Alimentația pacientului cu cancer - recomandările specialistului

O alimentație corectă reprezintă un factor important de evoluție al pacienților cu cancer. Ingestia unor mâncăruri variate și echilibrate reprezintă un suport pentru starea de bine.

Un aport de hrană adecvat reprezintă premisa menținerii greutății corporale, a creșterii tonicității și a energiei, a scăderii riscului de infecții precum și a refacerii corespunzătoare și rapide consecutiv terapiilor oncologice. Nu de puține ori, terapiile oncologice acționează mai bine în condițiile unei nutriții adecvate. În plus, prognosticul este semnificativ îmbunătățit în condițiile unui pacient cu o stare de nutriție adecvată, scrie doc.ro.

O dietă sănătoasă înseamnă consumul de alimente bogate în nutrienți absoluți necesari organismului: proteine, carbohidrați, grăsimi, vitamine, minerale și nu în ultimul rând, apă.

Întotdeauna, echipa medicală care tratează pacientul oncologic ar trebui să cuprindă și un specialist dietetician care să stabilească un plan nutrițional adecvat profilului pacientului și tratamentului aplicat.

Fiecare persoană diagnosticată cu cancer are cerințe nutriționale diferite iar administrarea de tratamente oncologice poate însemna un necesar suplimentar proteic și caloric (energetic).

Deoarece disfuncțiile nutriționale și malnutriția au o influență majoră asupra stării de bine, statusului de performanță și asupra simptomatologiei (ex.astenia), este de la sine înțeles că acestea au un impact negativ și asupra evoluției pacientului oncologic, afectând chiar eficientă terapiilor oncologice.

Scăderea ponderală este unul dintre factorii care definește malnutriția la pacienții cu cancer și reprezintă o cauza majoră de morbiditate și mortalitate. Mai mult decât atât, un status nutrițional deficitar în timpul terapiei oncologice se asociază cu o serie de consecințe clinice precum și evoluții nefavorabile, cu vizite multiple în cadrul departamentului de primiri urgențe, creșterea riscului complicațiilor intraspitalicești, creșterea perioadei de spitalizare, frecvența crescută a întreruperilor de tratament, compromiterea eficienței terapeutice, reducerea calității vieții și implicit scăderea ratei de supraviețuire.

Pe de altă parte, datorită incidenței tot mai mari a obezității în rândul populației, tot mai mulți pacienți obezi sunt diagnosticați cu cancer. Acești pacienți necesită o atenție nutrițională cel puțin similară pacienților cu malnutriție deorece pierderea în greutate rămâne un factor de prognostic negativ. Adesea, scăderea ponderală nu este sesizată de către pacienți iar aceștia prezintă un risc nutritional pentru prezența obezității sarcopenice (prezența simultană a excesului de țesut gras și a scăderii de masă musculară).

Malnutriția pacienților oncologici cunoscută drept casexie înseamnă o depletie progresivă și continuă a statusului nutritional (pierderea masei musculare scheletale) și o agravare a alterărilor metabolice.

Manifestările clinice pot evolua de la pre-cașexie, cu pierdere în greutate minimală dar cu alterări metabolice prezente și până la casexia refractară, cu pierdere severă în greutate, cu balanță proteică și energetică negativă, că rezultat atât al aportului alimentar deficitar cât și a anomaliilor severe de metabolism. O serie întreagă de studii clinice s-au concentrat asupra riscului nutrițional că și cauza de întârziere și chiar eșec în respectarea calendarului terapeutic.

Malnutriția poate fi, de asemenea, răspunzătoare pentru creșterea toxicității tratamentelor oncologice și creșterii frecvenței complicațiilor acestor tratamente. Malnutriția poate afecta absorbția, metabolismul și eliminarea agenților oncologici administrați. De aceea, menținerea unui aport energetic adecvat în timpul tratamentelor oncologice este capital și implică o atenție crescută din partea echipei terapeutice dar și motivație din partea pacienților. Aportul nutrițional trebuie să țină cont de statusul nutrițional, starea generală a pacientului, toleranță acestuia, localizarea tumorii, stadiul bolii, terapia aplicată și efectele secundare ale acesteia. Ori de câte ori este posibil, se preferă nutriția orală, cu un aport energetic zilnic recomandat între 25 și 40 kcal/kg greutate/zi, în funcție de activitatea fizică.

Cum se poate crește aportul proteic și caloric?

mese mici și repetate, snackuri suplimentar de-a lungul zilei,

consumul alimentelor favorite în orice moment al zilei

aport alimentar odată la câteva ore, până la instalarea senzației de foame

consumul mesei principale atunci când senzația de foame este maximă

exerciții ușoare înainte de masă, care cresc apetitul

shake-uri cu conținut înalt proteic și înalt caloric

hidratare adecvată între mese și nu în timpul mesei

Importantă consumului suplimentar de snackuri

Aportul suplimentar de snackuri contribuie la menținerea statusului ponderal, crește aportul proteic și caloric și contribuie la menținerea unui nivel energetic superior.

Exemple de suplimente cu valoare energetică: brânză, nuci, semințe, unt de arahide, fructe, legume, supe, popcorn, iaurt, cereale, lapte.

Consum suplimentar de proteine

Un aport crescut proteic înseamnă suport pentru creșterea și repararea celulară precum și pentru întărirea sistemului imunitar. Fără un aport proteic corespunzător, refacerea după terapiile oncologice este mult mai dificilă.

Surse proteice de calitate sunt reprezentate de peste, pui, carne roșie slabă, ouă, nuci, fasole uscată, linte, mazăre precum și preparatele din soia.

Consumul hipercaloric

Caloriile sunt importante în menținerea greutății corporale, că urmare, de multe ori, se impune un regim hipercaloric, în special în condițiile pierderii în greutate. Caloriile furnizează un plus energetic necesar în recuperările postchirurgicale și în condițiile expunerii la tratamentele oncologice.

Carbohidrații și grăsimile rămân surse foarte bune de surplus caloric: unt, margarină, uleiuri, lapte integral, brânză, iaurt, maioneză, înghețată, brioșe, cereale.

Importanța hidratării

Pentru o stare de echilibru, organismul are nevoie de un aport corespunzător de apă. În condițiile unei hidratări necorespunzătoare și a expunerii la tratamente oncologice, din cauza frecvențelor efecte secundare de gen diaree sau vomă, pacienții se pot deshidrata ușor.

Alcoolul în general trebuie evitat în condițiile tratamentelor oncologice datorită interferării cu anumite medicamente. Cu toate acestea, în anumite condiții, după consultarea echipei medicale, se acceptă un aport minimal, echivalent a 100 ml vin, care poate ajută în creșterea apetitului.