REPLICA ONLINE CONSTANTA

21.2° Constanța Vin., 29 Mar. 2024
Anul XX Nr. 6683
21.2° Constanța Vineri, 29 Martie 2024 Anul XX Nr. 6683
 

Dan Bălan, de la Descarcerare: "Îţi trebuie o doză de nebunie pentru a lucra în acest domeniu"

Dan Bălan, de la Descarcerare: "Îţi trebuie o doză de nebunie pentru a lucra în acest domeniu"

Replica API 21 ianuarie 2012 | 00:00 971

Salvatorii de la SMURD - vezi video

Salvatorii de la SMURD - vezi video

Ei se ocupă de cazurile cele mai grave, ei duc greul când vine vorba de salvarea unei vieţi. Sunt cadrele SMURD, modulul Descarcerare. În acest sens, plt. adjutant Dan Bălan de la Descarcerarea din cadrul ISU Dobrogea, a acordat un interviu în exclusivitate cotidianului "Replica", în care relatează ce implică această meserie şi cât de solicitantă este, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic.

Reporter: Ce reprezintă pentru dumneavoastră Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD)?

Dan Bălan: Este activitatea pe care o desfăşurăm în cadrul Inspectoratului, iar modulul de descarcerare este înfiinţat la pompieri din anul 1995. S-a început cu aparatură donată de către pompierii englezi, aparatură de descarcerare care în primă fază a fos pusă pe o maşină de intervenţie, neavând la acel moment o maşină specială. Apoi această aparatură a fost trecută pe o autospecială care provenea tot de la englezi, pa care o avem şi în prezent, o autospecială marca Mercedes Vito. Mai există aparatură de descarcerare şi pe alte autospeciale care au şi apă şi spumă. Acestea sunt în alte subunităţi, cum ar fi la Medgidia, Hârşova şi Constanţa-oraş.

Rep.: De ce aţi ales să lucraţi în acest sistem? Cine v-a îndrumat să alegeţi această activitate?

D.B.: Nu am fost îndrumat, am fost selecţionat dintre ceilalţi pompieri, dintre colegii mai vechi şi am făcut nişte cursuri la Târgu Mureş, în cadrul SMURD-ului cu doctorul Raed Arafat. Am fost instruiţi şi de pompierii englezi, scoţieni şi francezi. În urma acestor cursuri m-am încadrat la serviciul de descarcerare. Înainte eram pompier şi asistent medical.

Rep.: Ce părere aveţi de ceea ce se întâmplă acum cu medicul Raed Arafat?

D.B.: Păi nu se întâmplă nimic. Haosul care este la ora actuală este politic. Doctorul Arafat chiar dacă ar fi rămas în afara sistemului, el şi-ar fi continuat munca. Eu am fost pentru prima dată la Târgu Mureş în anul 1994, SMURD-ul se înfiinţase acolo din 1991, l-am prins cu acea ambulanţă care fusese donată de către eleveţieni, dacă îmi aduc eu bine aminte, mai avea el o maşină personală pe care o folosea, fondurile erau din partea lui, prin urmare nu cred că cineva l-ar putea dărâma pe doctorul Arafat în aşa fel încât să nu mai poată continua ceea ce a început.

Rep.: Ce presupune activitatea militarilor de la descarcerare? Cu ce vă ocupaţi mai exact?

D.B.: Activitatea este variată. De la intervenţia în cazul accidentelor rutiere, la salvarea persoanelor blocate în apartamente, lifturi, spaţii greu accesibile dar participăm şi la salvarea animalelor, asistenţă la incendii.

Rep.: Cât de importantă este munca în echipă?

D.B.: Munca în echipă este necesară mai ales că ne confruntăm uneori cu situaţii deosebite. Nu cred că s-ar putea lucra fără munca în echipă. Pot spune că echipa din care fac parte este formată din membri cu care mă cunosc de mult timp, sunt instruiţi de noi, iar fiecare ştie ce are de făcut. Fiecare îşi coordonează activitatea şi face ceea ce trebuie să facă.

Rep.: Pe lângă faptul că salvaţi vieţi, aveţi şi viaţă personală. Cum se împacă aceste două aspecte?

D.B.: Se împacă bine. Când vii de acasă, laşi problemele la poarta unităţii şi ceea ce se întâmplă aici, rămân aici. Sunt două lucruri diferite pe care nu le poţi amesteca.

Rep.: Este adevărat că odată cu trecerea timpului se instalează şi tăria de caracter şi începeţi să deveniţi imuni din puct de vedere al emoţiilor, compasiunii?

D.B.: Nu, nu este adevărat. Vă daţi seama că la fiecare intervenţie te implici. Noi mergem întotdeauna când este cel mai greu, la cazurile cele mai grave, în momentul când sunt victime care mai au puţine şanse de viaţă. De obicei, în marea majoritatea cazurilor, noi participăm la descarcerări unde dăm de persoane decedate iar bucuria cea mai mare este când le găsim în viaţă şi le scoatem dintre fiare în siguranţă şi le putem acorda primul ajutor după care sunt preluaţi de colegii noştri de pe ambulanţă. Nu ai cum să devii imun, fiecare caz te impresionează.

