Ce trebuie să știm despre cancerul gastric

Cancerul gastric reprezintă a două cauza de deces prin cancer la nivel mondial, după cancerul pulmonar. Incidența este estimată la aproximativ 870.000 cazuri noi, iar mortalitatea la 650.000, adică în jur de 10% din totalul deceselor prin cancer.

La nivelul țărilor din vestul Europei, incidența a înregistrat o scădere potențial datorită modificărilor de dietă, a preparării mâncării sau a altor factori ambientali. Cea mai mare incidența se întâlnește în Japonia, Asia de Sud-Est, America de Sud și Europa de Est.

Prognosticul rămâne rezervat și acesta derivă din absența unor factori de risc concret definiți, precum și a unor simptome specifice, motiv pentru care depistarea este făcută în stadii avansate de boală. În Japonia, unde cancerul gastric este endemic, majoritatea pacienților sunt diagnosticați în stadii incipiente, că urmare a unui screening de masă și drept urmare, rată de supraviețuire aici este ridicată. Observațional, imigranții în mod progresiv asimilează ratele de incidența ale țărilor gazdă, ceea ce sugerează că factorii ambientali sunt importanți în etiologie, scrie doc.ro.

În privința localizării tumorii la nivelul diverselor segmente ale stomacului, se pare că factorii etiologici sunt diferiți pentru cancerele joncțiunii esogastrice și ale porțiunii proximale gastrice, spre deosebire de cele ale porțiunii distale.

Cauzele cancerului gastric

Dintre factorii ambientali incriminați, s-ar părea că aportul crescut de sare și nitrați, precum și aportul scăzut de vitamina A și vitamina C cresc riscul de cancer gastric. Consumul constant sau excesiv de mezeluri sau carne preparată prin prajire sau frigere reprezintă o sursă mare de nitrați și nitriti regășiți de asemenea și în alimentele afumate sau conservate la sare.

Fumatul, alcoolul, infecția cu Helicobacter pylori sunt, de asemenea, factori de risc incriminați. În general, leziunile corpului gastric se asociază cu hipoclorhidria (scăderea producerii de acid clorhidric) și infecția cu Helicobacter pylori.

Dintre factorii genetici, se pare că grupul sangvin A este predispus pentru o asemenea neoplazie. De asemenea, un istoric familial (rudă de gradul 1 cu cancer gastric) sau cancer gastric difuz ereditar (mutațîi CDH1), cancer de colon nonpolipos, Polipoza adenomatoasa familială, Sindromul Li-Fraumeni, mutațiile BRCA1 și BRCA 2, precum și prezența unor leziuni precursoare, cum ar fi gastrică cronică atrofică sau polipii gastrici adenomatosi, sunt strâns legați de riscul de a dezvoltă un cancer gastric.

Simptome și manifestări

Simptomatologia cancerului gastric este polimorfă și include greață, vomă, dificultăți la înghițire, senzația de plenitudine abdominală postprandială (după masă), pierderea apetitului, hematemeză, adică vărsături cu aspect de zat de cafea, melena, adică scaun cu aspect negru-păcură, scădere ponderala, etc.

Din punctul de vedere al semnelor clinice, tabloul clinic variază de la normal, până la palparea unei formațiuni abdominale epigastrice sau a unei formațiuni supraclaviculare ori axilare stângi.

Diagnosticul este sugerat de examinarea endoscopică, ce evidențiază formațiunea tumorală gastrică, precum și extensia acesteia la nivelul peretelui gastric. Ecoendoscopia, care se practică numai în centre specializate, este o procedura utilă în aprecierea mai precisă preoperatorie a stadiului tumorii. Examenele imagistice de înalta performanță (Computer Tomograf ori RMN) contribuie la aprecierea extensiei bolii.

Markerii tumorali recomandați, în general, de către medici de alte specialități decât specialitatea oncologică nu au valoare diagnostica și nici prognostică. Se dozează frecvent CEA, pe care îl regăsim crescut doar la aproximativ 40% din cazuri, și CA19-9, care este modificat doar în 20% din cazuri.

Diagnosticul de certitudine este cel anatomopatologic, obținut prin biopsia endoscopică a formațiunii tumorale. În anumite situațîi bine definite, se recurge la laparatomie exploratorie, în vederea examinării maselor intraabdominale prin inspecție directă. De asemenea, această procedura permite biopsierea țesuturilor suspecte, precum și o serie de intervenții cu scop terapeutic. Întotdeauna, examenul histologic va fi însoțit de examenul imunohistochimic și punctual, în situații particulare de analize de depistare a unor mutații care ar putea avea ecou terapeutic.

Tratamentul în cancerul gastric

În ceea ce privește tratamentul, acesta este complex și poate include intervenție chirurgicală și/sau chimioterapie, radioterapie sau terapie biologică ori imunoterapie și este determinat, firește, de stadiul bolii la momentul diagnosticului. Este evident că abordarea unui pacient cu cancer gastric depinde de mai mulți factori, dintre care unii țîn de boală - cum ar fi stadiul bolii, dar și de gazdă - și aici se ține cont de starea generală a acestuia, dar și de afecțiunile asociate. După efectuarea bilanțului lezional, se explică pacientului opțiunile terapeutice, iar decizia terapeutică este în acord și cunoșțînță de cauza.

