Cand uiti sa razi

Citeam, mai degrabă verificam, ce citesc copiii în zilele astea, în revistele dedicate lor. În mare, lucrurile sunt în regulă. Nu am găsit prăpăstii, ba chiar lucruri interesante, mai puţin pagina cu un articol despre telefoanele mobile. Sub forma unor explicaţii care să dumirească tânăra generaţie despre telefoane, am sesizat o reclamă de-a dreptul, care mi-a pus pe jar existenţa întrucât copilul - logic - trebuie să aibă de la 12 -13 ani telefon cu cameră, cu touch-screen etc. În fine. Trec peste episodul dureros din existenţa multor părinţi care trebuie să facă faţă provocărilor tehnologiei, mai bine zis solicitărilor impetuoase ale copiilor care nu mai pricep că nu e încă momentul sau că nu e cazul să facă paradă la şcoală... Eh, alte vremuri pe vremea noastră, iar acum nu putem fi catalogaţi decât... încuiaţi. Nu a îndrăznit copilul să o zică, probabil nu a gândit-o, dar figura bosumflată şi telefonul care nu are cameră, ba mai grav, are de o săptămână ecranul crăpat... a fost suficient să pricep că va fi greu să o scot la capăt. Şi, revenind la minunabila revistă cu reclama de rigoare, am citit şi un articol despre cât de puţin am ajuns să râdem - o statistică despre cât râdem în medie acum şi cât o făceam acum zeci de ani. Nu ştiu de unde au scos-o, habar nu aveam, am ajuns să învăţ odată cu cititorii-copii ai revistei în cauză... şi m-am dat seama: în afară de o comedie, o glumă între colegi sau prieteni, când mai apucăm să râdem de fericire, din toată inima? Când, dacă de exemplu a devenit frustrantă şi apa maro care curge la baie - şi apropo, RADET-ul a transmis nemulţumiţilor că trebuie să furnizeze adresa exactă companiei şi numele pentru a lua în serios reclamaţia. Sigur că da, îmi şi imaginez un nene de la RADET venind din casă în casă să verifice culoarea apei de la robinet... E poate ceva minor, dar probleme ca acestea, adunate, te fac să uiţi să râzi. Prea multă tehnologie, prea mult elan să ai de toate, cât mai moderne, cât mai nu-ştiu-cum, ocupă timpul şi anulează plăcerea de a fi pur şi simplu. Nu spun fără ambiţii, dar pur şi simplu aşa cum eşti, fără complicaţii inutile. Cred c-am uitat să râdem cu adevărat.