Atacurile de panică declanșate de menopauză – de ce apar și cum se tratează

Menopauza vine cu o serie de modificări în organism, însă acestea nu se manifestă numai la nivelul corpului, ci și la nivelul minții. Menopauza poate determina apariția atacurilor de panică sau poate chiar dezvoltarea unei tulburări de panică, scrie doc.ro.

Ce este un atac de panică

Atacul de panică este o manifestare ce face parte din sfera anxietății. În timpul unui atac de panică, individul resimte senzație de frică intensă, nemotivată, acompaniată de gânduri negre, precum și de simptome fizice precum: durere în piept, palpitații, transpirații reci, senzație de sufocare, amețeli sau tulburări gastrointestinale.

Un atac de panică poate să apară în orice moment, însă adesea acesta este declanșat de un gând sau de un eveniment precum mersul cu avionul, mersul cu liftul sau statul într-un loc foarte aglomerat. În general, un atac de panică dispare de la sine în cel mult 10 minute. Exercițiile de respirație pot scurtă cu mult durata unui atac de panică.

Stresul emoțional sau evenimentele traumatice cresc riscul de atac de panică, însă specialiștii nu au descoperit încă o cauza exactă a apariției acestei formă de anxietate.

Menopauza și atacul de panică

Și menopauza poate reprezenta un factor declanșator al atacurilor de panică. Cercetătorii au descoperit că modificările hormonale specifice acestei perioade din viață femeii cresc riscul de tulburare de panică și de anxietate, în general.

În timpul menopauzei, nivelul de estrogen și progesteron fluctuează, acest lucru având un impact major asupra corpului, dar și asupra stării de spirit.

Estrogenul inhibă producția de cortizol, cunoscut și sub denumirea de “hormon al stresului”. Atunci când nivelul de estrogen scade, lucru care se petrece la menopauza, nivelul de cortizol crește, la fel și tensiunea arterială și nivelul de zahăr din sânge, mărind riscul de atac de panică.

Mai mult decât atât, estrogenul are un efect major și asupra serotoninei, care este la rândul ei responsabilă pentru starea de spirit și voia bună. Drept urmare, nivelul de estrogen care scade dramatic determina scăderea nivelului de serotonină, cauzând astfel o stare de spirit instabilă, care predispune la anxietate și atacuri de panică.

Progesteronul, hormon care înregistrează, de asemenea, o scădere la menopauza, contribuie și el la instalarea tulburării de panică. Acest hormon are un efect calmant asupra individului, iar atunci când lipsește cauzează predispoziție pentru stările anxioase.

Cum se manifestă un atac de panică la menopauză?

Este foarte posibil că femeia să observe că are o stare subită și intensă de îngrijorare sau anxietate, are senzația că lucrurile se vor sfârși aici și acum. Simptomele fizice pot fi uneori:

• palpitații la inimă

• disconfort sau dificultate în respirație

• amețeală

• slăbiciune

• transpirații

• greață

• o senzație de furnicături în mâini sau picioare.

Cum se tratează atacurile de panică

Este important să îi spui medicului tău simptomele cu care te confrunți de când ai intrat la menopauza. Acesta îți poate recomandă, pe lângă terapia cu hormoni, să mergi la un medic specialist. Un psiholog te va ajută să înțelegi mai bine ce se petrece în organism înainte să apară un atac de panică, dar și ce poți face pentru a îl opri și pentru a preveni reapariția unor noi atacuri de panică.

Dacă problema este foarte serioasă și atacurile de panică îți afectează foarte tare calitatea vieții, poți apela la medicul psihiatru, care îți poate prescrie un tratament medicamentos ce te poate ajută să depășești mai ușor această perioada dificilă.

În general, atacurile de panică și anxietatea dispar odată ce menopauza se instalează definitiv și organismul se restabilizează din punct de vedere hormonal.

Atacul de panică este greu de identificat în cazul femeilor la menopauză

Unele simptome, spun specialiștii, cum ar fi anxietatea, transpirațiile și palpitațiile reflectă acele simptome pe care multe femei le au în timpul premenopauzei și menopauzei. Este posibil că femeia să meargă la mai mulți medici specialiști, care nu vor ajunge la diagnosticul corect.

De exemplu, palpitațiile ar putea determina femeia să meargă la medicul cardiolog, însă rezultatele investigațiilor vor fi de cele mai multe ori normale. Medicul neurolog s-ar putea să nu descopere o cauza clară pentru stările de amețeală sau pentru durerile de cap, însă din aproape în aproape, pacientei i se va pune diagnosticul dacă va merge la un psiholog sau psihoterapeut.