Deficit acut de personal la Centrul de Transfuzii Constanţa

Medicul Dobrotă: "Va trebui să revizuiesc programul instituţiei şi să-l reducem"

Fără şofer, fără secretară şi cu program de activitate redus, sunt condiţiile în care Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanţa va fi nevoit să-şi desfăşoare activitatea. Cât despre deficitul de personal, acesta nu mai este de mult un subiect tabu în ceea ce priveşte instituţia mai sus menţionată. Cu toate acestea, activitatea se desfăşoară în limite normale, cadrele medicale făcând eforturi uriaşe pentru a realiza această performanţă. Orele suplimentare, ritmul haotic şi nervii donatorilor care aşteaptă şi câte trei ore în sala de aşteptare, sunt "condimentele" de zi cu zi .

Reporter: Cum s-a încheiat anul 2011 şi cum a debutat anul 2012 pentru Centrul Regional de Transfuzii Sanguine Constanţa?

Alina Mirella Dobrotă: Anul 2011 s-a încheiat cu colecte totale de 11.890 de unităţi de sânge şi componente sanguine, asta însemnând că un număr egal de persoane au donat sânge, nu că au fost 11.890 de persoane de diferite. Cel puţin 65-70% din această cantitate de sânge a fost recoltată de la persoane care se prezintă periodic la donare. Putem spune că am încheiat anul bine, cu toate că mi-aş fi dorit să avem măcar o uşoară creştere, practic cu această cantitate ne-am situat la nivelul anului 2010, ne-am menţinut colecta cu eforuei foarte mari. Cu această colectă am reuşit să răspundem solicitărilor spitalelor şi nu au fost probleme.

Rep.: Centrul de Transfuzii Sanguine se confruntă cu un deficit de personal acut. Câţi angajaţi mai aveţi în subordine şi de câte persoane aţi avea nevoie pentru ca activitatea să decurgă cât de cât normal?

A.M.D.: Da, ne confruntăm cu un deficit extrem de personal. Pentru a putea face o estimare a necesarului de personal trebuie să ne raportăm la prevederile legale în vigoare, ori normativul de personal pentru activitatea Centrului de Transfuzii, în vigoare, la acest moment, stabileşte o corespondenţă între calitatea legală de sânge recoltată pe an şi fiecare din categoriile de personal medical alocate acestei activităţi. Pornind de la această estimare, numărul total de angajaţi cuprofil medical, se situează undeva la peste 60 de persoane, ceea ce este departe de situaţia reală. Ca specialist în domeniu, vă spun că nu este necesar acest număr. În normativ nu apare cuvântul maxim sau minim, dar eu vă spun că nu este extrem de urgent necesară creşterea numărului de angajaţi. Atât pe partea medicală cât şi pe administrativ, dar urgenţa majoră este pe partea medicală însă nu avem nevoie de atât personal cât rezultă din calcul, dar avem nevoie de un minim de 20 de asistente medicale, un minim de 2 medici de specialitate şi un medic de medicină generală. În momentul de faţă, tot personalul medical al instituţiei cu funcţie de execuţie este format din 12 asistenţi medicali de medicină generală şi laborator faţă de zecile care ar trebui să fie conform normativului, faţă de un minim de 20 pe care l-am specificat pentru a-mi permite ca pe fiecare post de lucru să am câte o persoană şi să existe şi două persoane care să poată înlocui la nevoie sau suplimenta în funcţie de afluenţa donatorilor. Nu mai vorbim că nu există nici un medic, nici un chimist, nici un biolog. Toată această activitate de organizare, coordonare, supervizare, esteacoperită de mine, ca director, care, de fapt, am doar atribuţii şi responsabilităţi administrative, dar, evident, trebuie ocupată şi cealaltă activitate, altfel ne-am desfiinţa ca şi instituţie.

Rep.: Centrul de Transfuzii a rămas fără şofer. Postul a fost ocupat?