În stadiile incipiente și localizate, intervenția chirurgicală rămâne baza terapiei. Abordarea chirurgicală depinde de localizarea, mărimea și caracterele invazive locale ale tumorii. Intervențiile pot fi deschise sau laparoscopice, tendința actuală fiind de minimizare a intervenției, dar cu respectare riguroasă a principiilor chirurgiei oncologice. În acest sens, se recurge la gastrectomii totale sau subtotale, în funcție de situația particulară a pacientului, însoțite sau nu de disecția ganglionilor limfatici perigastrici. Întotdeauna se va ține cont de starea clinică a pacientului și de morbiditatea fiecărui tip de intervenție în parte.

În privința limfadenectomiei, în vederea diminuării efectelor secundare inerente operațiilor de anvergură, se recurge actual la mapping-ul ganglionilor santinelă. În linii mari, această înseamnă injectarea unei substanțe trasor colorate sau radioactive la nivelul patului tumoral. Această substanță se concentrează, în general, la nivelul ganglionilor limfatici, care sunt prima poartă de diseminare. Dacă acești ganglioni captează substanță, se recurge la limfadenectomie extinsă. Dacă nu există captare în ganglionii perigastrici, atunci intervenția este mult mai limitată și nu include acești ganglioni.

Chimioterapia rămâne în continuare o terapie de baza în cancerul gastric, datorită progreselor modeste în ceea ce privește terapiile target și a imunoterapiei și în ciuda unor rate de răspuns relativ modeste. Chimioterapia se poate folosi preoperator, și atunci se numește neoadjuvanta, iar rolul sau în general este de a micșora volumul tumoral pentru a transformă bola într-una operabilă.

De asemenea, se poate recurge la chimioterapie postoperator, și atunci se numește adjuvantă și se adresează așa-zisei boli minim reziduale, adică bolii nevizualizabile, dar intuită că prezența prin prisma unor factori de prognostic pe care terapeutul îi regăsește în examenul final anatomopatologic postoperator. În anumite situații limitate, rolul chimioterapiei este strict paleativ.

Radioterapia se folosește mai rar în această localizare a bolii oncologice și în anumite cazuri concrete în completarea unei intervențîi curative sau cu viza paleativa, antalgică sau hemostatică.

În ultimii ani, studiile clinice au arătat rezultate promițătoare ale unor molecule țintă. Unele cancere gastrice prezintă o cantitate mai mare de proteină HER2 pe suprafață celulelor componente care le stimulează creșterea. În acest sens, molecule ce au drept țintă aceste proteine pot avea un rol în tratamentul modern al cancerului gastric HER2 pozitiv. În acest sens, în anumite țări deja, Trastuzumab este aprobat în tratamentul cancerului gastric metastatic HER2 pozitiv. Alte molecule precum Lapatinib, Pertuzumab sau Trastuzumab Emtasine sunt încă obiect al studiilor clinice.

O altă țintă în vizor este EGFR (endotelial growth factor receptor), proteină evidențiată în anumite celule ale cancerului gastric și unele studii clinice au drept target această proteină.

În privința imunoterapiei, după "boom-ul" deosebit din cancerele pulmonare și melanomul malign, cercetările se extind cu repeziciune către majoritatea localizărilor ale bolii neoplazice, iar rezultatele preliminare sunt mai mult decât promițătoare.

În concluzie, în ciuda progreselor evidente în terapie, cancerul gastric reprezintă încă o boală redutabilă cu un prognostic infaust de cele mai multe ori. Rămâne șansă unei depistări precoce și această prin eforturile conjugate ale factorilor de decizie și a specialiștilor implicați în depistarea și tratamentul acestei afecțiuni.

De asemenea, stă în puterea noastră de a conștientiza necesitatea unui stil de viață sănătos, cu un aport alimentar cât mai bogat în fructe și legume și cât mai sărac în aditivi alimentari și substanțe toxice curente. Și de a ne prezența la medic în momentul în care sesizăm orice modificare în starea de sănătate.

Prevenția în cancerul gastric

Prevenția primară include o dietă sănătoasă, spun oamenii de știință, și terapiile anti- Helicobacter pylori, chimio-prevenția și screeningul pacienților pentru a se depista timpuriu boală. Factorii ce țîn de alimentație au un impact important asupra carcinogenezei gastrice, în special în cazul adenocarcinomului intestinal. Cercetatorii1 spun că obiceiurile ce definesc o alimentație sănătoasă, cum ar fi un aport mare de fructe și legume, o dietă mediteraneană, o dietă săracă în sare, fără alimente conservate în sare, fără carne roșie și fără cărnuri afumate, consumul moderat de alcool și menținerea unei greutăți normale ar putea fi asociate cu un risc scăzut de cancer gastric.