Pretexte să ne dăm solidari

Suntem o naţie care ne merităm soarta. Există o plăcere diabolică în cei mai mulţi dintre noi de a arăta insistent imaginile urâte, de a reaminti ce rău şi distructiv. Nu mă refer la ştirile care arată cât cum şi ce mai fură politicienii, ce mangle se fac, ce tunuri se dau, dezvăluiri "pe bune", mă refer la ştirile despre 20 de idioţi care s-au bătut pe plajă, despre alţi imbecili care s-au alergat cu toporul în Austria la grătar. Şi mă refer la prostia asta, nebunia, isteria care parcă ne-a cuprins pe toţi, de a diseca în patru firul evenimentelor de la un grătar. Erau români ăia de s-au alergat cu toporul la grătar. Au făcut-o în Austria, prin urmare "conaţionalii noştri ne fac de râs". Extraordinar! M-a distrus psihic ştirea asta, iar ca şi cum nu era de ajuns, evenimentul a fost "cuplat" cu bătaia din Mamaia, apoi cu referire la jurnaliştii agresaţi de 1 mai. iar de aici... potopul cu televiziunea care poate, odată cu noul patronat, îşi va schimba discursul. M-a scos din sărite cum au comentat incidentele "colegii" de breaslă. Nu ţin partea poliţiştilor care nu erau fix în momentul producerii incidentului la faţa locului pentru a prinde prompt agresorul, dar nu pot să nu sesizez că este tembelism să îţi închipui că la fiecare suflet de pe litoral poate fi "alocat" una bucată poliţist. Mă refer aici, desigur, la incidentul cu jurnalista de la Pro Tv, care a fost îmbrâncită pe plajă. La fel, nu pricep: momentul în care un jurnalist alege să transmită în direct sau să facă teren, trebuie anunţată Poliţia pentru asigurarea unei gărzi de corp? Să fim serioşi. Vrem să fim în siguranţă, dar asta nu înseamnă că trebuie să fim absurzi. Dar a sunat bine de subiect să facem de rahat Poliţia. M-aş fi bucurat ca subiectul să fie tratat de maniera corectă, să simt că nu îmi e lehamite de ce aud şi văd. O tâmpenie mai mare însă decât ce a urmat nu se putea: imagini cu jurnalista agresată, imagini cu bătaia din Austria, unii de cântau la acordeon printre morminte şi bătaia din Mamaia - toate evenimentele la comun, pentru a arăta: 1. în ce hal sunt românii şi 2. ce incapabilă e Poliţia. Şi-atunci, ce mama naibii se mai dădeau unii de ceasul morţii să spună că sunt solidari cu jurnalista agresată? Nu exista nici o solidaritate. Doar subiect de "tocat" alături de alte exemple negative.

Alexandra ANTON