Comorile arheologice bagă zâzanie între arheologi și ‘căutătorii de comori’. Ce spun arheologii din Constanța

Cele mai mari comori ale României, tezaurul aparținând patrimoniului cultural național arheologic a stârnit, în ultimele luni, un război între arheologi și căutătorii de comori cu detectoare de metale. În vreme ce primii atrag atenția că descoperirile „la întâmplare” ale căutătorilor de comori nu fac decât să „ciucuiască” siturile arheologice, distrugând „contextul”, adică șansele de a afla mai multe despre contextul istoric și arheologic ale pieselor descoperite, posesorii de detectoare de metale spun că interesul comunității detecției de metale este o „normalizarea”, adică armonizarea legislației cu cea europeană și relaxarea descoperirilor.

Disputele dintre arheologi și detectoriștii de metale nu este o noutate. În ultimii ani, au tot apărut voci, istorici și arheologi, care au punctat că trebuie modificată legislația în privind intervenției „căutătorilor de comori”, cu detectoare de metale. Un nou episod al acestei dispute se derulează lunile acestea, după ce instanța de judecată a admis solicitarea unui pasionat de istorie, Iulian Enache, din Golești, județul Vâlcea, și a obligat statul român să îl recompenseze pe bărbat cu peste 30.000 de euro pentru descoperirea sa: peste 47.000 de monede otomane din argint, datând din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Că a fost recompensat frumușel a fost cum a fost, dar declarațiile directorului Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberländer-Târnoveanu, la adresa arheologilor, au aprins spiritele.

„Eu mă ocup de aceste lucruri de 10 ani. Niciunul din cei care au semnat acolo nu a recuperat nici măcar o potcoavă de cal mort, ca să zic aşa. Dar, în schimb, au folosit bani din buget pentru săpături care n-au dus la nimic. Şi asta e foarte important. Cine mă convinge pe mine că face săpături de amorul artei şi mai trage şi concluzii istorice fără să găsească nimic este, fără îndoială, o persoană care este necinstită profund", a spus directorul Ernest Oberländer-Târnoveanu, afirmație care i-a ofensat pe arheologi.

Pe lângă scrisoarea deschisă transmisă ministrului Culturii, Lucian Romașcanu, prin care au solicitat demiterea directorului muzeului din București, grupul semnatar al scrisorii au inițiat și o petiție online, prin care cer, la fel, demiterea directorului respectiv, dar și „urgentarea demersurilor de amendare și îmbunătățire a legislației privind patrimoniul național, astfel încât situații catastrofale precum cea de la Muzeul Național de Istorie a României să nu se mai poată repeta în alte instituții de profil din România”. Această solicitare survine în contextul în care, spun arheologii, la muzeul din București se primeau descoperiri arheologice inclusiv prin poștă!

Petiție online semnată și de arheologii din Constanța

Petiția online a stârnit interes, fiind semnată de sute de arheologi din întreaga țară, inclusiv din Constanța.

„Semnez această petiție în speranța că, prin intermediul acestui demers, arheologii din România se vor face auziți și vor reuși să își atingă scopul comun, acela de a avea o conducere competentă care să nu încurajeze diminuarea nejustificată a importanței contextului arheologic”, a punctat un arheolog. Un alt specialist menționează: „Un asemenea demers nu ar trebui sa existe într-o țară civilizată, care are obligația să-şi protejeze patrimoniul cultural. Distrugerea contextelor arheologice şi goana după aur sunt acte condamnabile care au drept consecință negativă pierderea unor identități culturale şi naționale”.

