Cereri la primărie, pentru petrecerile de Crăciun şi practicarea magiei la cort

Constanţa, acum o 100 de ani:

Sărbătorile de iarnă îşi înhămează caii la căruţă, pregătindu-se să plece la drum. Pe lângă atmosfera unică ce ne va cuprinde, petrecerile din Constanţa vor ridica asfaltul de pe şosele, întrucât viaţa de noapte va fi mai activă ca niciodată. Însă, oare cum se distrau constănţenii acum 100 de ani, în preajma sărbătorilor de iarnă? Se duceau la Primărie şi depuneau cereri pentru a primi aprobarea edilului să organizeze o "serată". Dar, nici îndeletnicirile mai puţin ortodoxe nu lipseau din peisaj, cum ar fi magia.

Spiritul euforic este pe cale să se aştearnă peste ale noastre suflete îngheţate, şi nu din cauza frigului, mai degrabă, am putea spune, din pricina evenimentelor de peste an. Privite ca pe o sursă de evadare din cotidian, sărbătorile de iarnă sunt aşteptate cu braţele deschise, forfota şi pregătirile debutând cu ceva timp înainte. Luminiţe multicolore, colinde, beteală, miros de brad şi globuri sclipitoare, sunt doar câteva din elementele care reuşesc să topească şi cel mai aprig suflet. Cum toate acestea mai că bat la uşă, numai fiorul gândului ne face inima să tresară într-un murmur de căldură interioară. Însă, pe lângă atmosfera feerică dată de nişte simple obiecte şi tradiţii, mai există şi viaţa de noapte, distracţia, cluburile, care vin spre deliciul patronilor, ocazie prielnică de a scoate ceva mai mult "mărunţiş", mizând pe faptul că românul este frate cu zbânţuiala. Şi dacă tot ne-am cufundat în idei - pansament pentru suflet, o întoarcere în timp este tocmai binevenită. Luând la purces filele îngălbenite de timp şi ornate cu trăiri reale, ajungem în ajunul sărbătorilor de iarnă din anul 1912, fix acum 100 de ani. Cine s-a gândit că pe atunci Crăciunul era sărbătorit numai în căldura propriului cămin, s-a înşelat amarnic, ceea ce ne dovedeşte, încă o dată, că petrecerile au stat la loc de cinste încă din cele mai vechi timpuri. Şi cum o petrecere de calitate trebuie gândită din timp pentru a fi una reuşită, observăm cum proprietarii şi angajaţii localurilor se prezentau frumuşel la Primărie pentru a cere aprobare, desigur. Cu un picior pe tărâmul de azi, şi cu unul în 1912, încercăm să facem o comparaţie gândindu-ne cum ar fi să vedem patronii cluburilor de fiţe, la coadă, la Primărie, cu o hârtie adresată edilului, prin care să îl roage să le dea acordul unei chiulabale de Crăciun, cu animatoare îmbrăcate bine să nu răcească, aici referindu-ne strict la căciuliţele de Crăciuniţe şi... atât. Restul trupului, lăsat să fâlfâie în bătaia reflectoarelor, cât mai golaş pentru a atrage atenţia domnilor generoşi... Lăsând fetele, sus, pe bar, ne întoarcem în anul 1912 pentru a cerceta cererea unor umili angajaţi. "Domnule Primar, venim cu profund respect, a vă ruga să bine voiţi a ne aproba pentru a da un Bal în folosul Personalului Localului Carmen Silva şi totodată în a ne scuti de taxele comunale", se arată în scrisoarea adresată edilului, document din fondul Primăriei Constanţa, aflat în Patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, dosar 7/1912. Însă, nici proprietarii de localuri nu se dădeau în lături de la a organiza serate, prezentându-se, bineînţeles, la Primărie. "Subsemnatul Constantin V. Băisan, domiciliat în Constanţa, pe strada Principesa Maria nr. 14, cu respect vin a vă ruga să bine voiţi a.mi permite a face o serată în localul de cafenea din bulevardul Principesa Maria nr.14, pentru care vă asigur de ordinea strictă şi buna cuviinţă". Distanţându-ne de petreceri, observăm că la mare căutare era şi magia, dar şi piticii "în miniatură". "Subsemnatul Sofia Kinstler, vă rog respectuos să binevoiţi a-mi permite ca în timpul sărbătorilor Crăciun (pentru 10 zile) să instalez pe proprietatea domnului Avram Marcu, din Piaţa Griviţei nr.1, un cort în care să practic experienţa de magie şi a expune vederei publicului nişte pitici în miniatură", se mai arată, de asemenea, în documentele din fondul Primăriei Constanţa, aflat în Patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale. Cu zâmbetul pe buze, ne trezim la realitate, rugându-ne să auzim cât mai curând primul clinchet al clopoţelului, ce vesteşte colinda.

Liliana CHIRU