Daniel Geacă, paramedic şi asistent veterinar: "Aş accepta un loc de muncă în străinătate"

Profil de salvator la SMURD

Paramedicii SMURD luptă zi de zi pentru a da o nouă şansă la viaţă celor implicaţi în diverse tragedii. Nu ţin cont de etnie, culoare sau de vârstă, ei sunt "pe baricade" ori de câte ori meseria le-o cere. Nu este o simplă meserie în care închizi dosarul şi te îndrepţi către casă, mulţumit că s-a mai scurs o zi. Este mai mult decât atât, este un mod de viaţă. Plutonier Daniel Geacă, paramedic în cadrul SMURD Constanţa, a vorbit despre meseria sa cu reporterii "Replica". A admis, la finalul interviului că, în ciuda pasiunii, ar pleca dacă s-ar ivi o ofertă mai bună: "Ştiţi cum este: tot ce-ţi place, la un moment dat trece prin stomac".

Reporter: Ce reprezintă SMURD pentru dumneavoastră şi de ce aţi ales să lucraţi în acest sistem?

Daniel Geacă: Am ales acest domeniu pentru că ştiam ce trebuie să fac şi pentru că îmi place. Nu m-a îndrumat nimeni, am fost selectat în urma unor criterii, după care am susţinut un examen, un concurs.

Rep.: Care este rolul unui paramedic în cadrul SMURD?

D.G.: Un paramedic are mai multe roluri, să spun aşa, iar Serviciul de Ambulanţă este coordonat mai mult de medic. Iar acolo, un paramedic se supune cerinţelor acestuia, în mare măsură. Toată echipa este instruită pentru a acorda primul ajutor, avem un coordonator care ne îndrumă.

Rep.: Care este programul de lucru al unui paramedic?

D.G.: Funcţionăm după programul 24 cu 72.

Rep.: Pe lângă faptul că salvaţi vieţi omeneşti, aveţi şi o viaţă personală. Cum se împacă cele două aspecte?

D.G.: Munca e muncă, viaţa personală e viaţă personală, nu au nici un fel de legătură una cu cealaltă.

Rep.: Ca şi activitate paralelă, ce hobby-uri aveţi?

D.G.: Animalele, eu am ca meserie de bază cea de asistent veterinar şi implicit îmi plac animalele. Profesez şi în acest domeniu, dar în paralel.

Rep.: Sunt cazuri care, cu siguranţă, vă impresionează. Vă rugăm să ne relataţi unul dintre cele care se încadrează în această categorie.

D.G.: A fost un accident rutier la Sibioara soldat cu patru persoane decedate, două fete şi doi băieţi, de 23 de ani, printre care şi o persoană însărcinată. Accidentul a avut loc prin anul 2008 sau la începutul lui 2009, nu mai ţin minte cu exactitate.

Rep.: Este adevărat că odată cu trecerea timpului se instalează imunitatea în ceea ce priveşte sentimentele?

D.G.: Nu, imunitatea nu intervine niciodată, nu are cum. Sunt cazuri care te pot afecta şi după 10 ani. În principiu, în mare parte, cam toate te afectează. Suntem oameni, nu suntem de piatră.

Rep.: Vi s-a întâmplat să greşiţi anumite manevre în timpul activităţii? În ce măsură poate afecta o mică greşeală având în vedere că la mijloc este vorba de salvarea unei vieţi?

D.G.: Poate că da... Suntem oameni şi orice om greşeşte. Este imposibil să fii perfect, nu suntem maşinării. Acum depinde şi de greşeala pe care o faci. În principiu trebuie să eviţi greşelile, oricât de mici ar fi ele şi să fii foarte atent la ce faci. Sunt cazuri şi cazuri, iar atenţia este obligatorie.

Rep.: Având în vedere că vedeţi atâtea tragedii, aveţi coşmaruri noaptea?

D.G.: Nu, chiar pot spune că nu m-am confruntat niciodată cu aşa ceva.

Rep.: Dacă vi s-ar propune un alt loc de muncă, eventual în străinătate, mai bine plătit, ce aţi face?

D.G.: M-aş gândi. Sunt de părere că domeniul medical de stat este mai bun, dar ţinând cont de criza financiară care este în momentul de faţă, aş alege şi în domeniul privat, chiar mi-aş schimba domeniul dacă oferta ar fi mai convenabilă. Aş recurge la aceste decizii cu toate că-mi place ceea ce fac acum. Ştiţi cum este: tot ce-ţi place, la un moment dat trece prin stomac.

Liliana CHIRU