Alcoolismul - boală a societăţii

Demenţă Alzheimer nu este doar o boală a creierului, diabetul zaharat nu este doar o boală a pan-creasului, hipertensiunea nu este doar o boală a inimii la fel cum ulcerul gastric nu este doar o boală a stomacului. De ce? Pentru că organele fiecăruia dintre noi sunt conectate între ele şi funcţiile lor sunt interdependente. Nu putem, din păcate, limita o afecţiune la organul implicat în mod primar. Apoi, aceste tulburări nu se pot limita la cel afectat, nu sunt limitate la un bolnav. De ce? Pentru că regimul de viaţă al unui diabetic, hipertensiv sau persoană suferind de probleme gastrice se ras-frânge şi afectează familia, sau pe cei care trăiesc cu persoană suferindă. Mai mult decât atât, nu putem limita afecţiunea la grupul social primar (familie). De ce? Pentru că un om bolnav necesită intervenţii medicale, uneori spitalizare, zile de concediu medical sau restricţii de număr de ore lu-crate, o muncă ce implică un anume prag de efort fizic, o dietă alimentară specifică, un mediu anume, un lift sau rampă în loc de scară, un copil bolnav lipseşte de la şcoală, un îngrijitor perma-nent acasă este necesar în cazuri avansate de boală cronică. Aşa implicăm şi impactam sistemul sanitar, industria alimentară, sistemul şcolar, productivitatea companiilor angajatoare şi lista poate continuă la nesfârşit. Dependenţă la alcool este doar (încă) un exemplu. Persoană dependenţă afec-tează un ecosistem. Se tensionează şi deteriorează rând pe rând relaţiile interpersonale intime (soţ/soţie) şi profesionale, suferă sănătatea fizică a consumatorului dependent, suferă capaciatea de muncă şi nu în ultimul rând copiii consumatorului moştenesc tare pe care le vor purta încă o gen-eratie. De ce nu toţi cei care consumă alcool devin dependenţi de alcool? De ce unii beau “fără măsură” şi care este “măsură” lucrurilor?

Alcoolismul presupune o pierdere a controlului şi a autonomiei personale, o pierdere a “măsurii” la nivel de individ.

Se pierde controlul asupra cantităţii şi frecvenţei consumului de alcool. Se pierde controlul asupra comportamentului sub influenţă alcoolului, persoană se pune pe sine sau pe alţii în pericol, devin inadecvaţi, agresivi, comit acte imorale ori ilegale, se lasă conduşi de impulsuri, fără a lua în calcul măcar, ori ignorând cu bună ştiinţă consecinţele nefaste ale acţiunilor lor. Se pierde capacitatea de prioritizare a responsabilităţilor şi chiar a activităţilor plăcute, alcoolul (procurarea şi consumul) devenind prioritatea zero. Se pierde sistemul de suport social, întâi cunoştinţele, cercul larg de prieteni, colegi de serviciu, prieteni de-o viaţă şi finalmente familia.

Un dependent de alcool este stigmatizat în România şi stigma porneşte de la nivel macro, de la persoane necunoscute care “taxează” consumul de alcool până la nivel intim, când propria familie te stigmatizează şi ostracizează. Sistemul sanitar stigmatizează alcoolismul. Credinţă re-ligioasa de asemenea. Dependenţă de alcool nu este o tulburare, o afecţiune pe care omul şi-o “face cu mâna lui”. Consumul de orice cantitate de alcool este într-adevăr opţional, însă nu pentru toată lumea. Ştiţi cine NU poate opta pentru un pahar de vin? Un dependent de alcool. De ce? Pentru că a ajuns în etapă dependenţei fizice de alcool, organismul este dependent de o anume doză de alcool la o anume frecvenţa de timp. Ştiţi bine că unii adulţi fac diabet “de stres”, fac pusee hipertensive pe fond emoţional, fac accidente vasculare cerebrale sau infarct miocardic acut pe fondul unui regim alimentar nesănătos, a sedentarismulsui, a stresului profesional şamd. Sunt acestea boli induse, făcute “cu mâna lor”? Da, însă nu sunt stigmatizate. Sunt tratate în sistemul sanitar. Sunt acceptate religios.

