Alexandru Mazăre: Eu nu am să spun ca un personaj celebru că "şcoala românească scoate tâmpiţi", din contră

Senatorul USL susţine schimbarea Legii Educaţiei, bazată pe consultarea cu partenerii sociali

Alexandru Mazăre candidează pentru încă un mandat de senator. Poate pentru că e campanie electorală, sau nu neapărat din acest motiv, parlamentarul a acceptat să vorbească despre orice, despre ce ar face dacă s-ar retrage din politică, despre ultimul specatacol văzut la Opera Naţională, şi până la educaţie, modelele greşite după care se ghidează tinerii din ziua de azi şi nevoia schimbării actualei Legi a Educaţiei.

Reporter: Domnule senator, ce afacere aţi alege, dacă v-aţi retrage din politică: industria muzicală, aţi construi o grădiniţă sau aţi înfiinţa o casă de modă?

Alexandru Mazăre: Nu, nici una nici alta. Probabil că m-aş orienta către chestiuni legate de producţie audio-video, cinematografie. Nu uitaţi că am lucrat ani de zile la TV Neptun şi am o oarecare experienţă în domeniu. Dar, acum, că tot m-aţi întrebat, profit de ocazie să transmit condoleanţe familiei marelui actor şi regretatului actor Şerban Ionescu. L-am cunoscut personal. Un titan al teatrului românesc. Ultima reprezentanţie pe care am văzut-o cu Şerban Ionescu a fost "Livada cu vişini" a lui Cehov pe scena Teatrului Naţional, alături de Maia Morgenstern şi Victor Rebengiuc. Este o pierdere incomensurabilă pentru teatrul românesc şi pentru cultura românească şi nu ştiu cum se face că Dumnezeu îi ia pe cei buni mai repede decât ar trebui.

Rep.: Maia Morgenstern a fost, zilele trecute, şi la Constanţa, pe scena Casei de Cultură. Aţi fost la teatru. aţi văzut piesa?

A.M.: Nu. Am dorit foarte mult să ajung, dar am fost prins cu programul. Pe de o parte, a fost la Bucureşti acea şedinţă extraordinară a Camerelor reunite ale Parlamentului, după care am participat la Agigea, la o întâlnire cu comunitatea turco-tătară. S-a prelungit acolo discuţia cu oamenii şi e normal să dureze mult, pentru că sunt multe probleme, oamenii vor să discute, să-i spună direct candidatului, senatorului care îi sunt păsurile şi nevoile lor, şi n-am mai putut să ajung şi la teatru. Mi-am dorit mult, am înţeles că a fost un spectacol extrem de reuşit. Cunosc subiectul, bineînţeles, cine n-a citit Maitreyi, romanul lui Mircea Eliade, dar eram curios să văd cum a gândit regizorul să adapteze pentru teatru această carte.

Rep.: Ne-aţi sârnit curiozitatea. Ne-aţi spus, la un moment dat, ce cărţi vă plac, aflăm mergeţi la teatru, dar nu ne-aţi spus ce muzică vă place?

A.M.: Am să vă spun că sâmbătă, bunăoară, am văzut un spectacol minunat la Opera Naţională din Bucureşti, din opera lui Richard Wagner... Un spectacol deosebit: costume, scenă, muzică, interpreţi... Trebuie să spun că, spre surprinderea mea, la Opera Naţională din Bucureşti sala era doar 60% plină. E un lucru surprinzător pentru mine. Totuşi, vorbim despre o capitală culturală a unei ţări cu 20 şi ceva de milioane de oameni. În alte ţări, că am mai fost la spectacole de acest gen, trebuie să-ţi faci programare şi să-ţi faci rezervare pentru bilet cu o lună, două, trei luni înainte, să poţi să prinzi un loc în sală. Cred că mai avem de lucru şi cred că la noi cultura încă nu-şi găseşte locul pe care şi-l merită în viaţa de zi cu zi a noastră. Este rolul nostru, al celor implicaţi, al meu spre exemplu, ca senator în Parlamentul României şi membru în Comisia de Cultură, dar, până la urmă, este şi rolul educaţiei, a şcolii, a mai multor factori.

Rep.: În acest context, vreau să vă întreb: acesta este nivelul la care suntem noi, românii, acum, sau de vină sunt şi managerii acelor instituţii de cultură?

A.M.: Nu aş vorbi în termeni de vină. a fost o evoluţie a societăţii şi am să vă dau câteva exemple. Îmi aduc aminte când se difuza, pe un post naţional de televiziune un... celebru serial de parodie "Vacanţa Mare". am să vă spun că a avut cel mai mare rating din istoria televiziunii în ţara românească. La un moment dat, din 10 televizoare deschise la momentul respectiv, 7 urmăreau acel serial, asupra căruia nu vreau să insist, dar cred că nivelul limbajului, nivelul cultural, nivelul umorului din acel serial... vă este cunoscut.

