Constanţa este atât de frumoasă! Avem copii minunaţi, pe care trebuie să-i cunoaşteţi

Constanţa nu este doar locul plimbărilor pe plajă, a băilor în mare, a tragediilor ori a evenimentelor care au ajuns să fie consemnate în buletinele Poliţiei. Constanţa este şi locul unde se nasc copii cuminţi, copii pe care părinţii şi profesorii îi îndrumă spre cărţi, artă, ştiinţă, sport. Vă prezentăm câţiva dintre elevii oraşului nostru - sunt elevii de care dascălii sunt mândri, iar părinţii cu atât mai mult!

Diana Ionescu este balerină. Deşi are doar 13 ani şi este clasa a VIII-a, Diana ştie ce carieră şi-a ales încă de acum: va fi balerină. În prezent, urmează cursurile Colegiului Naţional de Arte "Regina Maria" din Constanţa, dar, desigur, timpul liber îi este tot ocupat cu baletul. Pe când avea câţiva ani, mama ei a dus-o la un spectacol de balet şi atunci a ştiut că asta vrea să facă toată viaţa. De 4 ani, dansează la nivel profesionist. Sunt momente când este întrebată de ce a ales să fie balerină: "Ei nu înţeleg de ce eu vreau să fiu tocmai balerină, iar eu nu ştiu să le explic. Probabil vor înţelege peste câţiva ani", mărturiseşte Diana. În luna decembrie a anului 2013, Diana a participat la faza europeană a concursului ZAGP care a avut loc la Bruxelles. A obţinut locul I la categoria Junior Classic, precum şi 3 burse: una integrală la Academia Princess Grace de Monaco, şi două parţiale - una la Munchen şi una la Zurich. "O voi alege pe cea parţială, de la Zurich, pentru că acolo se învaţă baletul prin metoda rusească", spune Diana. De asemenea, a mai participat la categoria duet-ansamblu, unde s-a calificat în top 12 la New York Finals. Alături de Diana Ionescu, îi menţionăm, cu bucurie, şi pe următorii liceeni de la Colegiul de Arte: Dragoş Ghioca, Mara Catargiu, Bianca Gologan, Diana Iuga, Cristian Anton, Robert- Cristian Băjenaru, George Ştefan Nasta; iar de la Colegiul Naţional "Mircea cel Bătrân" pe: Ştefania Lucica Moroianu, Andra Mihuţ, Ioana Popescu, Andreea Năstase, Horia Nicolae, Costin George Mălureanu.

Dragoş Ghioca are 19 ani şi studiază arhitectura la Colegiul Naţional de Arte "Regina Maria" din Constanţa. Înclinaţia pentru desen l-a determinat să îşi aleagă această specializare: "La mine toate se reduc la arhitectură, astfel că investesc majoritatea timpului în asta, fără vreo dificultate. N- aş mai putea să fac altceva". Deşi anul acesta şcolar este destinat studiului materiilor de Bacalaureat, mai mult decât asta contează admiterea la facultate. Dragoş se zbate pentru o bursă la o universitate americană, care îi va oferi un răspuns în luna aprilie. "Va fi o schimbare mare, mai ales că e perioada în care îmi formez caracterul". Sacrificiul cel mai mare pe care l-a făcut pentru arta lui a fost de ordin financiar: "Arhitectura nu e o corvoadă. Iar motivaţia cea mai mare vine din gândul că, dacă nu fac performanţă, mor de foame. E un risc total şi mare ce facem noi pentru arta noastră", a spus Dragoş.

Mara Catargiu este elevă a Colegiului Naţional de Arte "Regina Maria" are vârsta majoratului şi studiază tot arhitectura. "M-a încântat desenul tehnic. Iar în clasa a V- a m-am înscris la desen, desigur, unde se intra foarte greu. Acum investesc timp în arhitectură în funcţie de ce îmi propun: dacă am lucrări mai grele, mai mult timp, normal. Îmi place ce fac, şi cât timp îmi place, o fac cu drag. Un arhitect e un om complet, n-aş putea să mă imaginez altfel, n-aş putea să fiu altfel". Şi Mara se ocupă, pe lângă studiul pentru examenul de bacalaureat, de admiterea la facultate: "Am aplicat pentru o universităţi din Anglia şi Scoţia, iar în funcţie de oferta de finanţare mă voi decide. Dacă nu, voi merge la Bucureşti". Majoritatea timpului ei liber este investit tot în arhitectură: "E frustrant când îi vezi pe alţii că ies în oraş, că merg în cluburi şi tu stai şi desenezi. Dar cum eu nu îi înţeleg pe ei, nici ei nu mă înţeleg pe mine".

Bianca Gologan este clasa a X-a , şi studiază coregrafia la Colegiul Naţional de Arte "Regina Maria": "Am ajuns să fac asta după ce în copilărie aveam o mulţime de activităţi extraşcolare , iar într-un final am rămas la asta, încă din clasa a V-a". "Uneori când nu pot să fac ce fac şi alţii, am căderi psihice şi vreau să renunţ la balet, apoi îmi revin şi îmi dau seama că nu pot trăi fără balet". Susţinerea părinţilor vine din belşug. Singura nemulţumire a Bincăi este legată de sistem de alocare a orelor de curs.

