Cancerul de piele. Tipuri de cancer de piele, diagnostic, tratament

Cancerul de piele reprezintă o înmulțire necontrolată a celulelor pielii. Există 3 tipuri principale: carcinomul celular bazal, carcinomul cu celule scuamoase și melanomul. Cancerul de piele se poate răspândi în alte țesuturi din organism și poate fi fatal.

Pielea este alcătuită din trei straturi: epiderm, derm și hipoderm.

Hipodermul este cel mai profund strat, conține celule adipoase și face legătura dintre celelalte straturi ale pielii și mușchi. Dermul este stratul mijlociu care conține foliculi de păr, vase de sânge și nervi. Epidermul e stratul cel mai superficial (extern) al corpului și e alcătuit din multe straturi de celule. Unele dintre ele conțin keratină și se numesc keratinocite. Keratina este o proteină fibroasă care protejează celulele. Cel mai profund strat al epidermului este stratul bazal. El conține celule stem care ajută la regenerarea constantă a țesutului epitelial, scrie ziarmedical.ro.

Stratul bazal conține și melanocite care secretă un pigment numit melanină. Există mai multe subtipuri de melanină a căror culoare variază de la negru până la galben roșiatic. Culoarea pielii oamenilor este dată de cantitatea de melanină și de rata metabolizării sale. Melanocitele se găsesc și în derm, la baza foliculului de păr. Ele transferă melanină firului de păr, oferindu-i astfel culoare.

Când sunt expuse la lumina soarelui, keratinocitele trimit un semnal chimic spre melanocite. Astfel, melanocitele produc melanină. Aceasta acționează precum crema pentru protecție solară, disipând razele UV. Aceste raze UV (ultraviolete) pot provoca mutații ale ADN-ul celulelor epiteliale și pot produce tumori la nivelul pielii.

Clasificăm cancerul de piele în funcție de tipul de celulă pe care îl afectează, în:

1. Carcinom celular bazal

2. Carcinom cu celule scuamoase

3. Melanom

1. Carcinomul celular bazal este cel mai des întâlnit tip de tumoră. Afectează celulele din stratul bazal. Creșterea tumorii are loc lent și metastazele sunt rare. Tumora se situează superficial, la nivelul epidermului și măsoară câțiva cm. Tumora este bine delimitată, depășește conturul pielii în plan vertical (elevat) și are aspect perlat. De asemenea, poate prezenta ulcerații.

2. Al doilea cel mai des întâlnit tip de tumoră este carcinomul cu celule scuamoase. Acesta afectează keratinocitele scuamoase.

Leziunile preexistente (precanceroase) ale pielii, precum keratoza actinică, pot duce la dezvoltarea procesului tumoral. Keratoza actinică este o leziune rugoasă, asemănată cu multiple petice de șmirghel și este situată la nivelul buzelor, feței, scalpului, urechilor și mâinilor. Această leziune este cauzată de radiații, în urma cărora celulele secretă keratina în exces.

Stadiul inițial al cancerului cu celule scuamoase se definește ca boala Bowen, moment în care tumora se găsește exclusiv la nivelul epidermului. Leziunea cutanată este bine delimitată, roșiatică, solzoasă și elevată. Migrarea spre hipoderm crește riscul metastazării.

3. Cel mai agresiv tip de tumoră este melanomul. Acesta afectează melanocitele, determinând secreția excesivă de melanină. Pigmenții secretați au culori diferite: maro, roșu, albastru închis și gri.

Nevii melanocitari (alunițele) sunt leziuni precanceroase care apar în urma excesului de melanină. Nevii au dimensiuni mici și pot fi maro sau negri, plani sau elevați.

Melanomul este dureros, are mai multe culori și crește repede în dimensiuni. Acesta este situat în epiderm și progresează înspre hipoderm. Metastazarea este asociată cu profunzimea invaziei tumorale. Melanomul este considerat cel mai mortal tip de cancer de piele, deoarece metastazează repede.

Apariția cancerului de piele poate fi genetică sau poate fi cauzată de factorii de mediu. Expunerea excesivă la radiațiile solare sau în saloanele de bronzat, infecțiile virale (virusul papilloma), imunosupresia și pigmentul melanic deschis cresc riscurile de dezvoltare ale procesului tumoral.

Mutații la nivelul genelor pot provoca apariția melanomului. Modificări ale genei CDKN2A sunt adesea asociate cu apariția acestui tip de cancer. Procesul este asemănător și în cazul mutațiilor genei MC1R întâlnite la oamenii cu părul roșcat și pielea deschisă la culoare.

Dermatologul poate recomanda testare genetică pentru verificarea existenței melanomului dacă pacientul are:

- doi sau mai mulți nevi cu aspect neobișnuit (nevi Spitz)

- un nev Spitz și o rudă apropiată care a avut mezoteliom, meningiom sau melanom ocular

- cel puțin 3 rude care au avut melanom sau cancer pancreatic, din aceeași jumătate de arbore genealogic

- rude care au fost diagnosticate cu cancer de sân, ovarian sau renal

- rude care au fost diagnosticate cu cancer la o vârstă tânără

Numeroase boli ereditare sunt asociate cu dezvoltarea cancerului de piele. Sindromul Gorlin este asociat cu un risc crescut de apariție al carcinomului bazocelular. Albinismul oculocutanat, anemia Fanconi, epidermoliza buloasă cresc riscul de dezvoltare al carcinomului cu celule scuamoase. Xeroderma pigmentosum este asociată cu toate cele 3 tipuri de cancer de piele.

Diagnosticul se pune în urma realizării unei biopsii cutanate.

Tratamentul leziunilor precanceroase (keratoza actinică, nevi melanocitari) constă în:

Rezecție chirurgicală

Crioterapie

Terapie fotodinamică

Tratamentul cancerului de piele constă în:

Rezecție chirurgicală

Crioterapie

Radioterapie

Chimioterapie

Imunoterapie

Riscul apariției cancerului de piele se reduce prin limitarea sau evitarea expunerii la razele ultraviolete (UV). Examinarea aspectului nevilor sau a oricăror altor leziuni epidermale poate duce la identificarea leziunilor precanceroase sau a celor canceroase. Cu cât diagnosticul leziunilor este stabilit mai precoce, cu atât cresc șansele ca tratamentul să fie eficient.

În concluzie, există trei tipuri de cancer de piele. Cel mai des întâlnit tip este carcinomul celular bazal. Al doilea cel mai des întâlnit tip este carcinomul cu celule scuamoase, iar cel mai mortal este melanomul. Toate își au originea într-o diviziune necontrolată a celulelor epiteliale. Tumorile pot rămâne localizate (benigne) sau pot invada alte țesuturi (maligne).

Cu cât e mai profundă invadarea, cu atât crește și riscul metastazării.

Expunerea la raze UV este un factor de risc important. Cele mai expuse zone epiteliale sunt scalpul, buzele, urechile și mâinile. Diagnosticul se face cu ajutorul biopsiei cutanate, iar tratamentul leziunilor precanceroase constă în rezecție chirurgicală. Tratamentul tumorilor constă în rezecție chirurgicală, chimioterapie, radioterapie și imunoterapie.