Constanţa de demult versus Constanţa actuală: înainte se organizau petreceri cu aprobare, acum sfârâie grătarul la colţul blocului

În decursul a o sută de ani, Constanţa şi-a schimbat faţa, "conţinutul" dar şi obiceiurile. Făcând o incursiune în timp, observăm cum veteranii de război cereau aprobare pentru o banală adunare în grădina publică, o mică serbare în aer liber, pe când, în momentul de faţă, parangheliile se ţin lanţ de dimineaţă până seara, grătarele sfârăie la colţul blocului şi decibelii îţi sparg timpanele, fără nici un fel de solicitare sau aprobare.

Derulând filele istoriei şi ajungând în anul 1912, Constanţa se regăseşte radiind pe hartă, înconjurată de linişte, bun simţ, oameni virtuoşi şi, nu în utimul rând, respectuoşi. Poposind pe meleagurile de demult, vom ajunge la concluzia că orăşelul nostru se putea compara cu un diamant în proces de şlefuire, scăldat, la anumite intervale de timp, de apele spumoase ale mării. Odată cu trecerea timpului, însă, din anumite puncte de vedere, procesul de şlefuire a fost sistat, ajungând în momentul de faţă la o situaţie critică, o situaţie în care bijuteria noastră s-a împotmolit la pragul kitsch-ului. Cu regretul timpurilor de mult apuse, dăm foile, îngălbenite de vreme, înapoi şi ne oprim la data de 23 iulie 1912, când o banală serbare avea nevoie de aprobarea primarului. Întrucât relaxarea, divertismentul şi buna dispoziţie au sălăşluit în interiorul lăuntric al omului, mereu, iată că şi la acea dată, veteranii de război râvneau la asemenea "luxuri". Fără a apela la acţiuni precum: "vreau şi fac", eroii care au apărat ţara pe front, între anii 1877 - 1878, solicitau aprobarea din partea primarului, în scris. Ca şi o paralelă între 1912 şi anul curent, grădina publică unde lumea se simţea bine, cu aprobare, se transformă acum în haos, decibeli asurzitori şi paranghelii încinse în mijloc de stradă, fără nici o aprobare. În cazul de faţă, vorbim de zona Anadalchioi / Coiciu, unde strada Semănătorului s-a transformat într-o "petrecere" periculoasă mobilă, spre disperarea celor câţiva localnici, care nu se încadrează în categoria menţionată. Oscilând între distracţie şi pumni, muzica dată la maxim, injuriile, ameninţările, dansurile în plină stradă, bătăile, încăierările şi haosul sunt parte din cotidian. "Noi, acele câteva familii de români din zonă, stăm paralizaţi de frica ţiganilor care fac tărăboi non-stop. Stau cu frică să nu intre în casă peste mine, pentru că s-au mai întâmplat cazuri. Sunt nişte paraziţi care stau la soare, nişte tâlhari care fac haos pe străzi şi care primesc pachete. Este un fenomen ţigănesc acolo şi nu mai avem linişte iar poliţia spune că nu are ce face, chiar dacă am înaintat mai multe plângeri", a spus Cristian Buzu, un locuitor din zonă. Aşadar, petrecerile se dau acum pe străzi, ignorând orice lege şi nerespectând programul vecinului. Lăsând strada Semnănătorului afundată în ritmuri de manele, ne reîntoarcem la adunările veteranilor din război, din anul 1912. Pe un ton respectuos, aceştia solicitau primarului să le pună la dispoziţie grădina publică, fără taxe, pentru o adunare şi, implicit voie bună. "Veterani grade inferioare ai asociaţiei de binefacere "Independenţa Română", cari în războiul 1877 - 78 aveam expusă viaţa, străbătând prin gloanţele inamicilor, cari curgeau ca ploaia în jurul nostru, şi nu ne-am dat în lături până nu am dat ţării independenţă şi glorie, astăzi acei luptători, cari mulţi din ei sunt şchiopi, orbi sau ajunşi de bătrâneţe şi vin din provincie, am decis să dăm o serbare în acest oraş. Pentru că fondurile asociaţiei sunt foarte restrânse, vă rugăm, Domnule Primar, să binevoiţi a dispune ca în ziua de 5 august să ni se puie grădina publică la dispoziţie, decorurile luminoase gratuit, şi totodată vă rugăm să binevoiţi a ne scuti şi de taxă", se arată în solicitarea veteranilor de război din cadrul Asociaţiei "Independenţa Română", document care face parte din Fondul Arhivistic al Primăriei Constanţa, dosarul 11/1912.

Liliana CHIRU