Cum este acasă la ultima creatoare de costume tradiţionale dobrogene

Mai resuscităm istoria?

Paraschiva Constantin şi Mariana Marin

Dacă ne gândim la folclorul, tradiţiile, obiceiurile şi gastronomia dobrogeană aproape fiecare dintre noi ştie să numească fără clipire: sarmale, mămăligă, peşte, geamparaua ş.a.m.d. Acestora li se adaugă şi costumele tradiţionale dobrogene, care, fără ştiinţa multora dintre noi, rămân, literalmente, fără creatori. În momentul de faţă, în Dobrogea, mai există un singur astfel de creator. Moştenirea profesională şi tradiţională nu se mai duce din mamă-n fiică şi se opreşte la Paraschiva Constantin, o bătrână din satul Vişina, comuna Jurilovca, judeţul Tulcea. Aproape că nici nu îşi conştientizează rolul. Îşi întâmpină vizitatorii cu zâmbetul pe buze, fără să lase impresia nimănui că, după ea, nu îşi va mai omorî nimeni timpul cu războiul de ţesut, pentru că, da, hainele tradiţionale se ţes, nu se cos. Casa Paraschivei Constantin, în vârstă de 63 de ani, este, în adevăratul sens al cuvântului, muzeu. Încă de la uşa de la intrare, vizitatorul este întâmpinat de un hol lung, îngust, tapetat cu o largă varietate de costume, iar în capăt se află o cameră unde „tronează” leagănul pentru bebeluşi, „în care am crescut şi eu” şi covata de pâine, „în care să făcea câti şiasi - şiapti pâini, că am fost familie numeroasă”, susţine ţesătoarea. Opera este numeroasă, întrucât Paraschiva Constantin este o enciclopedie în domeniu: brâuri, cămăşi, trăistuţe, prosoape, accesorii sau costume de-a întregul, ştie să facă de toate, pentru orice regiune sau naţionalitate, iar casa transformată în muzeu stă mărturie, zestrea sa include vestimentaţie tradiţională dobrogeană, oltenească, lipoveană, tătărească sau chiar bulgărească. Aproape că nu i-a scăpat nimic, iar clienţii, evident, pe măsură. De la Aneta Stan sau Elena Roizen, numele cu greutate ale folclorului dobrogean care i-au călcat pragul şi până la clienţii străini chiar şi din Statele Unite, acestea sunt aspecte care o transformă pe Paraschiva Constantin într-o vedetă locală.

Primarul are treabă, e-n campanie

„Eu ţes singură, nu vreau pe nimeni, mai bine sunt concentrată singură. Pe urmă, părţile le asamblez, le cos, după aceea eu le croşetez, le închei şi le fac ca un fel de lănţişor. Cu o ie nu se face uşor, se face foarte greu. (…) Am fost prima dată invitată la o emisiune în 2009, am prezentat costumele, bulgăreşti, olteneşti, tot ce-am ţesut dobrogene şi le-a plăcut la toţi. (...) Au venit la mine din America, din Norvegia, de peste tot, au venit la mine anul acesta şi zece turişti din Germania, cu un microbuz. (…) M-am gândit eu, de mică mi-a plăcut, ca să păstrez toate obieciurile astea din trecut şi mi-a plăcut să lucrez la război, să fac toate lucrurile de mână şi de-asta, când copiii mi-au renovat casa şi au făcut-o mai mare, că nu era aşa de mare, atunci asta am făcut. Am scos geamurile de la o cameră, am făcut arcada şi am mutat muzeul şi aici, dar dacă m-aş pune, aş umple toată casa cu muzeu la ce-i aici, că sunt toate înghesuite, nu încape tot ce este aicişia. Dar, sper să vină băiatul din Spania înapoi şi să facă o cameră mare şi i le dau pe toate să le aşeze acolo”, susţine creatoarea. Dacă aprecierile pentru singura ţesătoare de costume tradiţionale au depăşit de mult hotarele ţării, acestea sunt aspecte care nu îl impresionează prea tare pe tânărul primar al comunei Jurilovca, Ion Eugen, a cărui calificare profesională „tronează” pe site-ul primăriei. Meserie de bază: mecanic auto; calificare: şcoala profesională. Aspecte clare pentru oricare dintre noi, cu o asemenea pregătire, istoriei, fie şi vii, îi putem aprinde o lumânare. Însă, Paraschiva Constantin, dezamăgită de primarul care nu a ajutat-o cu nimic, beneficiază de sprijinul primarului municipiului Tulcea. „Copiii mei sunt plecaţi. Ăla mai mic a fost astă-vară la mine, el a stat cu mine aici, el a cusut la maşină, el a ţesut la război cu mine. Ridica iţele aici, ţeseam amândoi. El a stat mai mult cu mine. De fapt, băieţii-s mai mămoşi. Eu am învăţat de la vârsta de 12 ani, de la mama, să ţes şi am ţesut cu ea. Tot, tot am învăţat ce era de războiul de ţesut. Sora mea mai mică zice că nu ştie cum de ţin eu minte tot ce trebuie să fac. Zic să scrie pe un caiet, să le aibă amintire de la mine (râde). Mulţi îmi spun că nu uit ce trebuie să fac, păi nu uit că mi-a intrat în capşi nu mai le uit. Îmi place ca să le fac. Am avut şi un ansamblu bulgăresc. Am fost la Gelu Voicu, la Etno; la Tuzla, am fost invitată. Dar, dacă n-a avut cine să mă ajute... Nu s-a omorât deloc primarul ăsta să mă ajute cu nimic şi am lăsat-o şi eu aşa. Ce să-i faci? Asta este... Primarul de la Tulcea (Constantin Hogea – n.r.), la care am fost de Ziua Marinei, a zis că mă sprijină el”, susţine creatoarea.

