REPLICA ONLINE CONSTANTA

21.4° Constanța Joi, 28 Mar. 2024
Anul XX Nr. 6682
21.4° Constanța Joi, 28 Martie 2024 Anul XX Nr. 6682
 

Băieţii deştepţi, presiuni şi ameninţări pentru un contract în dauna statului român: înstrăinarea pavilionului

Băieţii deştepţi, presiuni şi ameninţări pentru un contract în dauna statului român: înstrăinarea pavilionului

Replica API 27 martie 2013 | 00:00 151

Detalii dintr-un document "strict secret", compus pentru buzunarele unor nemţi cu sediul în Cipru

Detalii dintr-un document "strict secret", compus pentru buzunarele unor nemţi cu sediul în Cipru

Cu fiecare zi trecută, povestea pavilionului românesc ce s-a vrut înstrăinat unor nemţi capătă şi mai mult contur. Deşi legea transportului maritim românesc prezentantă în OG 42/1997 prevede clar că nu este permisă cedarea dreptului de a emite documente, a face inspecţii sau de a emite certificate de împuternicire unei firme private, indiferent că este românească sau străină, acest lucru a fost total ignorat de cei care au vrut să se îmbogăţească peste noapte. Statul român a fost la un pas de a înstrăina pavilionul, pe 30 de ani.

"S-a înecat ca ţiganul la mal" este expresia, care din fericire, li se potriveşte de minune celor care s-au grăbit să facă o nouă super afacere din bani publici. Constantin Matei, directorul Autorităţii Navale Române la ora la care a fost semnat contractul cu firma RIFA Holdings Limited, ce urma să se ocupe de pavilionul românesc, şi-a luat liber şi a plecat în concediu, fără a mai semna "super afacerea". Practic, acesta s-a spălat pe mâini de orice vinovăţie şi a pasat stiloul directorului interimar al ANR, Eugen Olteanu. Acesta a semnat documente la o dată la care -atenţie!- nu avea nici un drept să o facă. Se pare că Olteanu nu a avut nici un fel de tresărire emoţională legată de legislaţie sau trădare în momentul în care a semnat contractul cu firma RIFA Holdings Limited, prin care ceda dreptul exclusiv pentru următorii 30 de ani, de a intermedia înmatricularea navelor sub pavilion românesc. Deşi a fost inventată o ordonanţă în luna august a anului trecut prin care să fie acoperit din punct de vedere legal întreg contractul, capătul de linie a însemnat chiar OG 42/1997, art. 4, care a fost uitată în noua ordonanţa nr. 19/2012: "Autoritatea de stat în domeniul transportului maritim şi pe căile navigabile interioare este Ministerul Transporturilor, denumit în continuare minister, care elaborează şi promovează actele normative şi normele specifice aplicabile transportului maritim şi pe căile navigabile interioare, urmăreşte aplicarea acestora şi asigură ducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce revin statului din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. Ministerul îşi exercită atribuţiile prevăzute mai sus, direct sau prin delegare de competenţă prin instituţiile publice, companiile naţionale, regiile autonome sau societăţile comerciale aflate în subordinea sau sub autoritatea sa". Revenind la Constantin Matei, în prezent subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor, acesta a declarat că el nu cunoaşte detaliile contractului, nu le-a văzut, că ar trebui să îl întrebăm pe Eugen Olteanu şi pe "şefii acestuia". Tot Matei a admis că nu este de acord cu acel contract, aşa cum a aflat că este el conceput şi că, oricum, legea nu a fost modificată în sensul punerii acestuia în aplicare. cu alte cuvinte, contractul este nul, în afara legilor României.

Să fie trădare?

Deşi nu a fost director pe vremea în care ANR a încheiat contractul cu firma ce urma să se ocupe de pavilionul românesc, RIFA Holdings Limited, Mihai Şagău a trebuit să se ocupe de un contract pe care foştii şefi din instituţie nu i l-au pus la dispoziţie, pentru că era... strict secret. Chiar şi la două luni de la numirea în funcţia de director al ANR, Mihai Şagău nu era suficient de informat despre acest contract, probabil datorită transparenţei cu care se laudă firma în cauză. "Avem un contract cu autoritatea dumneavoastră, prin care reprezentăm Republica România, încă din 12 septembrie 2012. Pentru a fi şi mai informat, dar şi pentru ca activităţile noastre să fie transparente, trebuie să precizăm câteva activităţi/investiţii pe care le-am făcut, dar şi toate detaliile privind contractul. Am semnat un contract de peste 2 milioane de dolari pentru a îndeplini toate obligaţiile din contract în calitate de agent exclusiv ce se va ocupa de înmatricularea navelor sub pavilion românesc. Am închiriat birouri în Hamburg şi Limassol pentru câţiva ani şi ne pregătim să închiriem birouri şi în Bucureşti. În momentul în care lucrurile se vor clarifica în legătură cu Autoritatea Navală Română şi când vom putea în sfârşit să începem să lucrăm, vom angaja salariaţi în România", se arată într-un mail transmis fostului şef al ANR de către administratorul partener al RIFA, Albrecht Gundermann. "În ceea ce priveşte registrul şi administraţia pavilionului, trebuie să rămânem la ceea ce am convenit şi să încheiem contractul din punct de vedere juridic. De ce este nevoie de un întreg proces de schimbare a legislaţiei, o licitaţie sau negocieri de contract? Vă certaţi cu legea. Conform legii din România şi UE, avem un contract valid. De fapt, avem programată o întâlnire cu Comisia Europeană la sfârşitul lunii ianuarie. Îţi propun să trimiţi un reprezentant la Hamburg în prima săptămână din ianuarie pentru a semna şi ştampila documentele, dacă acolo (n.r. în România) este incert până când legea va fi schimbată. (...) Legăturile tale din politică ar trebui să ajute...", se mai arată în acelaşi mail. "Am fost ameninţat de oameni pe care nici nu îi cunoşteam, să pun în aplicare contractul", spune Şagău, care a văzut doar un draft al contractului, şi nu documentul final. Tot el a mai explicat faptul că acest contract cu firma germană nu ar fi adus României decât sume mici, firimituri, taxe deloc, dintr-o afacere mare. În schimb, România ar fi tras ponoasele unor eventuale incidente (poluări etc.) în care navele sub acest pavilion ar fi fost implicate.

