Alianta - intre vointa si neputinta

Ce visează nostalgicii, ce îşi doresc PDL-iştii pentru că le dă cu eroare în sondaje, nu se poate. Crin Antonescu rămâne fixat pe ideea că nu se poate cu PDL. A pretextat că din cauza lui Traian Băsescu. După cum se agită apele, cred că nu se poate că pur şi simplu PNL vrea să pară "haiduc", să aibă propriile opinii, indiferent de invitaţiile PDL ori de ce susţine acum PSD, acelaşi PSD alături de care PNL ar fi trebuit să facă front comun împotriva guvernanţilor şi şefului statului. PSD nu poate accepta ideile lansate de Antonescu poate pripit, deşi fondul e bun: Legea educaţiei, povestea cu învăţatul în limba maternă. Cu asta nu sunt de acord nici eu. Numai că PNL bravează pe un teritoriu care nu îi pare firesc, iar continuarea, adică ameninţarea cu suspendarea pare un pic deplasată. Există calea de mijloc: PNL intră la guvernare cu PDL, pleacă UDMR, probabil şi UNPR ori se împacă cu ideea, şi se rezolvă şi Legea educaţiei. Nu mai stă PDL la mâna UDMR pentru legea în cauză. Se modifică legea şi se clarifică povestea fără să mai fie nevoie de alte demersuri, de genul: cum să împaci UDMR cu o lege care nu mai are şanse să rămână cum o vor maghiarii... Ar fi prea... complicat de simplu, iar Antonescu e într-o vervă care o ia deja pe o pantă negativă. Începe să plictisească şi să strice imaginea aia din campanie, când unii îl vedeam aproape de turul doi pentru preşedinţia României. De ce nu ar mai vrea PNL cu PDL? Pentru că trădarea a fost cruntă? Pentru că şeful liberalilor s-a schimbat şi pentru că nu ar mai putea trăi fără frâu liber pe posturile tv cu declaraţiile anti-Băsescu? Compromisul în politică e o artă, cică, numai că nu întotdeauna este şi posibil să faci compromisul. În cazul PDL-PNL nostalgicii ar uita tot şi ar lua-o de la capăt. Nostalgicii sunt prea puţini şi probabil că nu sunt politicieni. Probabil sunt cei care au votat în anul de graţie când s-a născut "revoluţia portocalie". Halal "revoluţie"!