A.M.D.: Posturile sunt blocate, nu putem să angajăm, de la 1 ianuarie 2009 conform legislaţiei în vigoare. S-au făcut numeroase încercări de a externaliza aceste servicii dar în ciuda tuturor anunţurilor pe care le-am dat, în ziar, a discuţiilor pe care le-am avut cu cele câteva persoane care şi-au exprimat dorinţa de a lucra aici, nu s-a putut finaliza acest demers întrucât cei interesaţi nu doresc să-şi facă formele de organizare ca persoană fizică autorizată, condiţie esenţială pentru a încheia un contract de prestări servicii. Sun nemulţumiţi de banii pe care i-ar primi în schimbul acoperirii acestor responsabilităţi, dar cred că acesta este un aspect cu care se întâlnesc tot mai multe instituţii. Oamenii se plâng pe de o parte că nu au unde munci, pe de altă parte strâmbă din nas imediat când aud salariul. Nu mă mai surprinde, e vorba de persoane de 35-40 de ani, se plâng cu greutăţile familiale şi totuşi refuză să ia în considerare o astfel de sumă lunară sigură, în jurul a 800 de lei. Chiar dacă sistemul acesta de prestări servicii şi-ar permite să plătească puţin mai mult, în nici un caz nu putem să pierdem din vedere respectul pe care trebuie să-l asigurăm personalului medical, care are salariile cele mai mici din Sistemul de Sănătate. Nu putem să plătim mai mult un şofer decât o asistentă, care are o responsabilitate foarte mare. Aşa mi se pare corect.

Rep.: Dacă nu se vor face angajări în regim de urgenţă programul instituţiei va fi modificat? Dar cel al distribuţiei de produse sanguine de după-amiază şi din week-end va fi redus?

A.M.D.: Deocamdată, după cum vedeţi, Ministerul Sănătăţii nu a dat nici o dispoziţie privind începerea programului de deblocare de posturi, deci aşteptăm. Există acel ordin al ministrului Sănătăţii vis-a-vis de această deblocare a unui număr minim de posturi, noi am făcut demersurile necesare la instituţia cărei îi suntem subordonate, respectiv Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională din Bucureşti care ne reprezintă la nivelul Ministerului Sănătăţii, dar nu cred că aceste lucruri se vor întâmpla foarte repede. Chiar dacă s-ar debloca, în primul rând ar trebui să apară bugetul. Dacă acel ordin va apărea în luna aprilie, tot va dura o lună de zile cu toate procedurile de anunţuri, organizarea concursurilor şi aşa mai departe. Nu văd o rezolvare prea rapidă pe măsura urgenţei majore de a rezolva această problemă. Aşa cum am făcut faţă şi în ultimii ani, aşa vom face şi acum. În mod sigur s-ar putea să apară o modificare a programului de distribuţie către spitale. De prin 2006, dacă nu mă înşel, am redus tura de noapte din cauza lipsei de personal, dar am asigurat cam până la 21.30 în cursul săptămânii şi până la ora 20.00 în week-end şi sărbători legale, ceea ce nu se întâmplă în multe Centre de Transfuzii din ţară. Cu foarte mari eforturi, cu ore suplimentare şi cu personal luat de la alte instituţii pe contract de prestări servicii, doar aşa am putut menţine acest nivel al activităţii noastre. Acum, va trebui să revizuiesc programul instituţiei şi să-l reducem.

Rep.: În aceste condiţii, colectele de sânge în anumite localităţi vor fi sistate?

A.M.D.: Nu pot să dau un răspuns categoric acum, practic, de când nu mai avem şofer, toate acţiunile de colectă de sânge în judeţ s-au organizat cu sprijinul fie a unor autorităţi locale, fie al unor instituţii private unde am găsit înţelegere şi disponibilitate pentru asigurarea unui mijloc de transport. Până în 2008 dezvoltasem îmbucurâtor de bine această activitate de colectă mobilă, având 15 locaţii în judeţ, în care tot mergeam, dar a trebuit să ne restrângem din cauza refuzului primăriilor de a ne sprijini cu transportul, limitând astfel această localitate la 4 locaţii.

Rep.: Cum veţi atrage donatorii ţinând cont de faptul că angajaţii Centrului de Transfuzii sunt extrem de puţini?