De ce unii beau “fără măsură”?Poate fiindcă au moştenit asta genetic de la unul dintre părinţii lor, poate copiază un comportament pe care l-au deprins încă din mică copilărie, poate se con-frunta cu un episod dificil în viaţă lor căruia nu ştiu sau nu pot să-I facă faţă altfel, poate fiindcă suferă de anxietate pe care alcoolul o diminuează temporar, poate fiindcă trăiesc un episod depre-siv care este caracterizat prin idei de devalorizare şi lipsa speranţei, prin idei de vinovăţie şi lipsa motivaţiei de a face ceva- orice, alcoolul estompează temporar gândurile “grele” şi induce o uşoară stare de euforie, poate fiindcă suferă de o fobie socială şi alcoolul îi face să vorbească cu alţii, poate să fie chiar plăcuţi de ceilalţi, poate suferă de insomnie şi alcoolul prin efectul sedativ îi ado-arme, poate au dureri date de boli cornice pe care alcoolul le atenuează. Poate pentru că trăim într-o societate în care mersul la psihiatru ori la psiholog înseamnă că eşti nebun şi asta nici măcar nu mai înseamnă că ai o boală care trebuie tratată, că un ulcer. Poate pentru că trăim vremuri în care muncim mult şi până târziu şi nu mai avem acasă decât o sticlă de vin şi un film care ne ţin companie. Poate fiindcă “aşa fac francezii”, “aşa fac ruşii” şi nu se discuta despre limita între acest alcoholism acceptat socio-cultural şi repercusiunile sale asupra sănătăţii fizice, mentale şi so-ciale. Poate fiindcă, chiar de e atât de bine cunoscut efectul nociv pe care alcoolul îl are, este atât de la îndemână oricui. Se găseşte în orice magazin sau restaurant, la orice ora, foarte ieftin până la foarte scump, este hobby, este ingredient în mâncăruri, este rodul muncii în vie.

Să privim dependenţă de alcool că pe încă o afecţiune pe care care o trăim “la comun”, pe care o plătim “la comun” , în loc să ne prefacem că dacă o facem o “boală ruşinoasă”, o facem să dispară.

Revenind la bolile de organ care devin “boli” de sistem social, “boli” ale societăţii, întinzându-se în “pată de ulei” de la pancreasul diabeticului până la industria alimentară, să aplicăm acest exemplu consumului de alcool (de la consum abuziv până la dependenţă de alcool). Să vedem persoană de-pedenta de alcool în contextul “moştenirii” pe care o lasă copiilor săi, incapacităţii de a lucra sau calitatea muncii sale, pericolului la care se expune pe sine şi îi expune pe ceilalţi în momentul în care este intoxicat, să ne gândim la costurile de îngrijire a ficatului sau, a pancreasului sau, a inimii şi circulaţiei sale, a articulaţiilor sale, a creierului sau. Să ne gândim cât de mult alcoolismul este de “evitat”, de “comdamnat”, de “comentat” şi cât este de identificat corect şi timpuriu (din familie, nu de către medic specialist care tratează consecinţe ale unui consum de 20 de ani vechime) şi raportat medicului de familie, unui psiholog, unui psihiatru, uni preot. Să nu ne ferim copiii de la a şti despre alcoolism că despre ceva “ruşinos” ci de la a-l “moşteni” din casă. Să privim această afecţiune că pe încă o afecţiune pe care care o trăim “la comun”, pe care o plătim “la comun” în loc să ne prefacem că dacă o facem o “boală ruşinoasă” o facem să dispară.

Ajută-ţi soţia, tatăl, colegul, fiica, preotul, educatoarea copilului tău, iubitul, prietenul cel mai bun pentru că te ajuţi pe ţine, pentru că ajuţi societatea mai departe decât pe acel individ. Ajută-i la fel cum ai ajută pe cineva iubit care suferă de demenţă Alzheimer, hipertensiune, diabet zaharat, ulcer gastric sau epilepsie. Îndrumă-i către un centru unde pot fi ajutaţi de profesionişti, de oameni pregă-titi să ofere acest ajutor. Susţine paşii mici ai unui om care vor lasă urme adânci, dacă se află pe drumul cel bun.

Te putem ajută !

Clinică de tratament ALIAT Constanţa

Adresa: Aleea Orhideelor 14, parter

Telefon: 0722/ 120 347

Program: Luni- Vineri 10-19

E-mail: contact@clinica-aliat-constanta.ro;

Web:www.clinica-aliat-constanta.ro