A donat moara satului Constanţei!

Costumele nu sunt singura moştenire pe care Paraschiva Constantin o va lăsa Dobrogei. Puţină lume ştie că moara satului Vişina, care acum se află la Delfinariu, a fost donată de tatăl său. Nici vizitatorii de la Delfinariu n-au ştiut, până când însăşi doamna Paraschiva a mers acolo şi a oferit o lecţie de ghidaj care a uimit pe toată lumea. „Tata a avut moară de vânt şi moara de vânt este la Constanţa, la Delfinariu. Moara de vânt este a lui taică-miu acolo, dar îmi pare rău că am fost şi nu scrie cine a donat moara, scrie judeţul Tulcea, comuna Jurilovca. Mi-a părut rău, eu cum am văzut-o am şi recunoscut-o. Copiii mi-au zis să mă ducă la Delfinariu şi când am văzut moara şi am început să le povestesc cum este, cum aduceau porumbul în sat, cum se ridica pe scripeţi, cum se punea tot, tot, tot, s-a adunat lumea lângă mine şi ginerele a zis că am ajuns ghid. Păi, noi cu moara am trăit şi moara a fost aici la margine, lângă noi. Când bătea vântul, mama fugea repede la moară, că tata era în război, dădea drumul la moară şi mai dădea la lume ce avea, că era orz, că era grâu, că era porumb. (...) Tata a fost trei ani în armată şi, după aceea, a prins războiul şi a stat şi în toţi anii de război. El a venit cu calul acasă din război, noi eram copii mici şi, când auzea calul că trec avioanele, se culca la pământ de nici nu ziceai că era cal în curte. Îmi pare bine că am fotografia lui! (…) Când văd la cineva un lucru de-ăsta lucrat de mână şi aruncat aiurea mor de necaz! Doamne, dar nu ştie, nu preţuiesc munca! Au venit de la Satu Mare să cumpere de-aici şi nu i-am lăsat. Nu le-am vândut! Uite, am tabloul ăsta, e din ‘52! Ăla (magnetofonul – n.r.) mi l-a adus nepotul din Norvegia. Aparatul merge. Roata, furca, fiare vechi de călcat, pe geam sunt de toate, iar lada de zestre este de 110 ani!”, a mai spus creatoarea.

Peste 80 de elevi, profesori și părinți constănțeni au efectuat o vizită, duminică, la muzeul Paraschivei Constantin, dar și în împrejurimi. Demersul profesorilor constănțeni vine ca o intenție de a menține viu interesul tineretului pentru istoria locală și pentru tradițiile și cultura dobrogene. „Scopul acțiunii noastre este promovarea tradițiilor și a obiceiurilor. Am făcut o călătorie în Jurilovca, sătuc care încă mai păstrează vechile tradiții, oamenii încă mai poartă costume populare nu numai în ziua de duminică, dar și peste săptămână. Fiind mai mulți lipoveni, am vrut să cunoască și copiii școlilor noastre, „Marin Sorescu” și liceul tehnologic „Gheorghe Duca” aceste costumații. Rubașca, cămașa bărbătească fără guler, pantalonii negri largi, cizmele, cămașa și fusta înflorată, de ce femeile măritate își strâng părul în coc, de ce domnișoarele țin părul într-o singură coadă împletită. Apoi, următoarea escală, ne-am propus să fie cetatea Argamum. Situl conservă foarte bine rămășițele cetății întemeiate de greci, în sec. VII Î.Hr., descoperiri făcute de Grigore Tocilescu, continuate apoi săpăturile de Vasile Pârvan. (…) Consider că este foarte importantă acțiunea noastră, pentru că suntem urmașii celor ce au trăit cândva aici și numai astfel putem duce mai departe limba, obiceiurile, doar astfel putem vorbi de perenitatea neamului. În calitate de profesor de limba și literatura română, mă îngrijesc foarte mult nu doar de aspectul limbii, ci și de tradiții. Noi, înșine, organizăm în cadrul școlii concursuri de dansuri, festin culinar, pentru că, alături de turci, tătari, iată că au loc și bulgarii și rușii lipoveni. Astăzi, s-au implicat și părinții foarte mult și au sponsorizat transportul”, a declarat Mariana Marin, profesor de limba și literatura română, din cadrul școlii gimnaziale „Marin Sorescu”, pentru Replica.

Marius Florian VASILE