Cum să-ți motivezi copilul fără să-l stresezi

Fie că e vorba de rezultate cât mai bune la școală, fie că e vorba de hobby-urile lui, un copil trebuie să fie motivat de către părinți... fără însă ca acest lucru să se transforme în stres.

Să fii părinte nu a fost niciodată un lucru simplu, mai ales când vine vorba de a motiva copilul fără a pune presiune pe el. Părinții pot cădea adesea în eroarea de a cere prea mult de la copii și de a-i pedepsi dacă nu se ridică la nivelul așteptărilor pe care le au. De asemenea, tind să trateze copilul ori ca pe o persoană care nu știe singură ce e mai bine pentru ea, ori dimpotrivă, să-l trateze ca pe un adult trecut prin viață și să se aștepte ca el să reacționeze ca unul, scrie doc.ro. Cum poți încuraja și susține un copil fără ca acesta să se simtă stresat și să reacționeze, la rândul lui, negativ?

Lasă deoparte așteptările nerealiste

Specialiștii sunt de părere că dorința de a învăța există în fiecare dintre noi, însă la vârste mici pot exista obstacole în calea acestei dorințe. Dacă părintele e nerăbdător ca fiul sau fiica să facă performanță la școală și în afara ei, pune o presiune contraproductivă pe umerii copilului.

Ca părinte, e bine să știi că stresul încetinește motivația, mai ales atunci când copilul / adolescentul consideră că ștacheta stabilită de tine este prea sus: dacă simte că nu poate îndeplini această așteptare, copilul se va stresa, pentru că își dorește să nu te dezamăgească.

Părinții trebuie să aibă încredere în resursele copilului, chiar dacă acestea nu sunt la fel ca ale lor. De exemplu, dacă părinții excelează la matematică, nu înseamnă că și copilul trebuie să aibă aceeași înclinare. Dacă părintele are anumite hobby-uri, nu înseamnă că și copilul le va avea pe aceleași. Ca părinte, e indicat să te preocupi de ce învață copilul la școală, precum și de pasiunile lui și să observi care îi sunt talentele, pentru a-l încuraja în acele direcții, nu în cele în care ai vrea tu să meargă.

Stabilește-i obiective simple și clare

Pentru un copil, motivația ține de noutate, de bucuria competiției, de recunoaștere și de plăcerea de se depăși pe sine. Părintele îl poate ajuta să își dezvolte propria motivație, cum ar fi prin practicarea unei activități necesare, dar e bine să nu epuizeze copilul, fizic și psihic. E necesar ca părinții să stabilească limite clare între activitățile școlare și cele de relaxare. Nu uita că un copil va reține mai ușor dacă i se arată practic ce are de făcut decât dacă i se țin prelegeri. De asemenea, pentru ca un copil să devină motivat, e important să vadă că și părinții lui sunt oameni motivați. Când părintele are un comportament care inspiră, copilului îi va veni mult mai ușor să facă la fel.

Ascultă-l!

Psihologii spun că un copil nu face lucrurile pentru el, ci pentru părinții săi. Pentru a-și motiva copilul, părintele trebuie să petrească cel puțin 10 minute în fiecare zi ascultându-l pe cel mic vorbind despre ce a făcut la școală. De asemenea, trebuie să-i ofere un ghid după care cel mic să funcționeze, să îi spună ce așteaptă de la el, ce e bine să facă pentru a reuși să învețe mai eficient și să-i explice exact de ce are nevoie de organizare în viața lui.

Cel mic trebuie să fie ajutat să-și stabilească obiective pe termen lung, nu să i se ceară rezultate imediat. Când are rezultate bune, copilul trebuie lăudat pentru munca depusă ca să le obțină. Dacă ia o notă mică, de exemplu, părintele nu trebuie să-l pedepsească pentru nota în sine, ci să încerce să afle cu blândețe motivele din spatele acelei note.

Respectă-ți partea ta de învoială

Când trasezi sarcini pentru copil și îi promiți anumite lucruri, ai grijă ca și tu să le respecți. Astfel, îl înveți ce înseamnă să-ți iei un angajament și să te ții de el. De asemenea, gândește-te că oricine trece și prin perioade în care se simte demotivat sau face câte un pas înapoi în drumul spre obiectivul său și explică-i copilului că aceste lucruri sunt firești. Important este să nu renunțe la obiceiurile bune și să revină la acțiunile care să-l conducă spre atingerea scopurilor.