Crustele de lapte la bebeluși: soluții și când să mergi la medic

Se întâmplă des ca bebelușii să aibă scalpul uscat și, uneori, cu mici cruste, în special în primul an de viață. Acest fenomen este cauzat, de cele mai multe ori, de o dermatită seboreică numită și crusta de lapte și este o afecțiune specifică sugarilor.

Cercetările1 existente sugerează că peste 50% dintre sugarii cu vârste sub 1 an au cruste de lapte. Acestea apar la câteva săptămâni după naștere, dar este posibil să se manifeste și începând cu vârsta de 3 luni. Numai 7% dintre bebeluși continuă să manifeste simptomele crustelor de lapte și după primul an de viață. Aceeași formă de dermatită poate apărea și mai târziu în viață, în perioada adolescenței sau chiar și la maturitate, și poartă numele de mătreață. De regulă, crusta de lapte nu necesită tratament și trece de la sine, dar poți lua anumite măsuri pentru a accelera procesul de vindecare, scrie doc.ro.

Simptomele crustei de lapte

După cum spuneam, dermatita seboreică infantilă trece de la sine, de cele mai multe ori, dar este bine să îi poți recunoaște semnele din timp și să gestionezi simptomele, pentru a-i face viața mai ușoară celui mic.

Așadar, cele mai pregnante simptome ale crustei de lapte sunt:

Crusta gălbuie de pe suprafața scalpului, adesea cu aspect gras

Prezența unor particule gălbui, maronii sau albicioase pe zonele de piele iritată

Mici zone inflamate ale pielii

Crustele gălbui sau maronii, alături de inflamație, se pot întinde spre ochi și nas, în spatele urechilor, în cutele de piele și în zona scutecului. Deși crusta de lapte poate părea dureroasă pentru cel mic, specialiștii sunt de părere că, în cel mai rău caz, bebelușul va resimți un disconfort, în niciun caz durere.

Posibile cauze

Este important de reținut că dermatita seboreică infantilă nu este o afecțiune contagioasă și nu sugerează faptul că micuțul are nevoie de băițe mai dese. Oamenii de știință nu au identificat cauzele exacte ale crustei de lapte dar, din moment ce dermatita apare la câteva luni după naștere, se presupune că are legătură cu anumiți hormoni ai mamei care s-au transmis la făt și continuă să își spună cuvântul. Așadar, simptomele crustei de lapte pot fi generate de hiperactivitatea glandelor sebacee – glande aflate la nivelul foliculilor de păr care au rol de hrănire, cu uleiuri secretate natural, la nivelul pielii și a părului.

Un alt posibil motiv luat în calcul de specialiști este prezența ciupercii Malassezia, care poate cauza descuamarea stratului de celule cutanate moarte și acumularea lor pe suprafața pielii, sub formă de cojițe. Activitatea hormonală, condițiile meteo extreme, precum și alte afecțiuni preexistente ale pielii pot înrăutăți simptomele afecțiunii.

Astfel, deși crusta de lapte cauzează, de cele mai multe ori, uscarea excesivă a scalpului bebelușului, anumite afecțiuni preexistente ale pielii pot agrava această formă de dermatită. Printre acestea se pot număra: psoriazisul pe scalp, eczema scalpului sau anumite reacții alergice cu manifestare cutanată.

Toate aceste afecțiuni pot cauza disconfort, iar bebelușul va avea tendința să se scarpine pe zonele afectate, ceea ce va duce la iritarea și, uneori, chiar și la lezionarea pielii. Dacă simptomele prezente pe scalpul celui mic nu se aseamănă cu cele specifice crustei de lapte, este recomandat să mergi la medic, deoarece poate fi vorba despre o afecțiune mai serioasă, care va necesita în mod obligatoriu tratament.

Opțiuni de tratament și remedii pentru acasă

Crusta de lapte este privită de specialiști ca o afecțiune autolimitantă, în sensul în care se vindecă de la sine sau cu un tratament minim. Potrivit specialiștilor, atunci când bebelușul dezvoltă crusta de lapte, cea mai bună abordare este, în primul rând, rărirea spălatului pe cap și remedierea ușoară a simptomelor, prin hidratare constantă.

Ce poate fi de ajutor este curățarea blândă a crustelor înainte de șamponare, fără dezlipire, deoarece poate duce la infectarea pielii. Pur și simplu, cojițele deja dezlipite pot fi înlăturate ușor, pentru ca șamponarea să fie mai ușor de îndeplinit.

Printre alte strategii de îngrijire se numără:

Utilizarea unei perii cu fire moi pentru a înlătura, prin pieptănare ușoară, cojițele și scamele de pe scalp

Masarea scalpului celui mic cu un ulei onctuos, precum ulei de cocos sau de jojoba (atenție, uleiul trebuie spălat ulterior de pe scalp)

Utilizarea unui șampon foarte blând, special formulat pentru bebeluși, urmat de un produs tratament pentru crusta de lapte, cu ingrediente emoliente și calmante

Utilizarea unei perii moi poate duce la îndepărtarea câtorva fire de păr în procesul de pieptănare, dar specialiștii asigură că nu este motiv de îngrijorare, iar părul va crește la loc fără probleme.

De asemenea, tipul de șampon folosit face diferența. Este esențial să optezi pentru un șampon cât mai blând și ”curat” în formulare, fără ingrediente cu potențial iritant, precum parfum, alcool sau parabeni.

Dacă, după câteva zile de îngrijire acasă, scalpul celui mic nu dă semne de îmbunătățire, este nevoie să mergi la medic. Acesta îți poate prescrie anumite tratamente medicamentoase, în funcție de aspectul scalpului și posibilele complicații, cum ar fi:

Medicamente antifungice pentru piele

Un șampon medicinal

O cremă blândă, pe bază de corticosteroizi

Metode de prevenție

Oamenii de știință nu au identificat factorii care declanșează uscarea excesivă a scalpului celui mic, deci nu există informații concrete cu privire la metodele de prevenire a dermatitei seboreice. Cu toate acestea, masarea ușoară a scalpului, utilizarea unor produse de îngrijire cât mai emoliente și evitarea spălării prea dese a scalpului bebelușului pot ajuta în acest sens.

Când să mergi la medic

Dacă dermatita seboreică nu trece de la sine (în mod normal, afecțiunea dispare în totalitate până în intervalul de viață 6-12 luni), este nevoie să mergi la medic. De asemenea, dacă remarci următoarele simptome, nu ezita să ceri sfatul medicului pediatru cât mai repede:

Suprafața de piele afectată este caldă la atingere

Suprafața de piele afectată prezintă mâncărime excesivă și se schimbă la culoare

Crustele capătă un miros neplăcut

Crustele secretă un lichid purulent sau sângerează