"Alianta PSD cu alte partide nu este normala, dar este importanta impotriva unui rau"

Deputatul social-democrat Antonella Marinescu:

Colaborarea dintre PNL, PC şi PSD rămâne în continuare un subiect discutat atât la nivel naţional, cât şi în teritoriu. Şi politicienii de la malul mării au întors pe toate feţele alianţa, în căutarea avantajelor şi dezavantajelor. Printre politicenii care au exprimat un punct de vedere despre acest subiect se numără şi deputatul PSD Antonella Marinescu. Aceasta este de părere că PSD-ul constituia o forţă în politica românească, motiv pentru care nu ar avea nevoie de o eventuală alianţă, însă, în actuala conjunctură politică, respectivul "mariaj" ar reuşi să ţină piept portocaliilor.

Reporter: Doamnă Antonella Marinescu, cum comentaţi alianţa PNL-PC şi PSD?

Antonella Marinescu: Până acum a fost alianţa PSD+ PC şi au mai fost şi altele. Acum vorbim doar despre o alianţă PNL-PC, în condiţiile în care în momentul de faţă PSD-ul încă nu face parte din această alianţă. Din punctul meu de vedere, eu consider că PSD este un partid foarte puternic şi chiar nu ar avea nevoie să facă o alianţă cu nimeni. Deci, aceste "codiţe" nu i-au adus decât dezavantaje, nicidecum avantaje. Din punctul meu de vedere, PSD a fost dintotdeauna un partid puternic, de stânga, care a deţinut centrul politic foarte mulţi ani în România. Acum vorbim despre o alianţă PNL+PC+PSD, care nu mi se pare normală, cât mi se pare importantă. Practic, atunci când se începe o luptă împotriva unui rău, se unesc toate forţele, iar împotriva răului B-B (Băsescu -Boc- cum îi spun eu), este normal să ajungem la o astfel de alianţă. Bănuiesc că vor intra mai multe partide, PRM, chiar şi PNŢCD. Cu toţii vor să se alieze pentru a putea reuşi acest lucru, dar nu e suficient.

Rep.: Ce ar mai trebui?

A.M.: Ar mai trebui un UDMR. Dar nu cred că cei de la UDMR vor face acest pas, deoarece ţin prea mult la putere, ca să renunţe ei la ciolan. Să dea Dumnezeu să putem face anumite schimbări. Însă, eu sunt optimistă din acest punct de vedere.

Rep.: Credeţi că cele trei partide vor obţine un scor favorabil?

A.M.: Da, se poate obţine un scor favorabil, dar nu este suficient pentru a dărâma B-B-ul şi PDL-ul. Noi nu o să putem scoate suficient. Gândiţi-vă câte moţiuni de cenzură au fost fără însă nici o finalitate. Înainte, când era vorba de moţiune de cenzură şi venea tot Guvernul, tremurau hainele pe ei. Acum vin cu nonşalanţă, fiind practic o simplă formalitate. Trebuie ca opoziţia să devină puternică, pentru a putea clătina un pic stâlpul puterii. Să realizeze, totuşi, că există o opoziţie puternică.

Rep.: Când credeţi că România va ieşi din criza economică?

A.M.: În momentul de faţă sunt pesimistă, că acest lucru se va întâmpla curând. Eu, de obicei, sunt optimistă, dar din punct de vedere politic gândesc mai pesimist. Dar, prefer să fiu pesimistă şi să greşesc, decât să fiu optimistă şi să nu am dreptate. Eu văd România ca pe o maşină Dacia, din anii 1970, care a ajunsîn şanţ. Consider că în următorii 2-3 ani o să reuşim să scoatem puţin capul la suprafaţă. Dar cred că putem spune că ieşim din criză abia după 5 ani. Depinde cum va fi guvernată această ţară. Pentru că, dacă s-ar fi luat anumite măsuri, la momentul potrivit, poate că eram pe drumul bun. Trebuiau luate măsuri în infrastructură, trebuiau desfiinţate agenţiile care înghiţeau bani, în condiţiile în care există un număr mare de astfel de agenţii. În momentul în care se investeşte în infrastructură şi sunt bani la vedere, din acel moment se creează locuri de muncă la oameni, creşte puterea de cumpărare şi atunci începi să te ridici. Dar, noi nu avem interesul acesta. Guvernul nu poate lucra cu banii la vedere.

Rep.: Nu se vrea, sau nu se poate?

A.M.: Nu se vrea, pentru că totul este posibil. Îmi amintesc, şi pe vremea lui Ceauşescu, că şi atunci a existat o perioadă de criză. Ce a făcut atunci Ceauşescu? A construit Casa Poporului, care este a doua clădire după Pentagon. Chiar dacă este un mastodont, putem să ne mândrim cu el. Că nu aveam autostrăzi, că aveam şosele, dar atunci se construia, pe când acum nu se mai construieşte nimic.

Rep.: Care credeţi că este cea mai neinspirată măsură luată de Guvernul Boc?

