Disidenţii de serviciu din PNL vor mai mult respect şi mai puţină umilinţă

Veriga slabă a USL se liberalizează

Istoria se repetă. Există o ciclicitate în evoluţia lucrurilor, iar Partidul Naţional Liberal nu dezminte această teorie. Periodic, în PNL apar disidenţii. Sunt vocali, ameninţă conducerea partidului şi iniţiază "aripi liberale" care, până în prezent, au sfârşit prin a reveni la matcă. În afară de nemulţumirile fireşti care pot să apară într-un partid, la un moment dat în istoria sa, există "agitatorii" externi de serviciu, care speculează momentele de slăbiciune. În anul de graţie 2013, veriga slabă a USL-ului pare a fi PNL. Chiar dacă este la putere, PNL, pe lângă faptul că se pregăteşte de Congres, va trebui să-şi găsească liniştea tulburată acum de cei care încă se "resimt" după cooptarea lui Gigi Becali în partid, precum şi frustrările date de împărţirea posturilor guvernamentale.

Deocamdată, cei care sunt nemulţumiţi de împărţirea posturilor la nivelul Guvernului Ponta II, îşi "rumegă" neputinţa în interior, declarând doar pe la colţuri şi doar sporadic: "Aliatul PSD vrea să ia tot" sau "a luat tot". În schimb, disidenţii Cătălin Cherecheş şi Octavian Bot au fost sancţionaţi, conducerea luând decizia de a-i elimina pentru că şi-au criticat colegii. Decizia va fi legitimată cât de curând, între timp interesant de amintit, despre Bot, următorul aspect: el nu va fi la prima sa plecare din PNL! Fost deputat din partea PDL, Bot trecea la PNL în 2011, iar în 2012 negocia încă o candidatură la Parlament din partea liberalilor. Fostul pedelist, iar acum fost liberal, a mai făcut parte din PNL în perioada 1995-1997. Trecem însă mai departe, la primarul Andrei Chiliman, care a scăpat, deocamdată, de o astfel de măsură, iar acest lucru garantează şi alte viitoare ieşiri critice ale edilului care uită că nu doar forţele proprii l-au dus pe funcţia pe care acum o deţine, ci şi partidul care l-a pus pe lista de candidaţi. Probabil că liberalii (Crin Antonescu în special) şi-au înfrânat dorinţa de a-l sancţiona pe Chiliman gândindu-se că de el depinde viitoare lupte politice. Aproape de Chiliman, şi pitorescul Ludovic Orban a mai scăpat vorbe de duh prin presă, el fiind în primul rând nemulţumit de lejeritatea cu care Crin Antonescu l-a primit în rândurile partidului pe Gigi Becali. Şi Călin Popescu Tăriceanu s-a trezit, în aceste zile, că este dizident! El s-a declarat "umilit" de anumite lucruri din partid, probabil uitând că acelaşi partid este cel care l-a onorat punându-l pe listele de candidat, făcându-l preşedinte peste partid la un moment dat, ba mai mult, partidul l-a făcut şi premier. "Eu totul pot să accept, până la atitudinea unora dintre colegi care mă umileşte. Acest lucru nu-l pot accepta şi de câte ori voi simţi că sunt în această postură - şi din păcate în ultima perioadă au fost câteva ocazii la care nu vreau să fac referire directă aici în care efectiv consider că am fost umilit - atunci îmi rezerv dreptul să reacţionez. (...) Într-un partid democratic, cum este, sper, PNL, fiecare are dreptul la propria opinie, cum domnul Antonescu are dreptul la opinia lui, eu am dreptul la opinia mea, pe care atunci când consider necesar o spun inclusiv în public şi sigur că faţă de o serie de luări de poziţie pe care domnia sa le are (Crin Antonescu, n.r.) îmi rezerv şi eu dreptul să am poziţiile mele", a declarat, recent, Călin Popescu Tăriceanu. De fapt, din partea lui Tăriceanu, ba chiar şi a lui Orban, nu