Ajută-ți părinții să își controleze mai bine diabetul! Iată cum

Susținerea familiei este importantă când vine vorba despre controlul diabetului, însă de multe ori, copiii nu au primit suficientă atenție în calitate de membri ai familiei care oferă sprijin celor dragi. Așa că oamenii de știință americani, din Iowa, au vrut să examineze rolul pe care îl au copiii în privința managementului sau controlului diabetului unuia dintre părinți, cât și în privința dietei și activității fizice.

Cercetătorii au efectuat interviuri, în paralel, în cazul a 24 de adulți latino-americani și african-americani, cu diabet zaharat, care aveau un copil cu vârstă cuprinsă între 10 și 17 ani, în perioada 2004-2006. Interviurile au fost apoi transcrise și analizate, scrie doc.ro.

Rezultatele cercetării au fost complexe

Adulții au perceput faptul că adolescenții lor îndeplinesc multiple roluri în ceea ce privește controlul diabetului de care suferă părintele. Părinții au descris, în urmă acestei cercetări, că ai lor copii le monitorizează regimul alimentar, aportul alimentar și că le reamintesc ce alimente nu ar trebui să mănânce.

Mai mult, au existat copiii care și-au ajutat părinții diabetici atât la pregătirea meselor, cât și la cumpărături. Participanții au mai descris copiii și în alți termeni pozitivi: copiii le-au reamintit părinților diabetici să facă mișcare, să facă exerciții fizice și chiar au făcut exerciții împreună cu părintele care suferea de diabet.

Cercetătorii au mai aflat că fiii sau fiicele le-au reamintit părinților să își ia medicamentele pentru diabet și că le-au fost alături părinților la îndeplinirea anumitor sarcini, cum ar fi măsurarea glicemiei.

Rolurile copiilor sunt benefice

Atât copiii, cât și părinții au perceput faptul că tinerii îndeplinesc multe roluri în susținerea pe care le-o oferă părinților lor când vine vorba de controlul diabetului.

Autocontrolul diabetului, care include administrarea medicamentelor, monitorizarea glicemiei, respectarea unui regim alimentar special pentru diabetici și faptul că persoană este activă din punct de vedere fizic are loc în contextul familiei, spun cercetătorii americani. Iar o susținere socială sporită este asociată cu un control mai bun al diabetului.

Atât părinții, cât și copiii au perceput (potrivit interviurilor luate de oamenii de știință) că micuții joacă multe roluri diferite în controlul pe care părintele îl are asupra diabetului. Cele 24 de familii intervievate au descris rolurile pe care copiii lor le-au avut

în monitorizarea regimului și aportului alimentar al părintelui,

în acordarea ajutorului la cumpărături și la pregătirea mesei,

în a le reaminti părinților să facă exercițui fizice

în a face mișcare împreună cu părinții

în a le reaminti părinților să își ia medicamentele pentru diabet

în a le fi alături părinților în alte sarcini legate de controlul diabetului

în a-i tentă uneori pe adulți să se abată de la regimul lor pentru diabet.

Aceste descrieri, spun cercetătorii din Iowa, au ieșit la iveală pe măsură ce părințîi și copiii lor au discutat modificările apărute în gospodăria lor, pe măsură ce adulții au fost nevoiți să se dedice unui program pentru a-și ține astfel diabetul sub control.

Mărturiile părinților diabetici

Adulții din cadrul acestei cercetări au dezvăluit în interviuri că adolescenții monitorizau regimul alimentar al părintelui diabetic. De exemplu, copiii le reaminteau părinților, pe cale verbală, ce alimente nu ar trebui să mănânce, spunându-le "Ai voie să mănânci asta?" sau "Ești sigur/a că poți să mănânci acel aliment?". În alte cazuri, copiii ascund mâncarea sau țin la distanță un anumit aliment de părintele diabetic. Ajutorul oferit de adolescenți și copii merge dincolo de a ascunde alimentele pe care adulții diabetici nu au voie să le mănânce. Copiii le spun părinților "Nu, nu poți să mănânci asta. Nu poți să bei asta".

Părinții au descris, în general, faptul că adolescenții și copiii lor le-au reamintit ce nu au voie să mănânce drept exemple pozitive, pentru că odraslele au încercat să ii ajute. Cu toate acestea, uneori părinții au ignorat sau au trecut cu vederea încercările copiilor lor de a-i ajută sau de a avea grijă de ei.