Detalii din contractul "strict secret"

Clauza de confidenţialitate a contractului încheiat între Autoritatea Navală Română şi RIFA Holdings Limited este un alt motiv pentru a se vedea "transparenţa" de care dau dovadă nemţii. Pentru început, este interesant de observat clauza numărul 3.1 a draftului de contract: "Autoritatea îi permite Agentului, sub rezerva legilor aplicabile şi al termenilor si condiţiilor acestei întelegeri, dreptul exclusiv şi autoritatea: să administreze, promoveze şi reprezinte Registrul; să acţioneze ca un intermediar între proprietarii de nave şi alte autorităţi române şi alte autorităţi relevante". În cazul în care firma dorea să încredinţeze aceste drepturi unei alte companii afiliate nu era nici o problemă, întrucât clauza 18.3 a contractului stipula: "Nici o parte nu poate încredinţa sau transfera drepturile şi obligaţiile sub această înţelegere cu excepţia unei consemnări scrise prealabil al oricarei Părti. Agentul poate, oricum, încredinţa sau transfera drepturile şi obligaţiile unei companii afiliate". Acest contract este interesant din extrem de multe puncte de vedere, însă şi mai interesant este că acest contract putea deveni nul doar dacă firma dorea să abandoneze registrul, fără a plăti alte costuri de penalizare. "Această înţelegere nu poate fi terminată în timpul termenului cu excepţia cauzei. Numai următoarele evenimente şi circumstanţe pot constitui cauza de terminare. Pentru Autoritate: a) Agentul devine falimentar sau insolvent, intră în lichidare, are un ordin administrativ împotriva sa sau îşi desfăşoară afacerile sub managementul unui receiver pentru beneficiul creditorilor, sau oricare act este făcut sau se întâmplă evenimente (incidenţe ale legilor) ce au efecte similare asupra acestor acte sau evenimente; b) agentul abandonează registrul; c) agentul eşuează în a-şi îndeplini obligaţiile materiale sub înţelegere, cum ar fi plata cotei autorităţii, şi unde asemenea eşec este posibil de remediat, nu îl remediază în o perioadă de timp rezonabilă, nu mai puţin de 30 de zile în cazul plăţilor şi 90 de zile în cazul altor obligaţii, în fiecare caz de la primirea agentului a unei notificari în scris de la autoritate", se arată în clauza 13.2 şi 13.2.1. Nu în ultimul rând, probabil una dintre cea mai importante clauze, este cea prin care în cazul în care o schimbare a legii avea un impact asupra modalităţii de operare, agentul putea acoperi "costurile adiţionale" prin creşterea taxei utilizatorilor.

Site dedicat "registrului international"

Cei care s-au ocupat de acest contract cu siguranţă nu şi-au pus această problemă, întrucât banii ar fi urmat să vină din foarte multe părţi. Albrecht Gundermann şi Jorg Molzahnprin, administratorii RIFA Holdings Limited, au făcut un site (www.eu-registry.com) care este funcţional şi în acest moment, în care putem observa că aceştia sunt administratorii noului registru internaţional, dar şi că vor aduce mii de nave sub pavilion românesc, cu ajutorul unor firme precum Peter Dohle Schiffahrts KG, Ernst Russ GmbH & Co. KG, Leonhardt and Blumberg oHG, dar şi altele. Datorită convenţiei de evitare a dublei impuneri dintre România şi Germania, ce datează din anul 2002, în care este precizat faptul că "profiturile din traficul internaţional al navelor sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a instituţiei", firma în cauză nu ar fi plătit aproape nici un ban. Motivul? Cât se poate de simplu şi util, pentru că sediul conducerii se află în Limassol, Cipru, o ţară cu pavilion simbolic. Vom reveni.

Sorin HULUBEI, Alexandra ANTON

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Google New Urmareste-ne pe Google News

Ti-a placut articolul?


COMENTARII

Puteti adauga un comentariu de maxim 1000 caractere

REPLICA

LOTO

6/49
28291833747
5/49
102511321216
joker
2832645102