Dosarul taxei de risc de la Cernavodă ar putea fi strămutat la Înalta Curte

Vicii de procedură, presiuni şi omisiuni

Din 2008 până în prezent, litigiul dintre administraţia publică locală Cernavodă, pe deoparte, şi Nuclearelectrica SA, împreună cu Prefectura Constanţa, pe de altă parte, cu privire la taxa de risc, pare a bate pasul pe loc. Dosarul, sau mai bine zis dosarele, sunt plimbate de la o instanţă la alta, însă nu s-a găsit, pentru moment, un numitor comun care să împace "şi capra, şi varza".

Ultimele demersuri făcute în instanţă, privind soluţionarea cauzei, se rezumă la admiterea de către Tribunal a cererii de anulare a actului administrativ (HCL Cernavodă nr. 101/2008), pe data de 22 noiembrie 2011, depusă de Prefectura Constanţa, hotărâre atacată cu recurs la Curtea de Apel Constanţa. În recurs, s-a cerut casarea hotărârii instanţei de fond, fiind sesizate mai multe aspecte. Unele dintre acestea se referă la vicii procedurale, intenţionate sau nu, care nu au făcut altceva decât să mai întârzie puţin soluţionarea cauzei cu celeritate.

Cum a fost posibil

Iniţial Prefectura Constanţa a atacat hotărârea la Trtibunalul Constanţa, înregistrându-se dosarul 11728/118/2008, în care Nuclearelectrica a formulat cerere de intervenţie. În paralele aceasta a formulat cerere de anulare a aceleiaşi hotărâri de consiliu la Curtea de Apel Bucureşti. În acelaşi timp, Tribunalul Constanţa a invocat excepţia de necompetenţă şi a trimis dosarul spre soluţionare Curţii de Apel Constanţa. În cele din urmă, cele două dosare, de la Curtea de Apel Bucureşti şi de la Curtea de Apel Constanţa, au fost conexate într-unul singur. În acest context, judecătorii constănţeni s-au pronunţat numai asupra cererii de chemare în judecată a Prefecturii, nu şi a cererii formulată de Nuclearelectrica. De asemenea, tot în motivele de casare se specifică şi că, în ciuda faptului că atât Prefectura Constanţa, cât şi Nuclearelectrica, au solicitat anularea HCL 101/2008, privind taxa de risc pe care primăriţa Mariana Mircea vrea să o încaseze la bugetul local, instanţa a anulat, de fapt, o altă hotărâre, respectiv HCL 104/2008. În altă ordine de idei, atâta timp cât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a dispus deja rejudecarea dosarului la Constanţa, iar în contencios administrativ legea nu permite o a doua casare cu rejudecare, Curtea de Apel Constanţa devine şi instanţă de recurs, şi instanţă de fond, după casarea cu reţinere, ceea ce înseamnă o "paralizie" a părţii nemulţumite, indiferent care va fi aceasta. Cu alte cuvinte, nemulţumitul nu va mai avea nici o altă cale de atac. Potrivit unor surse, din cauza acestor vicii procedurale, se ia în calcul varianta formulării unei cereri de strămutare a dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a se evita unele "presiuni".

Daniel ALBU