Barce şi Nero, labradorii care depistează drogurile şi telefoanele mobile din celulele de la Poarta Albă

Vasile Tătaru şi Ion Tonu fac echipă la Unitatea Canină - VIDEO!

Tandemul agent-câine există şi la Penitenciarul Poarta Albă. Curioşi să aflăm mai multe amănunte despre activitatea celor care participă săptămânal la percheziţii planificate sau inopinate, în vederea depistării drogurilor şi telefoanelor mobile, am rămas plăcut surprinşi de faptul că fiecare câine are stăpânul său, unul singur, care îl educă de aşa manieră încât, fie pe ploaie, fie caniculă, să răspundă în mod exemplar comenzilor. Aşa i-am descoperit pe Barce şi VasileTătaru. Ei fac echipă de un an şi 6 luni. Tot acolo i-am întâlnit şi pe Nero şi Ion Tonu. Aceştia s-au cunoscut în urmă cu doi ani. Ion şi Vasile sunt agenţi şefi la Penitenciarul Poarta Albă, iar Barce şi Nero sunt doi răsfăţaţi, două exemplare de labrador auriu şi negru, achiziţionaţi de Asociaţia Naţională a Penitenciarelor. Ei formează cele două Unităţi Canine pentru depistarea de stupefiante şi telefoane mobile din incinta Penitenciarului Poarta Albă. Angajaţii unităţii penitenciare spun că nu îşi mai pot imagina viaţa fără labradori, la muncă sau în concedii sunt în preajma lor, iar stările de bucurie sau de tristeţe le trăiesc împreună. Gabi Botezan, purtătorul de cuvânt al unităţii penitenciare, susţine că la percheziţiile din acest an s-au descoperit aproximativ 200 de obiecte interzise - telefoane mobile, cartele telefonice şi acumulatori. "Săptămânal se fac controale însoţite de câini, dar până în prezent nu au fost descoperite substanţe halucinogene sau de alt tip. Pregătirea câinelui pentru depistarea telefoanelor încă nu s-a terminat, mai are de făcut un stagiu de 10 săptămâni", a declarat Botezan. Reporterii cotidianului "Replica" vă dezvăluie în exclusivitate, prin intermediul acestui articol, cum decurge o zi obişnuită pentru Vasile Tătaru, Ion Tonu şi labradorii de la Penitenciarul Poarta Albă.

Reporter: Vă rugăm să ne povestiţi despre percheziţii. Cum se desfăşoară, cât durează şi ce rol are coechipierul dumneavoastră?

Vasile Tătaru: Ne prezentăm la ora 07.30 la muncă, unde ne desfăşurăm programul împreună. Programul presupune să scot câinele la aer şi să participăm împreună la misiunile programate în ziua respectivă. Noi ne numim Unitate Canină. Unitatea Canină este formată din câine şi agent-conductor câini. Împreună facem percheziţia în camerele din penitenciar. Mai întâi intrăm în cameră, apoi scoatem afară persoanele private de libertate. Un reprezentant al camerei pune toate bagajele pe mijlocul camerei şi demarăm percheziţia pe parte de droguri sau pe cea de telefoane mobile. Rolul labradorului este acela de a detecta telefoanele mobile. Oriunde ar fi ascunse, de către persoanele private de libertate, câinele le găseşte. Percheziţiile sunt filmate.

Rep.: Cum vă daţi seama din reacţiile câinelui că este ceva în neregulă în camerele deţinuţilor?

V.T.: Fiecare câine are particularităţile lui. Câinele marchează locul într-un anume fel, iar conductorul trebuie să ştie cum marchează, să fie foarte atent la reacţiile lui. La percheziţii câinele reprezintă 20%, iar conductorul-câine 80%.

Rep.: Au existat şi reacţii false?

V.T.: Se mai fac şi marcări false, dar foarte rar. Poate că a mai fost acolo şi rămâne mirosul.

Rep.: Cât timp are câinele nevoie pentru a memora un anumit tip de miros?

V.T.: Şcoala durează aproximativ 10 săptămâni, iar în fiecare an participă la sesiuni de rememorare a mirosului.

Rep.: Domnule Tătaru, de cât timp formaţi o echipă cu labradorul?

V.T.: De un an şi şase luni. L-am găsit la trei luni. Eu l-am crescut. A intrat în familia mea, în casa mea.

Rep.: Cum se numeşte câinele poliţist?

V.T.: Barce, de la Barcelona. Aşa a vrut fata mea să-i pună numele.

Rep.: Cum l-a acceptat familia?

V.T.: Aşa de mult s-a ataşat de familie şi de copil, încât uneori nu mă mai ascultă şi pe mine. Face parte din familia noastră.

Rep.: Practic, sunteţi dependent unul de celălalt, împărţiţi stări de bucurie şi tristeţe împreună...

V.T.: Da! Unde suntem noi, este şi el. E bine să se obişnuiască cu mirosurile.

Rep.: După toată această perioadă petrecută împreună v-aţi gândit ce ar însemna activitatea dumneavoastră fără Barce?

V.T.: Nu aş putea să lucrez fără el. M-am ataşat prea mult de Barce. S-a format o echipă puternică între noi. Simte atunci când sunt supărat sau când mă doare o măsea şi e supărat şi el.

