Alexandru Bănescu, aflat pe nava Concordia în momentul naufragiului, nu renunţă la croaziere

Tatăl înotătorului constănţean spune că fiul său este un luptător

Alexandru Bănescu, fost campion al Clubului Farul, este unul dintre constănţenii care se aflau pe nava de croazieră Costa Concordia în momentul naufragiului de acum câteva zile, soldat şi cu pierderi omeneşti. El este aşteptat cu emoţii în ţară, în cursul zilei de miercuri. Alexandru a crescut într-o familie de sportivi şi a reuşit să se afirme ca înotător. Dovadă sunt cele 25 de medalii, obţinute în urma diverselor competiţii sportive, care sunt expuse în camera sa. Fostul campion s-a retras însă din viaţa sportivă din cauza unor probleme de sănătate şi a decis să se îmbarce pe nava de croazieră Costa Concordia, după ce în 2009 a fost admis la Universitatea Maritimă Constanţa, la fără frecvenţă, la specializarea Navigaţie şi Transport Maritim şi Fluvial.

Reporter: Alexandru a crescut într-o familie de sportivi şi a reuşit să se afirme ca înotător. Ce l-a determinat să plece din România pentru a munci în străinătate?

Victor Bănescu: Viaţa din România. Ca un tânăr care vrei să te afirmi şi să faci ceva, ce te determină să pleci? Bunăstarea sau neajunsurile? E o întrebare pe care şi-o pun toţi. Neajunsurile şi că nu te poţi realiza pe plan intern te face să te gândeşti să pleci pentru a realiza un ideal. Nu a mai putut practica înotul pentru că a avut o problemă medicală, dar pentru a supravieţuii, trebuie să lupţi. Ca orice tânăr, vrea să-şi facă şi el casa lui, ulterior să se căsătorească şi pentru a-şi asigura ziua de mâine îi trebuiesc bani. Tineretul nu ar pleca din ţară dacă ar fi bine în România, dacă ar avea posibilitatea să-şi etaleze calităţile. Pe mine mă revoltă acest lucru.

Rep.: Familia l-a sprijinit pe Alexandru în demersul său de a pleca să lucreze în străinătate?

V.B.: Familia l-a sprijinit în toate deciziile pe care le-a luat şi îl va sprijini în continuare. L-am susţinut din toate punctele de vedere pentru a pleca să lucreze în străinătate.

Rep.: Când s-a îmbarcat Alexandru la bordul navei Costa Concordia?

V.B.: La sfârşitul lunii septembrie. Sunt 5 luni de când nu şi-a mai văzut fizic familia. O lună a stat în Anglia unde a făcut cursurile IMO şi pregătirea necesară.

Rep.: Ce ştiţi despre incidentul în care a fost implicat Alexandru?

V.B.: Evenimentul s-a întâmplat vineri noaptea. El era de serviciu, la sala de fitness. Sâmbătă dimineaţa mi-a arătat soţia la televizor că nava Costa Concordia a naufragiat. Nava respectivă se afla într-o croazieră Sicilia, Italia, Spania.

Rep.: Ce v-a comunicat Alexandru când v-a contactat telefonic?

V.B.: A luat legătura cu noi, ne-a spus că este bine şi că toţi pasagerii au fost transferaţi pe o insulă unde au rămas acolo peste noapte. Din câte mi-a spus el, compania şi-a achitat obligaţiile faţă de personalul angajat şi de pasageri.

Rep.: Fiind departe de familie, era panicat, îngrijorat de toată această situaţie?

V.B.: Pot să spun că a fost puţin panicat şi am simţit o îngrijorare în vocea lui, dar ulterior şi-a schimbat această atitudine şi vrea să navigheze în continuare. După cum îl ştiu eu, Alexandru este un tip tare. Am crezut că după acest eveniment va renunţa, dar nu a fost aşa. Evenimentul acesta pare să-l fi întărit. E un luptător. Mi-aş dori ca toţi tinerii să fie aşa.

Rep.: Ce aţi discutat cu el? Când va reveni în România?

V.B.: Aştept telefonul lui Alexandru să-mi spună când pot să-l iau de la aeroport. Va veni acasă pentru că nu mai are acte, absolut nimic. Va trebui să-i refacem actele, paşapoartul. Familia îl aşteaptă acasă şi peste două sptămâni am înţeles că va fi chemat de către companie din nou la muncă. Este singurul copil. Ne purtăm ca orice părinţi care îşi aşteaptă copilul acasă. Nu te mai gândeşti la ce a fost. Momentul revederii, îmbrăţişările vor fi cele mai frumoase şi importante pentru noi toţi. Nu poţi exprima în cuvinte ce a fost acolo. Nici sentimentele pe care le ai.

Rep.: Pe nava Costa Concordia, alături de Alexandru, s-au mai aflat şi alţi constănţeni?

V.B.: Din discuţia mea cu el are un prieten foarte bun Nicu, cu care stă în cabină, dar nu ştiu dacă este din Constanţa.

Rep.: Cu ce satisfacţii materiale s-a ales Alexandru după acest voiaj?

V.B.: Este prea devreme să spunem că s-a realizat financiar. Să ajungi la o realizare materială îi trebuiesc câţiva ani. În primul voiaj o companie te ia de probă, să vadă ce-ţi poate pielea, clachezi. Este prea matur să spunem că acest voiaj i-a adus satisfacţii materiale. Era un pas înainte, un pas pe care orice tânăr trebuie să-l aibă.

Rep.: Ca preşedinte al Clubului de Ciclism profesional aţi format mulţi tineri. Câţi dintre ei au mai rămas în ţară?

V.B.: Mulţi dintre ei mi-au mulţumit pentru că i-am format ca oameni, să fie respectuoşi, cuviincioşi, să fie cinstiţi şi să lupte pentru ceea ce vor să realizeze. Pentru mine cea mai mare mulţumire este atunci când un fost elev vine să-mi mulţumească pentru ce am reuşit să fac pentru el. Mulţi dintre ei sunt plecaţi în străinătate pentru a munci, iar alţii sunt îmbarcaţi. Dacă părinţii nu au posibilitatea să le ofere tinerilor o mică afacere şi nu au cum să-i propulseze de la spate, cu toate facultăţile pe care le fac aceştia nu au cum să se realizeze în ţară. Regretul meu este că nu pot să fac mai mult pentru ei.

Alexandra VASILE