Sus paharul pentru pomana prostului!

În urmă cu 13 ani, mai exact în noiembrie 2001, academicianul Răzvan Theodorescu lansa pentru prima dată teoria, s-o numim momentan cu puţină reţinere reală, dar curajoasă, numită şi "mentalitatea tranzacţională" a românilor. Mediul academic se confrunta în premieră cu ceea ce restul poporului ştia şi punea în practică în istoria sa multimilenară. Deci şi azi. Potrivit acestei teorii, spiritul de conservare la români nu se manifestă niciodată prin atitudine, ci prin negociere. Să reţinem asta.

Să presupunem următorul scenariu: vecinul Pandele, candidează pentru funcţia de preşedinte de asociaţie de locatari. Îl reţine vecinul Parpandel, care face şi drege de ceva timp la şefia asociaţiei respective. Evident, Pandele vrea să fie ales pentru binele tuturor celorlalţi locatari şi nu uită să le amintească asta constant. Parpandel renunţă la funcţie, tot pentru binele locatarilor. Imediat, Pandele a ajuns la concluzia că, după o perioadă de înjurături cu Parpandel, ar fi ideal, tot pentru binele locatarilor, să bată palma cu... Parpandel. Stimabile locatar, ce părere ai de Pandele?

Zilele acestea, ochilor şi urechilor mi-au fost date să văd şi să aud două expresii, de la două persoane diferite şi apropiate. Persoana 1: "Eu am votat USL, au zis că fac atâtea şi atâtea. Uite, că nu fac nimic. M-au păcălit, nu mai merg la vot". Persoana 2: "Eu am crezut în Alianţa D.A.". Dezamăgirea persoanei 2 era evidentă, încât nu necesita continuare.

Vecinul Pandele nu este un vecin, ci o rotiţă. Vecinul Parpandel nu este un vecin, ci o altă rotiţă. Împreună, formează un sistem. Pentru cine nu a avut ochi să vadă şi urechi să audă, zilele acestea, două partide au anunţat, până la urmă, nimic nou sub soare: scurgeri de şampanie, îmbrăţişări şi pupăceli, cu un entuziasm frenetic şi asta după ce s-au înjurat timp de "doar" doi ani. Angajamentele politice sunt o "mâncare de peşte", angajamentele faţă de electorat sunt altă "mâncare de peşte", iar ultima categorie a fost călcată sub bocancul mentalităţii tranzacţionale, nicidecum pentru binele ei, care a ajuns din nou la vorba lui Horaţiu Mălăele: "Trecut de rahat avem, prezent de rahat avem, bine măcar că nu avem nici un fel de viitor".

Marius Florian VASILE