Escrocul imobiliar Lungu, trimis în judecată după ce a ţepuit 22 de persoane

Le-a vândut locuinţe pe care nu le-a mai construit

Dosarul în care escrocul imobiliar Aurel Lungu este cercetat pentru înşelăciune calificată în convenţii, cu consecinţe deosebit de grave - în formă continuată, ajunge în instanţă. Prejudiciul estimat în acest dosar, în dauna persoanelor înşelate, este de peste 390.000 de euro.

Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa l-au trimis în judecată pe Aurel Lungu, individul care, în perioada 2007 - 2008, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, a încasat de la 22 de persoane mai multe sume de bani, pentru realizarea de apartamente în oraşele Bragadiru şi Mogoşoaia, judeţul Ilfov, fără însă a le definitiva. Pentru a-şi atrage clientela să încheie antecontracte de cumpărare pentru imobile din aşa-zisul ansamblu rezidenţial denumit "Gemenii", fostul administrator al SC House Factory International SRL încasa banii în mai multe etape, pe măsură ce câştiga încrederea păgubiţilor din acest dosar. Asfel, în primă fază, Lungu încasa o taxă "de rezervare" a apartamentelor, apoi încasa un "avans - antecontract de vânzare-cumpărare a unui bun viitor", dând de înţeles că la finalizarea locuinţelor cumpărătorii vor achita integral valoarea imobilelor. A strâns în acest mod peste 390 de mii de euro, însă nu a mai finalizat niciodată construcţiile. Toţi cei care s-au trezit şi fără bani, dar şi fără locuinţe, au depus plângeri împotriva lui Lungu. Pe parcursul cercetărilor, procurorii au constatat că, pentru a-i determina pe cei interesaţi să plătească, Lungu i-a indus în eroare precizând că urmează să obţină un credit de la Bancpost, în vederea realizării ansamblului rezidenţial. În realitate, nici Lungu, dar nici House Factory International SRL nu au solicitat sau obţinut, în perioada 2006-2008 vreun credit de investiţii. Tot ca o dovadă a faptului că Lungu vindea doar vise este şi faptul că, în antecontractele încheiate cu păgubiţii, se preciza că el este proprietarul terenului pe care urma să fie edificată construcţia. În realitate, terenul era deţinut de două persoane fizice, care încheiaseră un contract de asociere în participaţiune cu societatea învinuitului.

Alexandra ANTON