Basarabenii şi-au lăsat „santinelă” la Constanţa, pentru a promova unionismul

INTERVIU

Aproximativ 15.000 de oameni au participat la mitingul din 5 iulie a.c., de la Chişinău, pentru a cere Unirea Republicii Moldova cu România. Imediat după acţiune, aproximativ 1.000 de tineri militanţi ai asociaţiei Tinerii Moldovei au plecat într-un marş, pe jos, până la Iaşi. La localitatea de frontieră Ungheni au refăcut, după 24 de ani, Podul de Flori, apoi, la Iaşi, au organizat o horă a Unirii. Trenul Unirii i-a adus în 12 iulie la Bucureşti, unde au făcut un tur al Palatelor: Cotroceni şi Victoria, după ce s-au reunit cu unioniştii români în Piaţa Universităţii, în faţa Teatrului Naţional.

După acţiunea din Bucureşti, o parte dintre manifestanţi au plecat cu autocare la Chişinău, iar unii au plecat la Eforie, Predeal, Crevedia, pentru câteva zile, la şcoli de vară organizate de Acţiunea 2012. Ultima acţiune a celor de la Eforie a fost un marş în localitatea constănţeană Cumpăna. Tudor Jalbu, de 23 de ani, a decis să mai rămână în România, după plecarea colegilor săi. Este unul dintre coordonatorii marşului şi este hotărât să continue voluntariatul pentru unionism încă o săptămână în judeţul Constanţa. Totodată, ne-a vorbit şi despre greutăţile întâmpinate în ţară. Despre acestea, dar şi despre altele, ne-a vorbit în cadrul unui amplu interviu:

Reporter: Când ai aflat de plecare. Ai zis un „da!” hotărât sau ai ezitat? Ai avut temeri?

Tudor Jalbu:Când am auzit de „Marşul lui Ştefan cel Mare” am zis un „DA” convins şi am început să mă implic mult mai mult pentru realizarea acestuia. Marşul a fost în subconştientul meu cel mai strategic şi decisiv moment istoric la fel cum şi Refacerea Podului de Flori care a trezit ideea de acum de peste 2 decenii. Era clar vorba de o nouă etapă despre ceea ce îşi doresc basarabenii. Temeri nu am avut, dar m-am aşteptat la provocări pe traseu. Ceea ce nu au fost inevitabile până la urmă.

Rep.: Aţi mers pe jos de la Chişinău până la Ungheni, sute de km prin caniculă, apoi ploaie. Care sunt momentele care îţi vor rămâne întipărite în minte din această experienţă?

T.J.:Eu am fost coordonator în marş. Îmi aduc aminte de traseul Străşeni-Lozova cu trecere prin Căpriana. Au fost peste 37 de grade Celsius şi cel mai înalt deal am urcat în acea zi. O arşiţă cumplită, noi istoviţi şi doborâţi de soarele necruţător, ne-am ajutat unul cu altul şi am ajuns cu bine până se înserase acolo unde ne-am propus, Lozova. Tot pe acest traseu lângă Mânăstirea Căpriana am făcut pauză de la amiază într-o poiană din Codrii Moldovei, răcoroasă, unde ne-a cântat Ansamblul Ştefan Vodă. Am fost impresionat de acustica din acel loc, nu mai auzisem în viaţa mea aşa ceva. Nea Tudor, un om impresionant care face şi el parte din acest ansamblu, a avut grijă să ne înveselească pe tot timpul popasului dar şi pe traseu. Ne-a povestit că tot în acest loc a făcut popas Ştefan cel Mare cu oastea lui. Ploaia din ultima zi. Traseul de la Pârliţa până la Ungheni prin ploaie şi furtună, 4 ore. Ceea ce a fost în marş nu voi uita, a fost un experiment unde s-a demonstrat că suntem mulţi, suntem uniţi, suntem puternici!

„Medicii nu aveau nici măcar o bucată de tifon sau apă oxigenată”

Rep.: Cum te-ai simţi la mare, pe litoralul românesc?

T.J.: Bine. Chiar meritam o odihnă după atâta pregătire şi mărşăluit. Litoralul românesc e şi al nostru, nu-mi rămâne să confirm decât că m-am simţit ca la mine acasă, chiar dacă au fost lucruri prost organizate. În primul rând, asistenţa medicală, când ajunsesem miercuri seara şi medicii nu aveau în inventar nici măcar o bucată de tifon sau apă oxigenată…

Rep.: Colegii tăi au plecat. Ce te-a determinat pe tine să mai rămâi?

T.J.:Am rămas să fac voluntariat pentru o săptămână. Am rămas să ajut la organizare şi să identific persoane care vor Unirea sau care nu ştiu despre aceasta, să-i informez. Şi cum credeţi? Dar aici când am rămas am găsit vorbitori de limba rusă şi statalişti, mai puţin unionişti, adică îi pot număra pe degete. Cine poartă vina? DRP! (Departamentul pentru Românii de Pretutindeni - n.r.)

„România înseamnă mafia la închisoare. Pe noi ne vând şi ne cumpără ca pe nişte roşii la piaţă”

Rep.: Ai sesizat diferenţe între românii basarabeni şi cei de aici? Mă refer la gândire, mentalitate ş.a.m.d. Dacă da, care sunt acestea?

T.J.:Cunosc multe persoane din ţară. Aici se gândeşte să nu se facă şmecherii pentru că legea lucrează. În Basarabia, mentalitatea e încă sovietică, dar schimbându-se generaţii se văd şi schimbări. Tinerii Moldovei şi-au asumat să aducă Basarabia acasă şi prin informare va face asta.

Rep.: De ce vrei Unirea Republicii Moldova cu România?

T.J.:Două state, un singur popor. Cât mai suportăm? Ăsta e unul din gândurile mele, care mă tulbură. Ne leagă istoria, tradiţiile, cultura, religia, limba, etnia, tricolorul ş.a.m.d. Republica Moldova nu este un stat suveran, independent şi indivizibil aşa cum este scris în Constituţie. Gazauzia, Transnistria şi, mai recent Bălţiul, unde a venit un nou parazit înflăcărat al Rusiei, sunt nişte lucruri care ne demonstrează asta. Nu avem justiţie, e în mâna oligarhiei mafiote. Ne vând şi ne cumpără ca pe nişte roşii la piaţă în toiul verii. România înseamnă un trai mai bun. România înseamnă mafia la închisoare. Unirea înseamnă preţuri corecte, justiţie eficientă, bani pe agricultură, drumuri mai bune, pensii mai mari, familii reunite. Mai multe detalii despre noi vedeţi şi pe tinerii.md şi unireainseamna.md. Un mesaj pentru toţi românii: haideţi să ne implicăm cu toţii pentru a aduce la bun sfârşit idealul nostru străbun, UNIREA! Basarabia e România, în veci!

Marius Florian VASILE