. Interviul planificat cu ea se opreşte însă brusc, pentru că intervine din nou munca. Rămâne „pe data viitoare”, moment în care conştientizezi că eşti în mijlocul unui „haos”: pacienţi, medici, asistente, brancardieri, tărgi, sirene care se aud de afară. În spital e un du-te - vino continuu, însă toate au un rost, iar „haosul” este de fapt gestionat aproape la milimetru. Ce strică? Birocraţia – după cum ne spun rezidenţii: „Hârtiile cu internări, externări... astea durează”.

Alexandra ANTON