Diana Iuga este a X-a şi studiază vioara de la vârsta de 6 ani. În prezent este elevă la Colegiul Naţional de Arte "Regina Maria": "Iniţial am vrut să studiez pianul, dar am intrat la vioară, şi am rămas aici. Acum n-aş mai lăsa vioara", spune Diana. Talentul ei este recunoscut, de 10 ani tot câştigă premii şi diplome la fel de fel de concursuri locale, judeţene şi naţionale. Când vine vorba de talentul ei, Diana spune că "la altceva decât vioara nu sunt bună. Am vrut pianul iniţial, dar acum n-aş mai sta pe gânduri". Ea e de părere că un elev care studiază artele, în comparaţie cu unul care merge la un liceu teoretic, cei mai puţin câştigaţi sunt artiştii: "Noi ajungem să stăm la liceu până la 8 seara. Noi facem şi artă, facem şi materii de bază, iar avantajul e că noi vom fi artişti tot timpul".

Cristian Anton are 19 ani, este clasa a XII- a la Colegiul Naţional de Arte "Regina Maria" şi studiază muzica. El a fost mai norocos: i-a avut drept exemple pe părinţi, care sunt deja cunoscuţi în lumea muzicii: tatăl este violonist, iar mama soprană. La vârsta de 6 ani a pornit şi el pe acest drum. Cristian a fost deja admis la Royal College of Music din Londra, ale cărei cursuri le va urma începând cu luna septembrie a anului curent. Iubeşte muzica şi îi sfătuieşte pe toţi care simt să se apuce să o studieze pentru că "ar fi trist să te trezeşti mai târziu că tu vrei să faci artă, dar şi mai trist este să nu te trezeşti niciodată".

Robert- Cristian Băjenaru va fi sculptor, deşi a vrut iniţial să studieze grafica. "Am intrat la grafică, după care am fost într-o tabără de sculptură. Mi-a plăcut mai mult sculptura şi m-am decis să continui cu ea". Robert este devotat sculpturii, deşi nu îşi petrece fiecare minuţel din zi artei: "Arta nu înseamnă să stai toată ziua în planşă, îi dedici timp chiar şi gândindu-te la fel de fel de obiecte de artă, pentru idei". Robert este patriot, nici măcar nu se gândeşte să studieze în altă ţară: "Vreau să rămân aici, voi studia fie în Bucureşti, fie în Timişoara, dar în România sigur. Nu vreau să fiu celebru, vreau să fiu profesionist. Recunoaşterea ca artist vine din arta ta, nu din câtă publicitate îţi faci", e de părere el."Am avut momente când mă gândeam cât de grea e arta şi cât de puţin mă pricep eu, dar îmi revin de fiecare dată".

George Ştefan Nasta va fi şi el arhitect, după ce îşi va finaliza studiile. În prezent, este elev în clasa a XII- a la Colegiul Naţional de Arte "Regina Maria". La cei 18 ani ai săi, venerează arhitectura: "Să ştii cum au gândit marii artişti când şi-au creat capodoperele, când au construit clădirile, să înţelegi arta creaţiei, aşa am făcut o pasiune pentru desen", spune George. Nici el nu vrea să părăsească hotarele, în speranţa că alt stat îi va oferi ceva mai bun- va studia fie la Iaşi, fie la Bucureşti. "Arhitectura este o joacă, iar jocul este însăşi arta. Sunt, desigur, anumite impedimente în a investi tot timpul în desen, studiem anumite materii care nu ne ajută cu nimic pe noi: de exemplu, studiem algebra, în loc să studiem geometria, care ne-ar fi mai de folos. Deşi toate sunt interesante, nu avem timp pentru ele. Eu investesc în desen 8-9 ore pe zi", spune George.

Ştefania Lucica Moroianu (18 ani) vrea să devină cercetătoare. De aceea s-a şi înscris la Universitatea Cambridge, unde are de gând să aprofundeze ştiinţele naturale, combinate cu fizică şi biologie celulară. "Sunt curioasă în ceea ce priveşte alte sisteme de învăţământ din alte state. Sunt curioasă ce mentalitate au", spune Ştefania. Este olimpică naţională la fizică şi la ştiinţe naturale, fiind medaliată cu bronz. În timpul liber, face sport- nu de performanţă, doar cât să îşi ocupe timpul: dansează, înoată. Ea e de părere că un profesor excelează în ceea ce face atunci când îi place ce predă şi când vrea ca tu să înveţi ceva de la el. Nici de sistemul de notare nu e prea încântată: "E un sistem viciat de notare".