Rep.: Are toane, momente, în care nu vrea să participe la acţiuni?

V.T.: Momentele acelea de care întrebaţi intervin doar atunci când participă la prea multe misiuni. Este câine şi oboseşte, nu este precum un robot, care după ce ai apăsat pe buton înceape să funcţioneze. Când simt că nu mai poate, mă retrag.

Rep.: Ce înseamnă "nu mai poate"? Câte minute participă Barce la o percheziţie?

V.T.: O percheziţie, într-o camera mai mică, se poate face în cinci minute sau într-o jumătate de oră. Barce este un câine vioi, alţii poate obosesc mai repede.

Rep.: La ce antrenamente urmează să participaţi cu Barce şi ce presupun acestea?

V.T.: Duminică plecăm la un curs, pentru specializarea pentru telefoanele mobile. Zece săptămâni vom fi plecaţi la Centru de Formare de Echipaje Canine de la Giurgiu, acolo este şcoala de specializare. Vor participa şi alţi colegi din ţară.

Stăpânul câinelui de detecţie droguri i-a dat partenerului său numele Nero. A căutat un nume cu care să se poată lucra, scurt şi cu rezonanţă, uşor de pronunţat. Nero ascultă acum doar de Ion Tonu. Îl simte când e supărat, când e obosit, când are chef de joacă. Şi câinele îşi simte stăpânul şi îşi schimbă comportamentul în funcţie de starea lui.

Reporter: Povestiţi-ne despre dresaj. Ce presupune?

Ion Tonu: Dresajul la câinii de detecţie pentru drog este mai complex, presupune dresajul de disciplină, socializare, mai ales că verificările sunt efectuate pe persoane, automobile, percheziţii domiciliare. După perioada dresajului de socializare se trece la etapa de memorare a mirosurilor. Sunt mai multe baze de miros, faţă de cei specializaţi pentru detectarea telefoanelor mobile. Mirosul practic câinele îl memorează instantaneu şi nu-l mai uită toată viaţa.

Rep: Ce tipuri de droguri poate depista câinele?

I.T.: Detecţia de droguri este o activitate complexă. Drogurile sunt de două tipuri: droguri naturale, respectiv canabis, haşiş, opium, cunoscute de toată lumea, şi drogurile sintetice, mult mai puternice, dar mai slabe ca miros, precum heroina, cocaina, extasy, anfetamine.

Rep.: Ce a descoperit câinele până în prezent la percheziţii?

I.T.: Până în prezent a avut doar reacţii. Suntem la început, muncim. Suntem o echipă tânără şi muncim împreună.

Rep.: Ce înseamnă echipă tânără? De cât timp munciţi împreună?

I.T.: Suntem de doi ani împreună, dar perioada de dresaj s-a terminat în septembrie 2012, avem numai cinci luni de activitate. Au fost patru luni de dresaj, parcurse în două etape. Zilnic ne ocupăm de întreţinerea dresajului, iar anual trecem printr-o etapă de verificări. Câinele poate participa la acţiuni timp de 10 ani, dar fiind un mediu de muncă mai intens sunt menţinuţi în echipă cam 7-8 ani.

Rep.: Cum v-aţi apropiat? A fost dificilă colaborarea la început?

I.T.: L-am descoperit la opt săptămâni. De atunci s-a creat o strânsă legătură între câine şi familia mea. Suntem împreună de doi ani. Rolul meu a fost acelea de a urmări reacţiile lui, felul lui de a fi, pentru a putea face diferenţa la percheziţii între reacţiile sale clare.

Rep.: Cât de importantă este hrana pentru partenerul dumneavoastră de muncă?

I.T.: Este extrem de importantă. Fiind un câine în activitate are nevoie de hrană premium, cu multe proteine şi vitamine.

Rep.: Concret, ce îi daţi câinelui să mănânce?

I.T.: Mâncare premium înseamnă: Royal Canin, Eukanuba, Acana. Hrana este asigurată de către Penitenciarul Poarta Albă, iar medicul veterinar se ocupă de starea lui de sănătate.

Rep.: În cei doi ani, de când formaţi Unitatea Canină, s-a întâmplat să nu participe la acţiuni pentru că s-a îmbolnăvit sau pentru că efectiv a avut toane?

I.T.: Au aceeaşi stare ca şi noi. Se îmbolnăvesc şi atunci nu participă la acţiuni. Uneori nu are disponibilitatea necesară, caută doar pentru stăpân.

Rep.: Cum îl determinaţi să-şi reia acţiunea atunci când simţiţi că nu vrea să fie cooperant?

I.T.: Prin joacă. Totul este o joacă. Noi ne jucăm tot timpul. Tot ceea ce se caută se face în joacă.

Rep.: Ce rol are Nero în familia dumneavoastră?

I.T.: În instinctul de haită pe mine, conductor, mă percepe ca pe un şef, el fiind pe locul doi, iar pe copilul, soţia şi fratele i-a lăsat la urmă. Câinele trebuie să ştie de un stăpân, să creadă în el şi să facă tot ceea ce îi cere.

Alexandra VASILE