Rep.: Şi dacă tot am adus în discuţie cazurile grave, vă rugăm să ne relataţi un caz care v-a marcat.

D.B.: Sunt multe. La noi este problematic atunci când participăm la intervenţii în ceea ce priveşte accidentele rutiere unde victime sunt şi copii. Aceştia fiind firavi, uneori sunt răniţi mai grav decât adulţii şi este foarte greu să-ţi moară în braţe un copil. O intervenţie la care mi-a venit foarte greu a fost când am scos dintre fiare rude, colegi sau apropiaţi. Am avut un coleg, fratele lui Liviu Vârciu, care a avut un accident şi a decedat. Altă intervenţie la fel de dureroasă a fost atunci când mi-am scos finii dintr-o maşină implicată într-un accident rutier. Sunt momente extrem de grele dar cu care suntem nevoiţi să ne confruntăm.

Rep.: Cât de solicitantă este activitatea dumneavoastră? Cu câte cazuri vă confruntaţi pe zi?

D.B.: Depinde... Putem să avem zile fără nici o intervenţie, la fel cum putem să avem zile cu 2, 3, 4, intervenţii. Nu există două zile la fel. Este o muncă solicitantă, asta da.

Rep.: Ce vă motivează să continuaţi în acest domeniu?

D.B.: Fac ceea ce îmi place. Am avut o perioadă de trei ani de zile în care am plecat din judeţ, am fost în poliţie, am vrut să fiu mai aproape de părinţi, dar nu mi-a plăcut să fiu "miliţian" şi m-am întors înapoi la pompieri, pe aceeaşi funcţie pe care am fost şi înainte.

Rep.: Dacă vi s-ar propune un alt loc de muncă mai bine plătit, ce aţi face?

D.B.: Mi s-a propus de către inspectorul şef de la ISU Botoşani să mă întorc înapoi acolo. Chiar acum, în decembrie, m-am întâlnit cu dânsul şi mi-a propus pentru a doua oară. Nu am acceptat. Nici nu ştiu dacă era mai bine plătit, pentru că nu m-a interesat. Nici soţia nu vrea, aşa că am refuzat.

Rep.: Dar dacă vi s-ar oferi în străinătate un loc de muncă mult mai bine plătit?

D.B.: Nu, categoric nu aş accepta şi nici domeniul de activitate nu mi l-aş schimba.

Rep.: Oamenii sunt interesaţi să facă voluntariat în cadrul SMURD?

D.B.: La noi, la Descarcerare, sub nici o formă nu se poate face voluntariat. În ceea ce priveşte ambulanţele, echipajele sunt clar definite, pe ambulaţele de tip B: doi paramedici şi şoferul, iar pe ambulanţele de tip C este şoferul, un paramedic de la noi, asistenta şi medicul care sunt din Serviciul de Urgenţă de la Spitalul Judeţean. S-a făcut voluntariat la Târgu Mureş pe timpul când doctorul Arafat nu avea cadre, nu existau protocoale. Dacă nu mă înşel erau foarte mulţi medici rezidenţi, erau cei din cadrul şcolilor postliceale şi chiar medici şi asistente din spital. Acum, însă, nu.

Rep.: Având în vedere că vă confruntaţi cu atâtea tragedii, cum sunteţi în trafic, vă face să vă luaţi mai multe măsuri de precauţie decât în mod normal?

D.B.: Automat, vă daţi seama. Chiar şi când suntem în timpul serviciului şi avem aprinse semnalele luminoase suntem obligaţi să respectăm legile de circulaţie şi trecem pe roşu sau facem anumite depăşiri în momentul când suntem siguri că toată lumea ne-a văzut şi ne acordă prioritate. Chiar avem probleme uneori în acest sens, când ne trezim că ne taie unul calea, că se antrenează în depăşiri, ne frânează în faţă, chiar dacă noi mergem frumos.

Rep.: Ce le recomandaţi celor care vor să muncească în cadrul Descarcerării? Care ar fi condiţiile pe care ar trebui să le îndeplinească?

D.B.: Nu prea sunt eu în măsură să fac recomadări. Cine vrea să ajungă la Descarcerare, ajunge. Acum... ce să spun, că am întâlnit la intervenţii colegi care în loc să mă ajute, se ascundeau după maşini şi erau gata să leşine? Da, sunt. Nu toată lumea e obişnuită cu sânge, asta e, mai avem şi domnişoare printre noi. M-am întâlnit cu asemenea cazuri, am raportat şi s-a rezolvat. Pentru a lucra în acest domeniu îţi trebuie o doză de nebunie. Nu erau colegii mei de aici. Aici nu am avut nici un fel de problemă.

Liliana CHIRU

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Google New Urmareste-ne pe Google News

Ti-a placut articolul?


COMENTARII

Puteti adauga un comentariu de maxim 1000 caractere

REPLICA

LOTO

6/49
15331744146
5/49
383120264010
joker
3416910367