Cum poţi plăti impozit pentru un apartament în care stai cu titlu gratuit

Neclarităţile legislative pot aduce firmele în condiţia neplăcută de a plăti impozit către fisc şi pentru cele două-trei luni pe care proprietarul le-a oferit gratuit în contractul gratuit încheiat pe termen de un an sau doi. Specialiştii de la Accace explică felul în care această situaţie, tot mai des întâlnită poate fi evitată. În ultimii ani, în contextul dificultăţilor economice din domeniul imobiliar, a devenit o practică pentru departamentele de vânzări să acorde clienţilor, prin negociere, facilitatea unor perioade gratuite, mai ales în cadrul contractelor de închiriere. Perioadele de gratuitate întâlnite în cadrul contractelor de închiriere sunt tratate şi prezentate în documentele financiar-contabile şi în situaţiile financiare ca reduceri comerciale. Tratamentul contabil al acestor perioade gratuite este, însă, insuficient detaliat în legislaţia românească, ceea ce poate duce la interpretări eronate şi, mai departe, la rezultate nefavorabile în cazul unor controale fiscale. Mai exact, în ordinul 3055/2009 apare un singur punct (punctul 36) potrivit căruia contabilii trebuie să respecte principiului contabilităţii de angajamente. Acesta presupune înregistratrea operaţiunilor economico-financiare în momentul efectuării lor, şi nu pe măsură ce numerarul este încasat sau plătit. Mai departe, ţine de raţiunea lor profesională să decidă cum tratează aceste operaţiuni. "Din cauza lipsei unor proceduri interne privind aprobarea sau revizuirea contractelor de închiriere de către departamentul financiar-contabil, anumite contracte de chirie conţin formulări de genul perioadă gratuită de..., se pune la dispoziţie gratuit, pentru luna x, y, valoarea chiriei este zero, pentru perioada... clientul nu achită chirie, etc. Aceste prevederi sintetice nu ajută contabilul să înţeleagă realitatea tranzacţiilor, să aplice tratamentul corespunzător şi totodată să creeze procedurile corecte pentru întocmirea documentelor primare - pentru că nu este clar dacă bunul s-a pus la dispoziţie gratuit sau dacă perioada de gratuitate reprezintă un discount de 100%", explică Ramona Sandu, Accounting Manager în cadrul Accace. Prezentarea explicită a lunilor de gratuitate agreate în cadrul unui contract de chirie nu lasă loc de interpretări nici în cazul unui control fiscal. Dacă formularea din contract nu arată clar că este vorba despre un discount, organele de control pot considera că bunul este pus la dispoziţie gratuit, deci toate cheltuielile sunt nedeductibile. "De cele mai multe ori, inspectorii fiscali tind să interpreteze aceste lacune ale unui contract ca punerea la dispoziţie gratuită pe o anumită perioadă a bunului închiriat, ceea ce duce la reconsiderarea cheltuielilor aferente acelui bun, precum şi la reconsiderarea TVA-ului dedus în perioade pentru care s-au acordat aceste tipuri de stimulente clienţilor", adaugă consultantul Accace.

sursa: capital.ro