Rep.: Adică ne-am "becalizat" şi ne-am "manelizat".

A.M.: Da. Nu-mi place termenul acesta, de "becalizat", dar am coborât foarte mult ştacheta în ultima perioadă şi nu a fost tot timpul aşa. Sunt mulţi factori. M-aţi întrebat de vină. Nu cred că este cineva direct, explicit, vinovat, ci trebuie să fie un efort pe ansamblu al societăţii româneşti. Trebuie pornit, evident, din şcoală, pentru că de acolo, de la şcoală, începi să formezi gustul copilului şi, pe mai departe, a viitorului adult pentru cărţi, pentru muzică, pentru literatură, pentru cunoaştere în general.

Rep.: Spuneaţi la un moment dat, în cadrul unei discuţii, că în anii în care aţi făcut facultatea chiar se făcea carte. Ce s-a întâmplat între timp? Ce credeţi că trebuie să se schimbe în sistem, în legea educaţiei, ce propuneri aveţi?

A.M.: Au fost foarte multe lucruri care au răsturnat valorile în sistemul de educaţie din România. Eu nu am să spun ca un personaj celebru că "şcoala românească scoate tâmpiţi" - cred că ştiţi că mă refer la Traian Băsescu -, din contră. Din ce am vorbit cu profesorii, există un potenţial enorm în rândul tineretului din România, dar în primul rând trebuiesc motivaţi. Eu, când am început facultatea, existau foarte multe oportunităţi: erau locuri de muncă, ştiam că dacă termin o facultate o să-mi găsesc undeva un job unde chiar voi face performanţă. Din păcate, în momentul de faţă, cred că şi planurile de şcolarizare nu sunt în acord cu cerinţa de pe piaţa muncii. Scoate cohorte întregi de absolvenţi pe care piaţa muncii nu îi poate absorbi. Şi-atunci, riscăm să avem mult prea mulţi absolvenţi cu calificare şi înaltă calificare, care, evident, nu îşi vor găsi de muncă. Pe de altă parte, cred că şi modelele pe care le-a creat societatea românească în ultima perioadă sunt complet greşite. Dacă vedem în fiecare zi fotbalişti, cântăreţi de manele... - nu am nimic cu ei, dar dacă vedem numai genul promovate numai genul acesta de realizări, evident că tinerii care urmăresc programele de ştiri sau care urmăresc mass-media îşi vor dori să urmeze o cale similară. Ei ce văd? Ei văd că un doctor, că un profesor are o viaţă destul de grea, că nu câştigă mulţi bani, că de multe ori este nevoit să emigreze din ţară ca să-şi găsească o împlinure profesională sau materială, şi atunci se gândesc să aleagă o cale mult mai scurtă, mult mai facilă şi care le garantează un succes material imediat. Aşadar, în primul rând trebuie gândită o nouă Lege a Educaţiei Naţionale. Actuala lege este prost făcută, a fost asumată, vă aduc aminte, prin răspundere guvernamentală - adică dezbatere zero - şi noi ne-am propus, în viitoarea Guvernare USL să facem o lege a Educaţiei Naţionale, dar cu consultarea tuturor patronatelor şi a federaţiilor sindicale din domeniu. Iar această lege să abordeze toată gama de probleme pe care le avem în educaţie, pornind de la salarizare, stimulente pentru cadrele didactice, structura ciclului de învăţământ - clasa a IX-a să rămână la liceu, clasa a VIII-a să rămână la gimnaziu, să renunţăm la calsa zero... Este o variantă să renunţăm la clasa zero pentru că, după părerea mea, este un experiment nereuşit. Deci, toate aceste aspecte trebuie prinse în Legea Educaţiei Naţionale, discutată, amendată de către patronate, federaţiile sindicale şi găsită cea mai bună formulă.

Rep.: Şi iar se modifică Legea Educaţiei şi iar bulversaţi pe toată lumea...

A.M.: Dacă actuala lege este proastă şi înţeleg că toată lumea din sistem este de acord că este o prostie făcută de fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, trebuie să modificăm legea, dar nu vrem să o mai facem pe genunchi şi nu vrem să o facem numai noi, că suntem cei mai deştepţi, cum a făcut-o Guvernarea Boc -"noi suntem cei mai deştepţi şi respingem apriori orice sugestie sau orice propunere". De asta v-am spus: consultarea celorlalţi parteneri sociali este indispensabilă.

Alexandra ANTON