Castrarea chimică a pedofililor, din nou supusă la vot

Proiect în dezbatere

Legea care reglementează posibilitatea de castrare chimică a pedofililor a ajuns pentru a nici nu mai ştim a câta oară în Parlamentul României. Subiect care scindează societatea civilă, castrarea chimică a pedofililor presupune o soluţie aplicată temporar agresorului, urmată de o consiliere psihologică. Cu alte cuvinte, nu se va aplica o castrare propriu-zisă, ci vorbim despre un tratament hormonal.

Fiind vorba de implicaţii asupra trupului uman, din dezbatere nu putea lipsi Biserica, instituţie care se opune din oficiu mai oricărei soluţii pentru problemele societăţii, îndemnată de acordarea de şanse oamenilor la infinit. Forma actuală a proiectului legislativ va ajunge în Parlament în maxim o lună, potrivit senatorului PPDD de Constanţa Marian Vasiliev, preşedintele Comisiei pentru Egalitate de Şanse. Semnatar al proiectului, Vasiliev susţine că este adeptul variantei dure a legii, anume aplicarea castrării chimice definitive, în caz de recidivă. Alături de Vasiliev, mai figurează ca iniţiatori Ciprian Rogojan (PDL) şi Gabriela Vrânceanu Firea (PSD). Contactat de "Replica", preotul constănţean Eugen Tănăsescu se declară în favoarea unei astfel de măsuri, dar cu condiţiile aplicării legii în scopul îndreptării agresorului şi nu în sensul răzbunării. Mai mult, Tănăsescu pledează pentru "autoînfrânare" şi recomandă consiliere psihologică sau duhovnicească, gamă de epuizare până la apelarea la soluţia chimică: "Trebuie să vedem întâi ce înseamnă această castrare chimică. Ştiu că sunt mai multe nuanţe, temporară, definitivă. Biserica recomandă mai mult autoînfrânarea de la poftele astea. Cine reuşeşte să se înfrâneze e mult mai bine aşezat sufleteşte decât cel care din pricina slăbiciunilor ajunge să fie pedepsit de societate. Sunt şi alte soluţii, trebuie văzut exact ce zice proiectul. Eu am mai văzut o dată proiectul acesta, dar era într-o formă ambiguă. Dacă vorbim de o suprimare temporară, să-i oprească poftele pentru o vreme, n-ar fi rău să-l mai liniştească. Dacă e definitivă, trebuie discutat. Nu putem să suprimăm o funcţie pe care Dumnezeu a lăsat-o omului, doar pentru că el nu e în stare să se controleze, noi trebuie să fim în stare să-l educăm. Ca recomandare, recomandăm tuturor să se autoînfrâneze, decât să ajungă la aşa ceva. În principiu, o pedeapsă temporară, care nu afectează omul definitiv, poate fi văzută ca o pedeapsă pentru penitenţă, ca şi închisoarea care suprimă omului anumite drepturi. În anumite cazuri, ştiu că se face închisoare pe viaţă. Aici, trebuie discutat, dacă avem dreptul să suprimăm o funcţie a organismului pe viaţă a unui om. Singurul punct de vedere pe care îl avem oficial este ca omul să nu se automutileze, nu s-a pus problema să vină cineva să-l mutileze cineva în acest sens. Nu e vorba de castrare fizică, am înţeles asta, e vorba de suprimare pe cale chimică, dar tot o formă de suprimare a unei funcţii, nu? Atunci, trebuie discutat. Sunt soluţii şi soluţii. Când vorbim de pedepse, există pedeapsa temporară, definitivă şi era şi cea capitală. S-a ajuns la concluzia că nu e chiar creştineşte să ucizi un om, indiferent ce-ar fi făcut, trebuie să-i acorzi şansa la îndreptare. Dacă-i iei viaţa, ce-i mai îndrepţi? Aşa şi aici. Trebuie văzut în funcţie de gravitate".Asta sigur va face obiect de discuţie în comisia de bioetică a Sinodului, acolo se pronunţă Biserica oficial. Părerea mea, trebuie nuanţat. Specialiştii au cuvântul, dar noi recomandăm autoînfrânarea, în toate cazurile. Cu cei care sunt foarte indisciplinaţi, da, societatea trebuie să aibă diverse trepte de pedeapsă şi îndreptare, în ideea în care pedeapsa e un mijloc de îndreptare, nu de răzbunare. În penitenciar, de aici vine şi denumirea, de la "penitenţă". Bănuiesc că şi aici se va aplica acelaşi principiu de îndreptare a omului, dar trebuie văzut în ce măsură îl îndreptăm, e de la caz la caz. Biserica spune că aceste pofte necugetate pleacă din suflet şi soluţia nu e una neapărat chimică, ci mai degrabă duhovnicească, psihologică, cred că acolo trebuie umblat", a declarat Tănăsescu. Forma iniţială a legii castrării chimice a pedofililor a luat naştere în 2011, ca o isterie publică după tragedia fetei de 10 ani, care a fost violată şi ucisă la Jimbolia. În spiritul combaterii pedofiliei, fostul senator de Ilfov, Iulian Urban, a depus la Senat un proiect de modificare a Codului Penal în vederea pedepsirii mai drastice a acestei categorii de violatori: pedeapsa cu moartea pentru persoanele care violează un minor sub vârsta de zece ani şi care moare sau se sinucide ca urmare a faptei. Proiectul de lege prin care pedofilii să fie castraţi chimic este forma adaptată după modelul polonez şi cel ceh. În România, pedeapsa cu moartea este interzisă însă în România de Constituţie prin articolul 22, aliniatul 3. Pe 15 noiembrie a.c., Guvernul din Macedonia a adoptat un proiect de lege care majorează pedepsele împotriva pedofililor şi a introdus castrarea chimică, iar în iulie 2013, Curtea Constituţională a Republicii Moldova a anulat prevederile legislative privind aplicarea soluţiei chimice pentru pedofili, care intraseră în vigoare în 2012, motivând că pedeapsa încalcă drepturile omului.

Marius Florian VASILE