COVID-19 în formă gravă, frecvent asociat cu sindrom inflamator intens manifest și hiperferitinemie

Două caracteristici ale bolii COVID-19 în formă severă sunt sindromul inflamator intens manifest, implicând cel mai des o „furtună de citokine” cu expresie masivă a interleukinei 6 (IL6) și hiperferitinemia.

Sursă foto: Shutterstock

Feritina este cea mai relevantă proteină celulară de stocare a fierului și este reglementată de disponibilitatea fierului și de inflamație. Anemia de inflamație este foarte răspândită la pacienții cu infecții, deoarece restricția subiacentă a fierului mediată de imunitate este considerată a fi un mecanism important de apărare a gazdei pentru a limita proliferarea microbiană și patogenitatea.

Peste 80% dintre pacienții spitalizați cu COVID-19, deci persoane cu o formă gravă a bolii, au prezentat la internare dezechilibre ale homeostaziei fierului determinate de inflamație, care au prezis un parcurs clinic dificil. Deoarece feritina are și proprietăți pro-inflamatorii, s-a speculat dacă hiperferitinemia asociată cu COVID-19 ar putea contribui sau nu la severitatea acesteia.

Hiperferitinemia, încă prezentă la două luni după debutul simptomelor de COVID-19

Astfel, autorii unui studiu de cohortă publicat în jurnalul medical Respiratory Research au analizat modificările persistente ale metabolismului fierului la supraviețuitorii COVID-19, cu scopul de a evalua prevalența și asocierea lor cu procesele patologice persistente legate de această boală, scrie doc.ro.

În studiu au fost incluși 109 pacienți, dintre care 60% bărbați, cu vârste de 18 ani sau peste (vârsta medie fiind de 58 de ani), care au suferit anterior de COVID-19 în forme de la ușoare până la critice. Diagnosticul de COVID-19 s-a bazat pe simptome clinice tipice și pe un rezultat pozitiv RT-PCR pentru SARS-CoV-2 obținut dintr-un tampon nazofaringian sau orofaringian.

Pacienții au fost evaluați la 60 de zile după apariția primelor simptome de COVID-19, inclusiv printr-un examen clinic, evaluarea istoricului medical, un chestionar structurat pentru a evalua simptomele tipice COVID-19, evaluarea performanțelor fizice (de exemplu, test de mers pe jos timp de șase minute) și teste de sânge.

La două luni de la debutul bolii COVID-19, 30% dintre subiecți încă aveau deficit funcțional de fier, iar 9% dintre participanții la studiu aveau anemie, problemă mai frecventă la bărbați decât la femei. Severitatea bolii COVID-19 a fost puternic corelată cu prevalența anemiei, deoarece 90% dintre pacienții anemici avuseseră anterior COVID-19 în formă gravă până la critică.

În faza post-acută a bolii COVID-19, o mare parte dintre cei înscriși în studiu prezentau încă modificări ale biomarkerilor circulanți. Cel mai proeminent dintre aceștia, și anume hiperferitinemia, era încă prezent la 38% dintre subiecți (mult mai frecventă la bărbați decât la femei). Doar o mică parte dintre participanți au prezentat creșteri ușoare persistente ale biomarkerilor inflamatori.

În mod surprinzător, creșterea persistentă a nivelurilor serice de feritină nu a fost asociată doar cu modificări ale expresiei citokinelor, ci și cu severitatea bolii COVID-19, deoarece pacienții cu antecedente de boală mai gravă au demonstrat concentrații serice de feritină mai mari comparativ cu ceilalți.

Studiul concluzionează că tulburările homeostaziei fierului pot persista cel puțin două luni după debutul bolii COVID-19 și hiperferitinemia prelungită este asociată cu patologii pulmonare persistente și cu performanțe fizice reduse. Acest lucru ar sugera, de asemenea, că determinarea feritinei ar putea fi un biomarker ușor accesibil pentru a monitoriza persistența patologiilor post-COVID-19.

Ce se întâmplă cu pacienții care au avut COVID-19 în formă gravă sau critică?

Un caz ușor de COVID-19 se recuperează de obicei în decurs de una până la două săptămâni. În cazurile severe, recuperarea poate dura șase săptămâni sau mai mult, iar persoana poate rămâne cu sechele de durată ale inimii, rinichilor, plămânilor și creierului. Aproximativ 1% dintre persoanele infectate cu coronavirus din întreaga lume pierd lupta cu boala.

Asaltul imediat al bolii COVID-19 asupra corpului este extins. Aceasta vizează plămânii, dar lipsa de oxigen și inflamația pe scară largă pot afecta și rinichii, ficatul, inima, creierul și alte organe.

Unii dintre pacienții care au avut COVID-19 în formă gravă sau critică își pot recupera în întregime funcția pulmonară, în timp ce alții pot rămâne cu probleme de respirație pe termen lung. Potrivit experților, după orice caz sever de pneumonie, o combinație de boli cronice subiacente și inflamații prelungite pare să crească riscul de boli viitoare, inclusiv atac de cord, accident vascular cerebral și boli de rinichi.

Pacienții care au stat la unitatea de terapie intensivă sunt predispuși după externare la probleme de sănătate fizică, tulburări cognitive și mentale (sindromul post-terapie intensivă). Cei care supraviețuiesc o perioadă lungă de timp cu un ventilator sunt predispuși la atrofie și slăbiciune musculară. Infecția este un risc potențial pentru pacienții puși pe ventilație, deoarece tubul introdus în căile respiratorii poate permite bacteriilor să pătrundă în plămâni, ceea ce poate duce la pneumonie. Un ventilator poate, de asemenea, să deterioreze plămânii, fie din cauza presiunii prea mari, fie a nivelurilor excesive de oxigen, care pot fi toxice pentru aceste organe.

Un alt risc pentru pacienții care au fost spitalizați cu COVID-19 în formă gravă este delirul, o stare de gândire confuză care poate duce la tulburări cognitive pe termen lung, cum ar fi carențele de memorie. Medicii prescriu de obicei medicamente sedative pentru a suprima tusea violentă și pentru a ajuta pacienții să tolereze suferința și disconfortul unui tub de respirație, însă aceste medicamente pot crește riscul de delir.

Cine riscă să facă o formă gravă sau critică de COVID-19?

Adulții de orice vârstă care au anumite afecțiuni prezintă un risc crescut de a face o formă gravă de COVID-19, mai precis cei care au cancer, o boală renală cronică, BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică), sindromul Down, afecțiuni cardiace (cum ar fi insuficiența cardiacă, boala coronariană sau cardiomiopatiile), o stare imunocompromisă (sistem imunitar slăbit) în urma transplantului de organe, obezitate, boală falciformă, diabet zaharat de tip 2. De asemenea, fumatul este un factor de risc pentru COVID-19 în formă severă.

Și alte persoane ar putea avea un risc mai mare de a fi spitalizate cu COVID-19 și anume cele care suferă de astm (moderat până la sever), boală cerebrovasculară, fibroză chistică, hipertensiune arterială, sistem imunitar slăbit (din cauza transplantului de sânge sau măduvă osoasă, HIV, utilizarea corticosteroizilor), afecțiuni neurologice (cum ar fi demența), boli de ficat, fibroză pulmonară, talasemie, diabet zaharat de tip 1. În plus, și persoanele supraponderale ar putea avea un risc mai mare de a face o formă gravă de COVID-19.