Turism inter-religios în judeţul Tulcea

Tulcea uneşte nu doar două contraste naturale, Parcul Naţional Munţii Măcinului, cei mai vechi munţi din România, şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, cel mai tânăr pământ al Europei, ci şi comunităţi umane care, în ciuda diversităţii culturale, a credinţelor religioase şi confesionale diferite, convieţuiesc de secole în armonie. Dacă vizitatorii nu vor da buzna încălţaţi în geamie atunci când muezinul cheamă la rugăciune sau dacă nu vor năvăli în lăcaşele de cult cu pantaloni scurţi ori bluze decoltate, vor fi primiţi cu bucurie, mai ales atunci când vor fi introduşi de un localnic. Cei mai mulţi istorici sunt de părere că în cetatea antică a Tomisului a existat o mitropolie care a avut o continuitate fluctuantă în timp şi care a numărat 14 episcopii, cinci dintre acestea aflându-se pe teritoriul actualului judeţ Tulcea. Vestigiile arheologice descoperite în Dobrogea atestă rolul şi locul zonei în răspândirea creştinismului, deşi zona a fost sub stăpânire română, apoi otomană secole la rândul. Actul martiric al sfinţilor Epictet şi Astion, sfinţi ale căror moaşte au fost descoperite în anul 2001 la cetatea Halmyris, Murighiol, atestă prezenţa monahismului în Scythia Minor încă de la finele secolului al III-lea. Existenţa la Niculiţel a unei basilici paleocreştine, descoperită în anul 1971, şi a criptei ce a adăpostit patru martiri creştini cunoscuţi în Actele martirice că fiind martirizaţi în a două jumătate a secolului al IV-lea, la Noviodunum, actualul oraş Isaccea, prezintă de asemenea o importantă deosebită pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române. Basilica paleocreştină din Niculiţel, monument unic în Europa care constituie cel mai timpuriu exemplu de transpunere a concepţiilor arhitecturale greco-române în arhitectură paleocreştină, este până în anul 2015 în proces de reabilitare, dar cunoscut deopotrivă în lumea credincioşilor ortodocşi este ''Triunghiul mănăstirilor'' format din aşezămintele de la Cocoş, Saon şi Celic-Dere, scrie agerpres.ro.