Căpăţână îşi întreabă propriul Guvern: De ce să fim puşi în găleată cu cei care au furat?

Sistemul sanitar din România, sat fără câini

Ca român, fă tot posibilul să nu te îmbolnăveşti! Altfel, ajungi să fi umilit încă de la naştere şi până la ultima suflare. De ce? Pentru că sistemul sanitar din România este împuţit în toate colţurile. Bolnavii sunt ştorşi de bani, deşi prin stocurile de medicamente ale spitalelor vântul nu bate deloc. Este doar indus, dictat de interesele politice. Medicii sunt acuzaţi că lucrează în funcţie de şpagă. În unele situaţii lucrurile sunt chiar grave. Există fişe de externare semnate şi parafate de diverşi medici fără ca ochii pacienţilor să se fi intersectat vreodată cu aceştia. Consultul este doar pe hârtie, pentru a putea fi încasaţi bani. Reţete gratuite pentru morţi ori prescrierea de medicamente prin eludarea legii, din cauza unor CNP-uri greşite, în România a devenit deja normalitate. Aşa-zisele negocieri între Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate şi managerii spitalelor sunt de formă. Se impun contracte-cadru ciuntite, iar unele servicii medicale rămân descoperite. Cel puţin aşa se plâng managerii nemulţumiţi. Cine are de pierdut? Buzunarul bolnavului!

An de an asistăm la o moarte clinică a medicinii româneşti. Toţi miniştrii care s-au perindat pe la Ministerul Sănătăţii au lăsat doar urme dureroase pentru pacientul român, în acord cu strategia Guvernului României. În funcţie de regimul fiecărui partid s-au închis unele spitale, altele au trecut la administraţiile locale, iar câteva mai sunt încă în ograda Ministerului Sănătăţii. Pe ici colo au răsărit centre de permanenţă, spitale, clinici private, la îndemâna pacientului. Alternative, evident, costisitoare. Dacă ai ghinionul să ajungi pe mâna unor medici specialişti români aceştia au pretenţia să deţii, pe lângă grămada de bani, şi informaţii despre afecţiunea pentru care urmează să fii tratat. Pentru majoritatea românilor orice vizită la medic a ajuns un lux. La medicul de familie, doar pentru o electrocardiogramă, un pacient aflat în evidenţe scoate din buzunar 15 lei. Pentru un set de analize banale la un laborator agreat de cabinetul individual de medicină, cu reducere de 50%, mai plăteşti 110 lei. O listă cu medicamente calculată la plafarul sau farmacia indicată de medic ajunge la alte zerouri importante. La Spitalul Clinic de Recuperare, Medicală Fizică şi Balneologie din Eforie Nord masajul terapeutic este executat în mare parte cu uleiuri achiziţionate de pacienţi, deşi acest tip de tratament ar trebui asigurat din bugetul Ministerului Sănătăţii. Consultul la cabinetul particular al unui medic specialist neurolog ajunge la 150 de lei. Ca femeie e bine să te gândeşti dacă vrei să rămâi însărcinată. Statul te sprijină doar pe hârtie, în realitate totul se plăteşte.

Criza citostaticelor continuă

Pacienţii incluşi în programul naţional de endocrinologie, finanţat o treime de către Ministerul Sănătăţii şi restul de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, se plâng că pentru vizita lunară la medicul specialist riscă să plătească 50 de lei, asta dacă programările nu au fost făcute din timp. Criza citostaticelor, a vaccinurilor antitetanos continuă, iar lista kilometrică de exemple rămâne deschisă. "Îmi cereţi să rezolv o problemă de 2 ani, într-o săptămână sau într-o lună", s-a plâns ministrul liberal Eugen Nicolăescu, atunci când i-a fost reproşat acest aspect. Este al patrulea ministru care promite soluţionarea acestei crize după ce, în ianuarie 2013, premierul social-democrat Victor Ponta a afirmat că va demisiona dacă problema medicamentelor pentru bolnavii de cancer nu va fi rezolvată. În ultimele două luni Ministerul Sănătăţii a adoptat câteva măsuri care în mod oficial nu şi-au dovedit eficienţa. Ne bălăcim în aceeaşi apă infectă, iar timpul trece în defavoarea sistemului sanitar.

Indicatori umflaţi din pix, cu un scop precis: cât mai mulţi bani!