A.M.: Cea mai neinspirată măsură este cea care a lovit exact unde nu trebuia: în pensionari. Eu am spus şi într-o declaraţie politică Domnule Boc, cu gloanţe aţi încercat? Era mai ieftin! S-a lovit în pensionari, în mame, prin indemnizaţii. Vrem să fim ca afară. Este dreptul mamelor de a alege dacă vin la muncă după o lună sau dacă vin la muncă după doi ani. Sunt foarte multe femei în imposibilitatea de a veni la muncă pentru că nu au cu cine să îşi lase copiii şi nici nu au unde să-i ducă. Unde sunt grădiniţele? Unde sunt creşele? La noi sunt multe instituţii de învăţământ private, însă părinţii nu au bani să îşi lase copii la astfel de instituţii. În momentul de faţă avem două pături sociale. Oamenii foarte bogaţi, aţi văzut ce maşini circulă pe străzile noastre, ultimul model de Maseratti sau Bugatti, pot fi văzute la noi. Cealaltă pătură socială este reprezentată din cei săraci. Practic, clasa de mijloc nu mai există. Tot ce erau întreprinzători mici şi mijlocii, prin impozitele mici şi mijlocii nu au avut cum să supravieţuiască. Practic, s-a lovit în toate categoriile sociale: în copii, în mame, în medici, în studenţi, în profesori, în pensionari. În toată populaţia României, mai puţin în cei care sunt foare bogaţi.

Rep.: Pensionarii militari au început o serie de proteste şi au demarat mai multe acţiuni în instanţă. Credeţi că vor avea câştig de cauză?

A.M.: În instanţă, da. Protestele nu vor rezolva nimic. Eu mai cred în puterea instanţei şi cred că le va da dreptate. Dacă nu, vor căuta dreptatea afară. Mulţi au făcut acest lucru şi au reuşit.

Rep.: De ce credeţi că nu se mai protestează în România?

A.M.: Aţi văzut ce s-a întâmplat cu tinerii care au protestat cu ceva timp în ţară. Studenţii au fost amendaţi la sânge. Deci, şi acest drept încet, încet ni se va lua. Uşor, uşor nu ne vom îndrepta către democraţie, ci către o dictatură prezidenţială.

Rep.: Ce credeţi că trebuie schimbat în sistemul legislativ pentru a îmbunătăţi viaţa românilor?

A.M.: Parlamentul, în România, reprezintă Legislativul, adică cea mai mare putere în stat, în timp ce Guvernul este cel Executiv. Atât timp cât Guvernul este şi Legislativ, şi Executiv, noi, parlamentarii, putem pleca acasă. Pentru că nu mi se pare normal ca toate legile ţării să fie date prin ordonanţe de urgenţă sau hotărâri de guvern. Atunci, rolul nostru, al parlamentarilor care mai este, când vin cu o iniţiativă legislativă şi mi se spune guvernul lucrează la o ordonanţă de urgenţă pe această direcţie, deci raportul este negativ, atunci care mai este rolul nostru, al parlamentarilor? Aceste două puteri trebuie foarte bine delimitate. Cel mai bun exemplu este Legea educaţiei, care este o lege dată de Legislativ şi a avut avut câştig de cauză Guvernul. Când era deja în lucru la Senat, mai avea puţin şi ieşea, fiind astfel o lege dată de legislativ. Dar, Guvernul a venit şi şi-a asumat răspunderea. Întâi Curtea Constituţională a declarat că este neconstituţională, după care au revenit şi au spus că este constituţională. De ce? Pentru a mulţumi clientela politică a UDMR, să nu plece de la guvernare? Ca să spunem în ungureşte numele lui Ştefan cel Mare şi al lui Mihai Viteazu? În momentul în care văd că parlamentarii îşi îndeplinesc atribuţiile, abia atunci

lucrurile vor merge bine. Vom putea vorbi de un legislativ autentic, atunci când Executivul vine în faţa Legislativului cu respect. Deocamdată, acest lucru nu există.

Rep.: Ştim că v-aţi implicat în mai multe acţiuni umanitare. Care sunt proiectele de viitor şi ce intenţionaţi să faceţi concret?

A.M.: Eu sunt un om foarte milos, ajut pe oricine, de la un copil pe care îl văd pe stradă, până la un om în vârstă care nu poate să ridice o sacoşă şi să o ducă acasă 5 metri. În ultimul timp vin, în audienţă, foarte mulţi oameni în vârstă care nu mai au unde să stea, care îmi cer bani ca să îşi cumpere alimente sau chiar câte o pâine. Mi s-a întâmplat, de foarte multe ori, să merg prin pieţe şi să cumpăr alimente pentru aceştia. Dar, cei pe care i-am luat de suflet, ca să spun aşa, sunt persoanele de la Căminul de persoane vârsnice. Pot spune că acolo mă simt ca şi acasă. Îmi place să stau printre ei. Încerc să îi ajut cât de mult pot. Au acea bisericuţă, Biserica Sfântului Pantelimon, orotitorul bătrânilor şi a bolnavilor, pe care şi-o construiesc singuri. Am făcut un amendament la bugetul de stat, în Parlament, pentru că m-au impresionat foarte mult că îşi construiesc respectiva bisericuţă din banii lor. Acei bătrâni au intrat la sufletul meu, atunci când au fost viiturile, astă vară. Ei, din puţinul lor, au donat foarte mulţi bani pentru oamenii săraci din nordul Moldovei, precum şi almente şi haine. Acest lucru m-a impresionat, cu atât mai mult cu cât unii au donat mai mult din jumătate din pensii, în timp ce oamenii cu bani nu au făcut-o.