Andra Mihuţ (18 ani) este elevă în clasa a XII-a A în cadrul Colegiului Naţional "Mircea cel Bătrân" din Constanţa. Ea spune, acum când mai are doar un semestru de liceu, că toată experienţa a fost una "revelatoare" . Este olimpică naţională la biologie, dar în paralel a dobândit noi abilităţi în ceea ce priveşte chimia, informatica, dar şi poezia. Se pegăteşte intens pentru examenul de bacalaureat şi până acum a aplicat la o sumedenie de universităţi: 15 americane, 4 engleze, iar ultima opţiune rămâne Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila". Va decide în funcţie de ofertele universităţilor, mai ales în funcţie de spijinul financiar pe care acestea îl vor oferi. Ce crede despre învăţământul românesc? "În primul rând, legile nu se corelează: ce e valabil pentru o anumită instituţie de învăţământ nu este valabil pentru alta, sau e discutabil. Eu cred că noi, ca şi elevi, ar trebui să avem autonomie, să avem un cuvânt de spus, îi lăsăm pe prea mulţi să decidă în locul nostru. Renunţăm prea uşor", a spus Andra. În ceea ce priveşte cadrele didactice, ea crede că "ar trebui mai multă competiţie între profesori. În România este mult prea uşor să devii cadru didactic. Sunt spărturi în tot sistemul de învăţământ. În unele instituţii spărturile sunt mai mari, în altele mai mici. Dacă profesorii vor fi plătiţi mai bine, se vor simţi mai stimulaţi, de unde şi competiţa între ei, de unde şi predare mai bună la clasă". Nu ştie exact cum va fi peste câţiva ani, dar cu singuranţă vrea "să fac ceva bun pentru oameni".

Ioana Popescu (18 ani) este şi ea elevă tot la CNMB, şi este olimpică naţională la matematică, anul 2013, obţinând medalia de bronz. E adepta chiulului, dar al chiulului productiv. Bibliotecara instituţiei şi-a amintit cum Ioana, în focurile pregătirilor pentru olimpiada naţională, chiulea de la orele "uşurele" şi mergea la bibliotecă, unde studia ore întregi, iar când programul bibliotecii se încheia, îşi "făcea de cap" cu nişte exerciţii de matematică în vreo sală de clasă liberă. Iniţial, a fost elevă la Liceul Decebal, iar atuitudinea profesorului de matematică a făcut-o să îşi dea seama că poate mai mult, aşa că s-a transferat la CNMB. Momentan se pregăteşte să meargă la Politehnică, în Bucureşti: "Am ştiut din clasa a IX- a că vreau să merg la Politehnică".

Andreea Năstase (18 ani) este olimpică naţională la geografie. Pasiunea pentru culturi străine i se trage de la tatăl ei: "Tatăl meu este navigator şi de fiecare dată când venea din voiaj ne arăta (n.r. - Andreei şi fratelui ei) fotografii din toate locurile în care fusese. Dacă geografia de clasa a IX-a mi-a displăcut, din clasa a X- a am iubit-o". Cu toate acestea, a reuşit să viziteze doar două ţări până acum: Anglia şi Belgia. Andreea vrea să urmeze cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti. Cu toate acestea, nu va uita să şi călătorească, găsind şi o metodă să le îmbine: se va înscrie la toate conferinţele medicale din străinătate şi la toate cursurile de specialitate care se ţin în alte ţări.

Horia Nicolae (18 ani) a demonstrat, în cadrul concursului internaţional "Schi- Tech Challenge", cum ar arăta un oraş eficient din punct de vedere ecologic în 50 de ani. "Concursul a fost o ocazie pentru mine să călătoresc, dar şi să aflu multe lucruri interesante. De exemplu, la concurs a fost prezent un voluntar din cadrul companiei Exxon, care ne-a arătat cum va fi viaţa noastră dacă vom lucra pentru o aşa companie: nu mai avem viaţă personală", a spus Horia, care a vizitat Milano pentru faza internaţională a concursului cu pricina. Motiv pentru care acesta alege să studieze medicina. Este un patriot convins, dacă în urmă cu câţiva ani, ar fi fost tentat să părăsească ţara, acum are o părere total opusă: "Nici nu mă gândesc să plec în altă parte". Lunile acestea nu îi mai rămâne timp pentru nimic altceva: "Studiul nu îmi ocupă mult timp, îmi ocupă tot timpul", spune Horia, mai în glumă, mai în serios.

Costin George Mălureanu (18 ani) este şahistul liceului. A participat la o sumedenie de competiţii de şah, naţionale, europene (loc 3 şi 6, în ani distincţi), mondiale (loc 15). A învăţat şah din orgoliu: băieţii mai mari de la bloc nu vroiau să îl lase să se joace cu ei. Costin a avut material didactic de la bunicul său, pasionat şi el de şah. Ajutat de tatăl său, a învăţat să joace. A fost acceptat în grupul "băieţilor de la scară" şi de atunci "a bătut tot ce a prins", la joc desigur. Apoi a mers mai departe, şi a început să participe la fel de fel de competiţii. "Şahul m-a ajutat pe plan organizatoric şi a fost o oportunitate pentru mine să şi călătoresc pentru toate concursurile la care am participat". Costin a ales să meargă la Facultatea de Medicină din Iaşi.

Cristina MARIN