„Semnez fiindcă am văzut în multe cazuri (situri din lista monumentelor istorice, cu arii de protecție bine delimitate) „ciuruite” de căutătorii de comori, care, cu puține excepții, nu înțeleg că munca de teren nu înseamnă scormonirea la întâmplare. Mai mult, superioritatea unor detectoriști în materie de tehnică este aberantă, în contextul în care arheologia opereză cu multiple metode geofizice complexe, care tratează un sit în ansamblul lui. Astfel, în materie de localizare și detectare, detecția de metale rămâne una din cele mai rudimentare metode de evidențiere a situaților arheologice și este utilă doar în cazul unui context arheologic cunoscut. În lipsa contextului, piesele din metal rămân doar niște obiecte frumoase care nu spun nimic. Consider că schimbarea legislației în privința detectoarelor de metale este un imperativ, astfel încât să nu încurajeze activitățiile de braconaj, dar, mai degrabă, să încurajeze (nu financiar) pasionații de arheologie bine intenționați, chiar utilizatori de detectoare, în a colabora cu arheologii, pentru a înțelege eforturile depuse în salvarea patrimoniului, dar și de a înțelege oamenii care se ascund în spatele fiecărui obiect desoperit”, a atras atenția un alt arheolog.

Părerea este răspândită și printre arheologii constănțeni. „Noi nu putem folosi detectoare de metale în activitățile noastre decât după obținerea a numeroase avize. Ei le folosesc unde vor și cum vor. În plus, ar trebui să fie reglementat prin lege ce tip de detectoare pot folosi. De exemplu, să se impună să folosească numai detectoare care „bat” o anumită porțiune, pentru a intra pe fondul arheologic. Dar dacă ei merg cu detectoarele care bat și la 70 de centimetri, descoperă ceva și sapă, distrug tot contextul. Nu doar obiectul respectiv este important, ci și contextul istoric, pe care noi, ulterior, nu îl mai putem stabili. Asta trebuie să se înțeleagă, nu că avem noi ceva împotriva posesorilor de detectoare de metale!”, a declarat pentru „Replica de Constanța” un arheolog constănțean.

„Nu orice posesor de detector de metale este un infractor!”

La polul opus, detectoriștii spun că respectă legea, că este nevoie de o reglementare clară, nu de interzicerea detecției de metale, cum s-a încercat, fără succes în Austria, de exemplu. „Se induce opiniei publice ideea eronată că orice posesor de detector de metale este un infractor. În cadrul comunității noastre, noi nu cunoaștem persoane care posedă detectoare de metale fără autorizație. Aceea este o cu totul altă categorie cu care nu ne identificăm și cu care nu este cazul să fim comparați. De asemenea, nu detectăm decât în locurile permise de lege,în afara siturilor arheologice, verificând locațiilepe site-ul Re pertoriului ArheologicNațional și păstrând o distanță de siguranță față de situri peste cea prevăzută legal, pentru a evita confuziile produse de perimetrarea vagă sau ambiguă din forma actuală a RAN. O acuză adusă la adresa detectoriștilor se referă la distrugerea contextului

arheologic. Este necesară, deci, următoarea precizare: detecția de metale pe care o desfășurăm presupune săpături la mică adâncime, la care contextul arheologic, dacă a existat, a fost deja compromis de vegetație, animale sau plug și pesticide în cazul terenurilor agricole. De asemenea, în cazurile extrem de rare în care, săpând la această adâncime, colegi de-ai noștri au descoperit indicii că ar exista un posibil context ce nu trebuie afectat, au încetat activitatea și au informat instituțiile responsabile, inclusiv în scris, despre locația exactă. Hobby-ul nostru vine în primul rând din pasiune și respect pentru istorie, de aceea neinformăm despre cum poate fi ea păstrată”, au punctat reprezentanții Asociației ProDetecția.

În prezent, problema se află în atenția ministrului Culturii, Lucian Romanașcu, care susține că interzicerea detecției de metale nu este o soluție.

„Avem un grup de lucru care va găsi cea mai bună variantă pentru protejarea tezaurelor descoperite. Important este să găsim calea prin care statul să beneficieze de activitatea acestor domni (căutătorii de comori cu detectorul de metale — n.r.) și să nu-i lăsăm sub nicio formă să distrugă ce se poate găsi. E o discuție lungă. Nicio interdicție nu a oprit pe cineva să facă ceva. Important este să înțelegem că o interdicție de genul ăsta poate avea la un moment dat și mai multe puncte rele decât o permisiune controlată. Pentru că poți să găsești un tezaur, să-l topești și să-l faci lingou și s-a ales praful și de tezaur, și de tot”, declara ministrul Culturii.

Florentina BOZÎNTAN