Casele de toleranţă, damele uşoare şi primarul care le putea lua pâinea de la gură

File de istorie constănţeană:

În Constanţa, se vorbeşte despre fenomenul prostituţiei încă de dinainte de 1900. Cu toate acestea, presa locală tratează acest subiect mai pe larg abia din anii '20. Dacă în ziua de azi, fetiţele vesele răsar pe la toate colţurile, acum un secol erau mult mai disciplinate şi organizate. Mai mult decât atât, potrivit legilor din acele vremuri, fetele trebuia să aibă chiar şi o condică în care să treacă vizitele medicale şi numărul clienţilor. Cum toată lumea prefera litoralul, hotelurile colcăiau de amatoare de senzaţii tari. "În noul sezon care începea la 1 iulie 1909, primăria recomanda proprietarilor hotelurilor Belvedere, Transilvania, Central, Londra şi Metropol să evacueze prostituatele din hoteluri pentru a nu avea probleme cu turiştii.

În sezon, s-a decis ca prostituatele să stea în case particulare şi să facă vizita medicală obligatorie", scrie în ziarul "Poliţia", din anul 2000, la rubrica "File din istoria oraşului nostru". Ziarele şi revistele locale amintesc şi faptul că fetele cereau, atunci când se aflau în necaz, ajutorul băieţilor din Piaţa Griviţei, în mare parte măcelari şi vânzători. Presa locală spune că, dacă în actul administrativ fundamental al oraşului Constanţa au găsit de cuviinţă să menţioneze o astfel de problemă, arată clar că, într-adevăr, cea mai veche meserie din lume devenise o problemă pentru urbe. Iată, deci, că parlamentarul zilelor noastre, Silviu Prigoană, a avut de unde să se inspire atunci când propusese legalizarea prostituţiei!

Femeile puteau deschide bordeluri

Revenind însă la anii evocaţi anterior, potrivit regulamentului, cele care puteau deschide case de prostituţie erau femeile, după ce, în prealabil, au înaintat o cerere comisarului şi medicului oraşului şi le prezentau acestora localul unde avea să se desfăşoare toată afacerea. Desigur că nici matroanele nu scăpau de vizita medicală. În ceea ce le priveşte pe cele care primeau bilete că sunt bolnave, ele erau obligate să se prezinte în următoarele două zile la spital. De asemenea, într-unul din numerele revistei Historia de la Biblioteca Judeţeană I. N. Roman, era "poprit femeilor prostituate de a şedea la ferestrele deschise şi să nu se preumble pe stradă îmbrăcate într-un mod indecent sau să facă zgomot prin casele lor cu bărbaţii ce frecventează asemenea localuri". Autoarea articolului respectiv descrie că cel care putea închide casele de prostituţie era doar primarul comunei, orice nerespectare a regulamentului ducând la amendă sau chiar la închisoare, de la 24 de ore până la cinci zile, conform articolului 77 din legea Comunelor şi articolelor 393 şi 394 din Codul Penal. Un articol vechi de presă menţionează că toate aventurile se comiteau vorbind în franceză. "În Constanţa, în restul anului se vorbea turceşte, greceşte, bulgăreşte". Ca şi în zilele noastre, practicantele celei mai vechi meserii din lume îmbolnăveau o mulţime de lume. În 1914, conducerea Administraţiei Judeţene şi Comunale a decis, din cauza înmulţirii cazurilor de boli venerice, ca "artiştii şi artistele să fie obligaţi a se prezenta la medicul din oraş sau port".

Casele de toleranţă din Constanţa

Dacă astăzi nu se poate ţine o evidenţă clară a acestor dame, în anul 1923, ziarul "Marea noastră", nota că în 1919, s-au înscris la serviciul Moravuri al Constanţei peste 600 de prostituate, dar şi artiste de cabaret, în oraş găsindu-se circa 50 de fete în casele de toleranţă, cărora li se adăugau cele de la cabaret, alte 40 pe cont propriu şi aproximativ 80 clandestine. Deşi acum în ţara noastră nu există oficial deschisă nici o casă de toleranţă, în anul 1924, la Constanţa existau cinci astfel de case de toleranţă, fetele fiind examinate medical de două ori pe săptămână. De asemenea, se vorbeşte şi despre cartierul I. C. Brătianu, unde erau în mare vogă scandalurile legate de prostituţie, fetele fiind majoritatea bolnave. Doi ani mai târziu, în 1928, locuitorii străzilor Cuza Vodă, Tache Ionescu şi bulevardul Ferdinand erau nemulţumiţi de prezenţa caselor de toleranţă din centrul oraşului. În prezent, numărul prostituatelor din Constanţa nu este cunoscut cu exactitate, activitatea lor este interzisă de lege, deci e greu ca Poliţia să le sancţioneze, însă toată lumea ştie unde pot fi ele găsite.

Mirabela PANFIL