Cum influenţează hoţii de combustibil pompările petroliere ale Oil Terminal - VIDEO

Interviu cu Emil Rohat, directorul tehnic al companiei

Unul dintre cele mai mari terminale din Sud-Estul Europei specializat în vehicularea ţiţeiului, produselor petroliere şi petrochimice lichide, dar şi a altor produse şi materii prime în vederea importului şi exportului, Oil Terminal Constanţa, este şi ţinta preferată a hoţilor de combustibil. Compania deţine şapte dane operative şi trei depozite pentru ţiţei, benzină, motorină, păcură, produse chimice sau petrochimice. Printre acestea, există şi o "conductă cu probleme". Este vorba de conducta subterană nord-sud, care pleacă de la sediul companiei, de pe strada Caraiman, trece pe sub liniile de cale ferată, ajunge în zona Doraly Mall, apoi continuă spre Agigea. Atacurile repetate ale hoţilor de combustibil, dar şi vechimea conductei, au determinat conducerea să rărească pompările de combustibil. Pe de altă parte, indiferenţa românească îşi face din nou simţită prezenţa. Potrivit legii, nimeni nu poate construi un imobil la o distanţă mai mică de cinci metri faţă de o astfel de conductă. Însă, astfel de construcţii există, chiar în perimetrul "sensibil", indicat mai-sus.

"Aceste case sunt construite fără autorizaţie, din câte ştiu eu. Oamenii sunt foarte expuşi şi e riscul lor. Bine, acum pot spune că n-au construit-o (casa - n.r.), ci doar au cumpărat-o. Probabil, este o metodă de a se pierde urma celui care a construit-o. A construit-o X, care a vândut-o lui Y şi care, ulterior, a vândut-o la Z. E ceva de genul "prinde orbul, scoate-i ochii". Dar, nu putem să-i spunem omului acum să-şi mute casa, că e fasciculul nostru aici. E şi riscul nostru, şi riscul lor", a explicat, pentru "Replica" de Constanţa, directorul tehnic al Oil Terminal, Emil Rohat. Potrivit legii, nu este interzisă doar construcţia unui imobil la mai puţin de 5 metri de o conductă, ci este interzisă şi amplasarea unui simplu gard! Însă, pentru că vorbim de România, două case sunt construite în cartierul KM 4-5 exact lângă conducta nord-sud, fiind şi ţinta directă a defecţiunilor şi, evident, a scurgerilor care au avut loc în anul 2010, dar şi de dată mai recentă. "Aceste două locuinţe sunt destul de vechi, nu sunt construite recent. La ultimul eveniment, din fericire, nu au avut de suferit pentru ca s-a intervenit la timp", a precizat Emil Rohat.

Reporter: Vorbim de conducte în care se pompează combustibil. De obicei, sunt şi ţintele hoţilor. Unde atacă de obicei aceşti hoţi?

Emil Rohat: Avem probleme cu fasciculul de la nord la sud, datorită vechimii lui şi pentru că a tot fost atacat de hoţii de combustibil. Când sesizează că este pompare, pot să atace conducta. În ultima perioadă, pompările au fost din ce în ce mai rare, între sud şi nord, nu mai sunt pompări aşa multe ca înainte. Chiar le evităm. Mai ales la motorină, de vreo trei ani încoace nu s-au mai făcut pompări, depozitarea mutându-se în celelalte depozite, asta şi din cauza tentativelor de furt. În cazul pompării de motorină trebuia să suplimentăm paza fascicolului de conducte. La vremea asta, conductele de transport produse petroliere sunt foarte tentante. La fascicolul de conducte nord- sud asigurăm paza cu firme specializate şi cu firma proprie de pază, pentru a evita atacurile asupra conductelor, iar pe fascicolul de conducte sud-port, avem şi sistem de supraveghere cu camere de filmat (TVCI). Fascicolul de conducte nord- sud, practic traversează oraşul şi din acestă cauză este şi cel mai expus. La pefasciculul de conducte Port- Sud nu prea avem probleme, e mai nou şi în mare parte este suprateran. Din cinci kilometri, vreo trei şi jumătate este suprateran, restul fiind subteran.

Rep.: Există o statistică în ceea ce priveşte numărul de atacuri?

E.R.: Nu vă pot da o statistică, dar pot să vă spun că, nemaifăcând pompări, decât foarte rar, şi numărul atacurilor s-a rărit.

Rep.: Există posibilitatea ca hoţii de combustibil să opereze cu angajaţi ai Oil Terminal?

E.R.: Nu este exclus, nu este imposibil. Dar, de fiecare dată când au fost prinşi, nu au fost oameni de-ai noştri. Nu am avut situaţii cu muncitori de-ai noştri sau foşti muncitori. Nu este exclus nici ca ei să aibă informaţiile de la oameni de-ai noştri, dar nu putem avea această certitudine.

Rep.: Cum operează o celulă de alertă?

E.R.: În momentul în care s-a constatat scurgerea accidentală de produs petrolier, primul înştiinţat este dispeceratul nostru central, care are program non-stop. El anunţă directorul general şi directorul tehnic. Directorul general sau înlocuitorul acestuia hotărăşte oprirea pompării şi depresarea conductei, apoi, se trece la a doua etapă: intervenţia rapidă pentru eliminarea consecinţelor. Se formează, evident, o celulă de situaţii de urgenţă, sunt chemaţi muncitorii la intervenţie, utilajele necesare şi intervenim. În general, în maxim o oră, reuşim să oprim scurgerile de produse, asta în condiţii normale de lucru, dar mai sunt şi condiţii grele, condiţii de acces, când poate să dureze mai mult.

Rep.: ... Poate fi şi vremea, cum am avut recent.

E.R.: Evident, pe vreme rea intervenim mai greu, de aceea dacă condiţiile o impun oprim pompările pentru a nu risca eventuale avarii şi eventuale poluări ale mediului.

Rep.: Ce s-a întâmplat, mai exact, cu ultimul incident?

E.R.: A fost o fisură, din cauza coroziunii şi, mai ales a vechimii. De prin anii 1970 cred că a fost făcută această conductă. Ultimul eveniment, aici a fost. S-a spart conducta, undeva la vreo patru metri adâncime. Pierderile nu au fost în cantităţi mari, dar se putea împrăştia dacă nu interveneam la timp.

Marius Florian VASILE