Echilibru in toate: nimic nou, tot ei

Trebuie să existe un echilibru în toate. Pentru noi, românii, cu toate problemele pe care le avem sau ni le inventăm, există soluţia salvatoare - paradoxal - a fumigenelor lansate pe piaţă. Când începem să ne plângem prea mult, să dăm semne de nervozitate, "antidotul" nu întârzie să apară, sub forma unor epistole gen cea a consilierului preşedintelui Băsescu, care vorbea despre nu ştiu câte procente ar putea aduna la alegeri partidul OTV-istului Diaconescu. Sper şi cred însă că nu putem fi chiar atât de tâmpiţi încât să alegem un astfel de lider, după specimenele de până acum care au umplut Parlamentul, Cotroceniul etc. Oricum, variante şi soluţii nu sunt, pentru că nu există o nouă clasă politică ori partide noi. Vedem doar foşti sau fii de foşti şmecheri din fostul regim comunist, "plantaţi" bine de părinţi. Pot fi oameni noi, năravurile sunt tot alea vechi, pentru că oamenii noi sunt, repet, copiii acelor şmecheri. Cât despre partide noi, să fim serioşi: oamenii sunt tot cei vechi, "dezertori" de la vechile formaţiuni politice, şi care acum pozează în "eroii" care vor să salveze România, după ce au realizat că până acum foştii lor colegi nu construiau decât pentru ei. Când fie ni se face lehamite, fie începem să dăm semne de nerăbdare, veştile încep cu: instituţiile statului au mai făcut o mega-arestare ori... guvernul se remaniază. Acum, sincer, cei mai mulţi români vor ca guvernul să plece de tot. Rămâne însă dilema: şi să vină în loc cine? Povestea aia cu tehnocraţii, cu specialiştii - e deja răsuflată. Boc a început dezastrul, să-şi ducă până la capăt crucea, cred eu. A, că schimbă de ochii lumii un ministru-doi, care e câştigul? E doar a unora sau altora, tot din partidul lui boc, care sprijină viitorii posibili miniştri. Îşi consolidează poziţiile, se reechilibrează forţele în sânul PDL. Echilibru peste tot, chiar şi la noi, restul lumii: avem ce discuta, având în vedere noua temă - remanierea -, toate astea ne ţin ocupaţi, echilibraţi, cât să n-o luăm pe câmp, de nebuni, că nu ne convine nimic, sau să ieşim pe străzi.