sunt de mirare tresăririle de orgoliu în partid (justificate sau nu), ei făcând, la un moment dat, posibilă apariţia unei "aripi" liberale care a devenit partid. Un demers care nu a rezistat mult în istorie. Şi, ajungând la capitolul "aripi" şi "aripioare" PNL-iste, facem o scurtă trecere în revistă a celor care, de-a lungul istoriei acestui partid (de după 1989), au zgâlţâit cu bună ştiinţă, cu ajutor extern sau nu, stabilitatea formaţiunii. Aşadar, în anul 1990, Dinu Patriciu devenea membru al PNL. După o scurtă perioadă de la alegeri, intrând în conflict cu vechii liberali, Dinu Patriciu, împreună cu Călin Popescu Tăriceanu, Horia Rusu şi Viorel Cataramă, au provocat o sciziune în partid prin înfiinţarea, în 1990, a PNL-Aripa Tânără, formaţiune ce va fi condusă de Patriciu. În anul 1993, PNL-AT se transformă în PL '93, prin unirea cu unele ramuri disidente din PNL. Câţiva ani mai târziu, PL '93 avea să fuzioneze cu PNL, iar Călin Popescu Tăriceanu devenea vicepreşedinte. Alte "aripioare" liberale au purtat, de-a lungul timpuluio, numele celor care au provocat scindările în partid: "aripa" Quintus, "aripa" Cerveni etc. Tot istoria PNL ne-a arătat că dizidentul Viorel Cataramă (cel care înfiinţa, alături de Tăriceanu şi Patriciu, în 1990, PNL-Aripa Tânără) încerca, în 2010, să devină preşedinte al PNL. În discursul său de promovare a candidaturii, Cataramă făcea referire la "sponsorii partidului" care ar vrea ca din PNL să dispară vocile critice. Ca o paranteză, amintim că unul din sponsorii tradiţionali ai partidului era Dinu Patriciu, între timp retras din politică, preocupat de propriul declin financiar şi de starea de sănătate precară. Cât pe ce să omitem, din această galerie selectă, pe Mihai Răzvan Ungureanu! Fost liberal, Ungureanu a lansat, recent, un apel către disidenţii din PNL să i se alăture în Forţa Civică, partid înfiinţat de acesta înainte de alegerile parlamentare. Slabe şanse să i se alăture cineva. Ungureanu, văzut la un moment dat ca "asul din mâneca" preşedintelui Traian Băsescu, nu a confirmat la alegerile parlamentare. Un alt "as din mâneca" lui Băsescu a fost şi Theodor Stolojan, şi revenim, din nou, în istorie. Stolojan a fost ales preşedinte al PNL în 2002, iar în 2003 partidul condus de acesta se alia cu PD-ul lui Traian Băsescu. Un an mai târziu, Stolojan anunţa că se retrage din fruntea PNL şi din cursa prezidenţială, locul său fiind preluat de Traian Băsescu. După alegerile din 2004 devine consilier pe probleme economice al preşedintelui Traian Băsescu. În cadrul PNL adoptă o poziţie critică faţă de preşedintele de la acea dată a partidului, Călin Popescu Tăriceanu, iar totul culminează în 2006, când Theodor Stolojan este exclus din partid. Din afara PNL, Stolojan lansează, în 2006, Platforma liberală, împreună cu alţi liberali excluşi din partid sau nemulţumiţi de conducere: Valeriu Stoica, Radu F. Alexandru, Mona Muscă, Cristian Boureanuu şi Raluca Turcan, la care ulterior se alătură şi Gheorghe Flutur sau senatorul Mircea Cinteză. Câteva luni mai târziu, liberalii platformişti înfiinţează Partidul Liberal Democrat, preşedinte fiind Stolojan. Mai târziu, PLD fuzionează cu Partidul Democrat, rezultând Partidul Democrat Liberal. Una peste alta, se poate concluziona că, din timp în timp, la PNL apar nemulţumiţii, parcă "antrenaţi" să mai rupă o bucăţică din partid sau, dacă nu, să creeze o stare de tensiune şi să distragă atenţia conducerii partidului de la alte proiecte.

Alexandra ANTON