Clădirile cu bulină roşie din buricul Constanţei: cum se trăieşte în casele clasa I de risc seismic

"Monumente" distruse de timp şi delăsare

Istorie, trecut, amintiri şi mândrie! Numai că, odată cu trecerea timpului, s-au infiltrat delăsarea şi ruina, clădirile emblematice ale Constanţei zăcând, acum, ca nişte bătrânele ce-şi aşteaptă sfârşitul. Mai mult decât atât, s-au ales şi cu bulină roşie şi, nu, nu pentru bună purtare, ci semn că la cel mai mic cutremur se vor prăbuşi. Unele sunt locuite, altele nu, unele s-au ales cu o mână de var, pe când cele mai norocoase chiar au fost resuscitate. Dar, din păcate, mai sunt o grămadă de constănţeni care stau cu frica în sân că ar putea sfârşi chiar în propria casă, printre dărâmăturile celui ce i-a fost cămin. Unde sunt amplasate şi ce spun proprietarii, este descris în următoarele rânduri.

Clădirile cu rezonanţă ale Constanţei, care încă mai ascund istoria urbei noastre prin ungherele de acum dărăpănate, îşi plâng de milă sub ploi, vânt sau soare arzător. Însă, ce este şi mai grav se leagă de faptul că pun în pericol vieţile oamenilor. Aici ne referim la clădirile încadrate în clasa I de risc seismic, adică acelea cu bulină roşie, care mai că stau să pice şi să se facă una cu pământul, nenorocind, în acelaşi timp, tot ce le stă în cale. Din ciclul "toate-s vechi şi cinci sunt toate", putem spune că e şi o noutate. Din cele cinci clădiri clasate cu cel mai ridicat risc în caz de seism, încă din anul 2010, una a fost reabilitată. Este vorba de o construcţie foarte veche, datând din anul 1931, amplasată pe strada Ştefan cel Mare numărul 26, în apropiere de Tomis Mall, având o suprafaţă de 270 de metri pătraţi. Dacă în anul 2010, aceasta reprezenta un punct extrem de periculos pentru trecători, iată că lucrurile s-au schimbat. Construcţia parcă zâmbeşte, fiind reabilitată total, la parter funcţionând deja spaţiile comerciale. Nu acelaşi lucru poate fi spus, din păcate, şi despre restul clădirilor, referindu-ne strict la cele cu cel mai ridicat risc în caz de seism. Îndreptându-ne către Piaţa Ovidiu, pe strada Traian zace o locuinţă, cu geamurile sparte şi tencuiala căzută, rămânând "în picioare" doar urme ale arhitecturii, ale rodului mâinilor constructorilor de demult. Puţin mai jos, pe strada Callatis, un alt imobil, ridicat în anul 1932, se "laudă" cu plăcuţa cu bulină roşie. Este locuită, parţial aranjată, însă riscul este acelaşi.

Din cauza unei inundaţii: clădire din 1938, la un pas de a curma viaţa mai multor locatari

Luând-o la pas, ajungem şi pe strada General Manu numărul 32, unde un imobil de 587 metri pătraţi, construit în 1938, stă ferit, la umbra copacilor, ascunzându-şi parcă starea în care a ajuns. Nici aici nu lipseşte bulina, spre disperarea locatarilor, care trăiesc cu frica în sân, de pe o zi, pe alta. Lucrurile nu au stat aşa încă de la bun început, spun oamenii, era o bijuterie de construcţie, mutându-se cu mare drag pe atunci. Apartamentele sunt mari, aerisite, cu o înălţime de 4 metri, un apartament cu 3 camere fiind amplasat pe circa 100 de metri pătraţi. Însă, potrivit proprietarilor, calvarul ar fi început în urmă cu 10 ani de zile, când, din pricina RADET, subsolul s-a inundat, fiind afectată straşnic şi fundaţia. La parter locuieşte familia Enache , care a achiziţionat un apartament cu 3 camere în anul 1993. Pe atunci lucrurile erau altele, proprietarii fiind încântaţi de arhitectura deosebită a clădirii dar şi de spaţiul mare şi bine împărţit. După aceea, a venit nenorocirea şi nimeni nu a mai fost interesat să cumpere. "Aşteptăm sentinţa de la Tribunal, de 10 ani ne judecăm cu RADET-ul. Din cauza aceasta este şi bulina. S-a făcut expertiză după acea inundaţie şi a fost clasată în prima categorie de risc seismic. Este periculos să locuim aici, dar nu avem ce face. Am câştigat procesul de vreo două ori, iar acum aşteptăm sentinţa definitivă şi irevocabilă. Când am cumpărat apartamentul nu era nici o problemă, am dat cam 20 de milioane pe el, la vremea aceea, în 1993. Acum... nu avem ce face", a spus Luminiţa Enache. Clădirea ar aparţine RAEDPP-ului, utimul nivel fiind ocupat, cu chirie, de către angajaţii instituţiei cu pricina, ne mai spune o locatară, cu rădăcini ceva mai adânci în zonă. Locuieşte aici de când se ştie, fiind, în primă fază, locuinţa mamei sale. "Da, ne judecăm de 10 ani cu RADET-ul şi nu se mai termină odată. O ţin numai în recursuri de vreo patru ani de zile. Ne e teamă, cum să nu ne fie teamă, eu m-am şi îmbolnăvit de inimă, am făcut şi pancreatită cronică. Mama mea a locuit aici, cred că de prin 70 stăm noi. Clădirea era în regulă, a trecut printr-un cutremur mare, dar acum... de când cu RADET-ul, nu mai trece. Am văzut ce s-a întâmplat la Bucureşti, cum s-a prăbuşit acea clădire, stăm cu o mare frică. La parter stăm noi, proprietarii, pe când la etaj sunt chiriaşii RAEDPP", a spus Ileana Negru. Tot în aceeaşi situaţie se află şi o construcţie de pe strada Mercur numărul 10, din anul 1900, cu o suprafaţă de 587 de metri pătraţi. Chiar dacă parterul se află în exploatarea Partidei Romilor, riscul nu este mai mic, întrucât o mână de var nu consolidează fundaţia. Şi aici zona este una aglomerată, fiind vorba chiar de buricul Pieţei Griviţei. Menţionăm că lista continuă, alte circa 100 de clădiri fiind cu risc ridicat de prăbuşire, conform listei din anul 2010. O veste bună se întrezăreşte deja la orizont, cel puţin pentru zona Peninsulară. Întrucât pasatul motanului în curtea vecinului era deja un clişeu, proprietarii imobilelor dând vina pe autorităţi şi invers, iată că primarul Radu Mazăre, odată cu demararea lucrărilor de reabilitare din respectiva zonă, a menţionat că va face presiuni în ceea ce-i priveşte pe proprietarii delăsători. Cât va funcţiona strategia, rămâne de văzut, cert este că trebuie să ne rugăm să nu care cumva să dea vreun cutremur peste noi, atunci... toate măsurile ar fi inutile.

Liliana CHIRU