A.M.D.: Noi îi putem atrage doar cu mijloacele care ne sunt puse la dispoziţie de autoritatea competentă şi susţinută de dorinţa noastră, de obiectivele stabilite şi cu sprijinul mass mediei. Mass media este principalul mijloc de transmitere a mesajelor noastre în condiţiile în care, deşi este prevăzut în legislaţie un buget special alocat pentru activităţile de promovare şi de recrutare, nu am avut niciodată vreo sumă alocată cu acest scop. Astfel de campanii am mai derulat şi cu organizaţii studenţeşti din Constanţa.

Rep.: Colectele de sânge pe care le-aţi desfăşurat până acum au avut succes? Lumea a fost receptivă?

A.M.D.: Da, diferă de localitate, de nivelul de informare dar trebuie spus faptul că aceste acţiuni de colectă, în colaborare cu diferite instituţii, pentru toate aceste demersuri, succesul apare în timp. Nu trebuie să te aştepţi, şi eu personal nu agreez acest fel de acţiuni. Un număr de 100 de persoane la o acţiune de colectă este prea mare, raportat la volumul de lucru, de distribuţie al acestui judeţ. O acţiune de acest fel e bună doar dacă te pregăteşti pentru ea din timp. Dar dacă acest fenomen se repetă, deja nu mai poţi asigura diversitatea componentelor sanguine întrucât în teren când recoltezi, nu poţi recolta pentru a pregăti diversele produse, să zicem, speciale, cu calităţi suplimentare.

Rep.: Ce instituţii au dat dovadă de implicarea în campaniile desfăşurate de dumneavoastră şi ce primării nu vă sprijină în promovarea acţiuniile de colectă?

A.M.D.: Aş prefera să nu enumăr de această dată primăriile care nu ne sprijină, sigur, ceea ce v-am spus, este o concluzie a celor 10 ani, nu pot spune că în 2011 am făcut un apel la toate primăriile şi, vai, nu au răspuns. Nici nu avem timp de aşa ceva şi nici personalul necesar care să se ocupe de aşa ceva. Nu avem nici măcar o secretară care să se ocupe de corespondenţă, tot eu mă ocup. Aş vrea să menţionez primăriile care ne ajută, Primăria din Comana, din Mangalia s-a implicat de anul trecut prin asigurarea transportului, care oricum anterior acestui moment, din 2011, era asigurat prin amabilitatea conducerii DMHI-ului. Le mulţumim pe această cale, nu i-am mai stresat cu solicitarea de mijloc de transport gratuit întrucât primaria s-a implicat şi şi-a asumat această sarcină. În rest, am încercat să reluaăm colectele de la Negru Vodă deşi numărul de donatori era mic, dar am zis că e loc de dezvoltat, dar fără puterea de a folosi maşina noastră, am contactat primăria, în mod sistematic, timp de o săptămână ni s-a spus că domnul primar nu este şi am abandonat. Din Constanţa, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean a organizat în fiecare an cel puţin câte o acţiune, Poliţia ne mai solicită şi le mulţumim, dar şi organizaţia studenţilor de la Facultatea de Construcţii. De asemenea, de foarte mare ajutor ne este şi spitalul privat Isis, care de la înfiinţare, organizează o dată pe an o acţiune fie la sediul nostru, fie în incinta spitalului. Trebuie să mulţumesc şi Lafarge Medgidia. Din păcate doar acestea sunt instituţiile care ne ajută. Sper să nu fi omis pe nimeni.

Rep.: Lumea este receptivă în a-şi ajuta semenii? Cam câţi donatori aveţi pe zi, pe lună?

A.M.D.: Avem în jur de 1.000 pe lună de persoane care donează. În ianuarie am avut 980 dar media noastră este de 1.000 - 1.100. Subliniez, persoane care ajung să doneze, care sunt admise, pentru că numărul persoanelor care se prezintă este mai mare, dar cam 15 - 20% dintre ele sunt respinse din varii motive, fie medicale, fie din cauza documentelor de identificare. Din totalitatea donatorilor, predominanţi sunt bărbaţii. Colecta recoltată provine cam în două treimi de la bărbaţi şi o treime de la femei. Cam 55% din mediul urban şi restul din cel rural. Asta nu înseamnă că femeile se adresează într-un număr mai mic dar procentul de excludere, cel puţin temporară, este mai mare comparativ cu bărbaţii, datorită greutăţii, sindromului anemic care este mai frecvent la femei din motive fiziologice sau patologice.

