23 de ani de la moartea lui Ștefan Mihăilescu-Brăila. De ce a luat numele orașului de pe Dunăre

Ștefan Mihăilescu-Brăila, foto: cinemagia.ro

Actorul care a luat numele oraşului său natal este considerat unul dintre geniile comediei româneşti. Pe 19 septembrie se împlinesc 23 de ani de la moartea lui Ștefan Mihăilescu-Brăila. Nu a fost iubit de mama sa, iar la înmormântarea sa au fost doar zece persoane. Trist este că au rămas doar câteva fotografii ale marelui actor. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ştefan Mihăilescu-Brăila a fost iubit de public pentru rolurile din peliculele „Păcală” (1974), „Ciocolata cu alune” (în 1978), „Elixirul tinereţii” (în 1978), „Nea Mărin miliardar” (1979), “Secretul lui Bachus” (1979). Dincolo de moştenirea lui în teatru şi film, marele actor a lăsat în urmă şi un fiu, pe Florin Mihăilescu-Brăila, din căsnicia cu actriţa Georgeta Rahtopol. Din această căsnicie a venit pe lume Florin – urmaşul actorului, care are 64 de ani şi mulţi ani de muncă în Televiziunea Română.

Marele actor Ștefan Mihăilescu-Brăila ne-a părăsit acum 23 de ani, la 19 septembrie 1996, dar rolul magistral din ”Secretul lui Bahus” este la fel de popular și în ziua de azi. ”Bachus” a fost ultimul mare rol interpretat de marele actor.

Puțini știu că artistul a fost un copil nedorit, ”din flori”, iar mama lui nu l-a iubit.

Ştefan Mihăilescu-Brăila s-a născut la 3 februa­rie 1925 la Brăila. Mama lui a fost infirmieră și l-a născut la 19 ani, în afara căsătoriei. A fost un copil ”din flori”, cu copil nedorit și care nu a fost iubit de mama sa. Din acest motiv, Ştefan Mihăilescu-Brăila n-a putut să-şi ierte mama niciodată și a fost marcat pe viaţă. A su­fe­rit îngrozitor toată viața. Mai târziu, a mărturisit că, la rândul său, nu a putut iubi: ” N-am fost învăţat”, spunea Ştefan Mihăilescu-Brăila.

O rudă a marelui actor, povestea că s-a născut la Brăila, în casa bunicilor din partea mamei. A venit pe lume dintr-o relație de o noapte cu un medic care locuia în cartierul Lacul Dulce. Nu a avut o copilărie fericită. Mama lui era rece, se purta rău cu el. Unchiul lui îi spunea mereu că e foarte urât, îl băteau cu lingura în cap. A suferit toată viaţa, panicat de sărăcie. Era po­sesiv cu lucrurile lui, dar era şi în stare să dăruiască foarte mult.

În 1936, se înscrie la Liceul in­dus­trial din Brăila şi-l termină în 1940. Din 1944 face parte din mişcarea artistică de amatori. A fost un copil sărac şi de aceea a început să muncească de la vârsta de 16 ani, a fost pe rând hamal, salahor, funcţionar. Vedea filme multe filme, în special americane. Chiar își dorea să ajungă în America, în țara tuturor posibilităților. La 14 ani s-a urcat într-o birjă și a spus: ”Nene, eu vreau să ajung în America”.

După terminarea Con­servatorului a fost angajat actor la Teatrul de Stat Brăila, iar acolo erau doi Ştefan Mi­hăilescu şi, pentru că pe bunica lui o chema şi Brăila, şi-a luat această poreclă pentru a nu fi confundat cu alţii. În 1950, se căsătoreşte cu Georgeta ­Rahtopol, iar în 1956 se transferă la Teatrul din Baia Mare. Vine prin concurs la Teatrul Giuleşti din Bucureşti în 1957, care se numea atunci Teatrul Muncitoresc CFR.

Ștefan Mihăilescu-Brăila a decedat la 71 de ani în spital, după ce reuşise să depăşească un atac cerebral din cauza căruia îşi pierduse memoria şi fusese nevoit să reînveţe mersul şi cititul.

Şi mai tristă a fost uitarea în care a căzut în ultima perioadă a vieţii – la înmormântarea marelui Ştefan Mihăilescu-Brăila n-au fost mai mult de zece oameni, aşa cum a povestit Mircea Albulescu.

click.ro