În România lucrurile funcţionează fracţionat. Sunt mici sincope în anumite spitale, dar acelea nu se datorează Ministerului Sănătăţii, ci unor oameni, acuză ministrul Nicolăescu. Şcoala Naţională de Management Sanitar, aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii, a ajuns la concluzia că indicatorii spitalelor, în 2012, au fost umflaţi din pix. De ce? Pentru că banii pentru spitale sunt pompaţi în funcţie de indicatori. "Activitatea medicală crescută a Spitalului Judeţean nu se reflectă în cifrele contractului cadru. Acolo sunt prevederi care limitează numărul de externări. În 2012, Spitalul Judeţean a raportat 57.000 de externări , din creion spitalul va rămâne în 2013 cu vreo 47.000. Nu se ia de bază ceea ce facem în mod real şi ceea ce se consideră în cifre că am face. S-a făcut un algoritm şi s-a considerat că un spital de categoria noastră nu poate avea mai multe zile de externare. Media este de 290 de zile de spitalizare. În realitate este altceva. De la 290 la 365 s-ar părea că noi nu avem bolnavi. Nu este cazul. Indicele de complexitate a cazurilor a rămas la nivelul anului 2011, pentru că s-a considerat că în 2012 indicele ar fi fost umflat artificial de către spitale. Să se ia de cei care l-au umflat. Ce treabă avem noi? Noi am muncit, am avut şi avem cazuri complexe. Chirurgia Cardiovasculară funcţionează din plin, Chirurgie, Neurochirurgie, secţii care aduc indice mari. De ce să fim puşi în găleată cu cei care au furat? Să plătească cei care au furat", a declarat dr. Dănuţ Căpăţână, managerul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" din Constanţa, unitate aflată în subordinea Consiliului Judeţean Constanţa.

Negocierea cu reprezentanţii Casei de Asigurări este un dat: "Anul trecut am pupat un minim de nu ne-am văzut!"

Contractul cadru este impus de Casa Naţională de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii. Deşi este agreată ideea de negociere, în fapt contractele ajung să fie semnate de managerii spitalelor în neconcordanţă cu serviciile medicale prestate de către medici. "Creşterea reală de buget nu va fi una semnificativă. După calculele pe care le-am făcut creşterea poate să fie la nivelul inflaţiei, dar nu mai mult. S-a făcut mare tam-tam că spitalele strategice vor avea un tarif pe caz ponderat 180 de lei, faţă de restul spitalelor, respectiv 140 lei. În toate cărţile de management din lume tariful pe caz ponderat este unic pe ţară, de referinţă. O operaţie de apendicită nu poate costa la Dorohoi o sumă şi la Spitalul Judeţean altă sumă. Operaţiile se fac la fel. Asta este de fapt esenţa acestui tarif pe caz ponderat. Nu ştiu cum a fost gândit mecanismul şi de ce s-a făcut această diferenţiere. Pe mine mă avantajează, dar nu pot să nu mă gândesc la managerii dezavantajaţi", a explicat Căpăţână. Tot el a explicat şi cum au loc negocierile pentru finanţarea spitalului. "Negocierea cu Casa este un dat. Este un algoritm de calcul între minim şi maxim. Între această plajă se poate încheia contractul cu spitalul în funcţie de bugetul pe care îl ai. Maxim nu o să pupăm noi niciodată. Anul trecut am pupat un minim de nu ne-am văzut. Dacă eşti un judeţ mai urât, mai de la malul mării, mai târziu acasă, primeşti un buget din zona minimă. Casa Judeţeană de Asigurări este un canal prin care vin banii de la Casa Naţională", a declarat Dănuţ Căpăţână, managerul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.

Bugetul stabilit pentru sănătate este de 6,2 miliarde de lei

Conform Ministerului Sănătăţii, cetăţeanul trebuie să ştie de la bun început că pachetul de bază şi serviciile medicale pe care le va include va fi încadrat în bugetul pe care România îl poate acorda sistemului, buget stabilit pentru 2013 la 6,2 miliarde de lei. Trebuie să reţinem, însă, că datoriile sistemului sanitar sunt de 1 miliard de euro. Managerii spitalelor aşteaptă ca până la finele lunii aprilie a.c. să semneze contractul-cadru pentru 2013-2014. Noul contract-cadru aduce cu certitudine coplata şi blocarea acumulării arieratelor în conturile spitalelor, cu ameninţarea că managerii care înregistrează datorii timp de trei luni consecutiv îsi vor pierde funcţia. De altfel, ministrul Nicolăescu visează frumos. Vrea să cureţe şpaga din sistemul sanitar, impunând o serie de reguli, însă rămâne de văzut dacă va şi reuşi.

Statul vă invită să cereţi banii cheltuiţi în spitale

Bolnavii care sunt buni de plată în timpul spitalizării îşi pot recupera banii, cel puţin teoretic. Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 806/31 iulie 2008, spitalele au obligaţia să deconteze pacienţilor asiguraţi toate cheltuielile suportate în timpul spitalizării. "Spitalele sunt obligate să suporte pentru asiguraţii internaţi în regim de spitalizare continuă şi în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice. În situaţia în care asiguraţii, pe perioada internării în spital, în baza unor documente medicale întocmite de medicul curant din secţia în care aceştia sunt internaţi şi avizate de şeful de secţie şi managerul spitalului, suportă cheltuieli cu medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără contribuţie personală, în condiţiile prezentului contract-cadru, spitalele rambursează contravaloarea acestor cheltuieli la cererea asiguraţilor", se arată în hotărârea cu pricina.

Alexandra VASILE