Rep.: Cam ce vârste au donatorii? Ce predomină, femeile sau bărbaţii, tinerii sau bătrânii?

A.M.D.: Sunt din toate categoriile de vârstă. Practic, vârsta care permite donarea este cuprinsă între 18 - 65 de ani, cu menţiunea că atât prin cadrul legislativ existent cât şi prin normele proprii ale instituţiei noastre, am introdus câteva criterii restrictive pentru persoanele care donează pentru prima dată raportat şa vârstă. Dacă persoana are peste 50 de ani, pentru a-i proteja starea de sănătate, i se solicită o adeverinţă de la medicul de familie în care să fie menţionate antecedentele dar cu precizarea afecţiunilor cardiace şi neurologice ca şi EKG. Donarea în sine nu este un risc pentru persoană, însă acestea nu sunt informate asupra stării de sănătate, motiv pentru care de la 55-57 de ani nu mai acceptăm o persoană care se află la prima donare. Dacă este un donator frecvent, acceptăm până la 65 de ani.

Rep.: Ce grupă de sânge este cea mai căutată?

A.M.D.: Nu există o anumită grupă de sânge mai căutată decât alta. Sunt 4 grupe sanguine, RH pozitiv sau negativ, sunt determinate de ceea ce individul moşteneşte de la părinţi. Solicitările faţă de o anumită grupă sanguină şi un anumit RH, care vin din partea spitalelor, sunt determinate de legea seriilor la pacienţi. Sigur că 0 negativ este grupa pe care o doreşti în stoc, mergând pe acea idee a donatorului universal dar nici aici nu este chiar atâ de simplu, dar şi AB negativ care este cel mai rar, însă pentru această grupă există alternative. Sunt perioade şi perioade. E legea nescrisă a seriilor. În general, tot ce este RH negativ este foarte dorit de specialiştii din transfuzie. Noi trebuie să ne facem stocurile în aşa fel încât să nu fim descoperiţi.

Rep.: Despre stocurile de produse sanguine ce ne puteţi spune?

A.M.D.: Cererile din alte judeţe sunt frecvente, în special de la Bucureşti, pentru că extrem de rar mai apar solicitări de la Slobozia. Este înţeles faptul că nu există o obligaţie a instituţiei de a trimite aceste colecte, dar în cazurile extreme ne ajutăm. Când există disponibil un stoc mare nici măcar nu mai iei în discuţie pentru că ai de unde da fără a afecta activitatea spitalelor din judeţ. Lucrurile se organizează, nu am avut probleme niciodată.

Rep.: La capitolul investiţii, aparatură medicală, ce proiecte aveţi în vedere în acest an?

A.M.D.: În fiecare an am luat câte ceva în limita fondurilor disponibile, dar nu am avut niciodată aprobarea la bugetul de stat. În limita veniturilor noastre proprii mai facem şi investiţii în aparatură şi reparaţii. Anul acesta am solicitat, încă nu am primit aprobarea, achiziţionarea unor fotolii de recoltare. Cele pe care le avem sunt din 1995, le-am recondiţionat deja de două ori până acum şi este momentul să cumpărăm unele noi, Problema este că sunt foarte scumpe, peste 10.000 lei. De asemenea, este nevoie de schimbarea aparaturii existente, spre exemplu centrigugile pentru procesarea sângelui sunt din 1995, dar una costă peste 1 miliard lei vechi. Nu se pune problema să achiziţionăm din fondurile proprii. Avem şi nişte reparaţii majore, costisitoare, de făcut la nivelul instalaţiei electrice, pe care nu reuşim să le facem de câţiva ani întrucât lucrarea este de amploare, şi ar fi afectată şi activitatea noastră şi a policlinicii. Nici nu am găsit firma dornică să preia această lucrare.

Liliana CHIRU