El este pictorul din faţa Cazinoului care înveseleşte turiştii de mai bine de 10 ani

Caricaturist

Deseori ni se întâmplă să trecem pe lângă nişte valori care se încadrează în normalul colectiv fără a ne da seama. Căutăm prea mult senzaţionalul şi uităm să mai scoatem în evidenţă normalul, care de multe ori poate fi de 10 ori mai valoros decât am fi crezut iniţial. Aceasta pare să fie caracterizarea unei persoane care ar trebui să se bucure de mai multă atenţie, o persoană care pare să se confunde cu venerabilul Cazinou. Este vorba despre Florin Hristu, pictor de meserie, care munceşte în faţa Cazinoului de mai bine de 10 ani.

Reporter: Ce v-a determinat să vă practicaţi meseria de pictor la Constanţa, chiar pe faleză?

Florin Hristu: Am fost nevoit să stau în teren, ca să zic aşa, pentru că am avut-o pe mama cu o problemă de sănătate, paralizată, şi efectiv a trebuit să am şi grija ei. Asta m-a obligat cumva să fiu aproape de ea, de aceea aproximativ 25 de ani am stat pe aici, pentru că trebuia să am şi grija ei, altfel mă deplasam pe o arie mai mare, era normal ca pictor, şi aşa aş fi dorit. Venind de atâta timp, m-am legat de loc sufleteşte cu toate că, privind mai la rece nu este aşa de spectaculos la prima vedere, dar eu venind zilnic m-am legat sufleteşte de multe elemente, de peisajul de aici, mă ştiu cu multă lume, mă revăd de la an la an. Sunt oameni care revin după ce le-am făcut un portret, o caricatură sau au cumpărat un peisaj de la mine, s-a creat o legătură mai directă, pe o perioadă mai mare de timp. Altceva nu aş face şi mă simt bine. Faptul că fac ce îmi place, este lucrul cel mai important şi asta mă leagă în continuare de aceste locuri.

Rep.: Când aţi venit prima oară aici?

F.H.: Eu sunt născut în Constanţa, dar profesional dacă privesc lucrurile, cam din 1970, cu începutul în peisaj alături de maestrul Vărzaru, un pictor deosebit şi care mi-a fost mentor, profesor şi oarecum prieten. El m-a iniţiat în tainele peisajului pe viu. Aşa mai înveţi din cărţi la şcoală, dar una este când vezi cum se face şi primeşti nişte observaţii, explicaţii pe viu, iar la şcoală este ca la şcoală, primeşti noţiuni generale, şi cam atât, restul faci ce poţi. Am rămas cu o amintire deosebită pentru acest om şi pentru alţi profesori pe care i-am avut, Eugen Mărgărit cu care de multe ori plecam la peisaj. Legătura cea mai îndelungată am avut-o cu Vărzaru, el locuind prin apropiere, mă vedeam zilnic.

Rep.: În ce an aţi făcut prima dată un portret?

F.H.: Portretistica o practic constant cam de prin 1995. În primul rând sunt peisagist, iniţierea mea în teren a fost spre peisaj, cu Vărzaru, cu Mărgărit. Portret aşa cum procedez acum am făcut în 1995, am stat 5 ani, între 1995 - 2000, la Eforie Nord. Mi-a plăcut acolo, făceam şi expoziţie cu lucrări, am fost şi la actualul hotel Ana 2 ani, care se numea Europa înainte. Locuri care îmi plăceau, m-am legat de ele, dar după 2000 m-am fixat aici, puţin forţat şi de mama mea de care trebuia să am grijă. Pentru mine a devenit mai mult decât o necesitate, dacă nu trec 2 - 3 zile pe aici, mi se pare mult, a devenit o obişnuinţă.

Rep.: Când aţi început să câştigaţi bani din pasiunea dumneavoastră?

F.H.: Dorinţa mea a fost ca ani buni să învăţ, să cresc profesional şi mai apoi să vând, de aceea am avut şi nişte servicii până în 1994, în ideea că din respect pentru artă, nu mi-am imaginat să folosesc arta în sens mercantil. M-a interesat în mod direct să învăţ să fac bine ceea ce fac, iar din 1994 sunt liber profesionist, mi-am luat autorizaţie şi cam de atunci. Am început cu portretistica, făcusem şi înainte, dar profesia asta se învaţă în timp, acumulările se fac în timp, nu poţi peste noapte să faci minuni. Talentul este un dar care trebuie exploatat.

Rep.: Ce înseamnă caricatura pentru dumneavoastră?

F.H.: Caricatura am practicat-o din 2000 constant, am mai făcut şi până atunci aşa incidental, dar din 2000 am practicat-o constant, pentru că mi-a şi plăcut, şi au ieşit banii mai uşor. Mă prinde cumva, este în genul meu, îmi place că este ca o glumă, dar este mai mult decât o glumă. Pentru mine, portretul ăsta caricatural este un portret de expresie, pentru că prin acea exagerare care defineşte caricatura, subliniez caracterul personajului, asta se întâmplă de fapt şi este important să ştii unde să te opreşti. Caricatura presupune să ştii să faci bine portret întâi, de aceea sunt de părere că o caricatură este un portret de sinteză.

Rep.: Ce vă place să faceţi mai mult, un peisaj, un portret sau o caricatură?

F.H.: Sufleteşte sunt legat de peisaj, pentru că mi se pare mai complex, mai bogat, presupune o arie mai mare de probleme, dar tot ce fac, fac cu seriozitate. Peisajul presupune un bagaj mai mare de cunoştiinţe şi amplificarea este mai mare.

Rep.: S-a întâmplat ca o persoană să fie nemulţumită de o caricatură pe care i-aţi făcut-o?

F.H.: La câte mii de oameni am făcut eu, au mai fost, dar de puţine ori mi s-a întâmplat să mi se aducă un reproş la ceea ce am făcut. Spre exemplu, mi s-a întâmplat o chestie hazlie, mi-a venit o doamnă să-i fac o caricatură, zâmbind, chiar râzând. Ea se amuzase înainte de ce le făcusem altora şi m-a frapat dantura ei, avea o dantură din porţelan, cu nişte dinţi strălucitori, şi de regulă scoţi în evidenţă ceea ce ţi se pare mai expresiv la acea persoană. Când şi-a văzut dantura puţin exagerată, efectiv s-a cam supărat. "Dom'le, te-am pus eu să-mi faci dinţii? Eu am vrut fără dinţi". Bine, i-am mai făcut una, dar mi-a rămas în memorie reacţia ei, că a fost pur şi simplu enervată.

Rep.: La ce aveţi cererea cea mai mare, la caricaturi, la portret sau la peisaj?

F.H.: Caricatura, pentru că se face repede şi mai ales în perioada estivală, când este lume multă şi oamenii fiind grăbiţi în general, preferă caricatura. Mai sunt şi oameni care vor mai mult, dar mai rar. Mai ales în perioada de vară, preferă caricatura că se face repede şi este de amuzament, acesta este aspectul de luat în seamă, plus că pleacă şi cu o amintire de aici. De multe ori când sunt în grup, se crează o atmosferă foarte plăcută, râd unii de alţii, pleacă oamenii veseli, mai ales din peisajul acesta mai gri din ultimii ani, efectiv am făcut o treabă bună că am înveselit mulţi oameni care nu prea erau încântaţi de ce este aici.

Rep.: Cât costă un portret, un peisaj sau o caricatură?

F.H.: O caricatură care o fac în câteva minute costă 10 lei. Portretul este mai scump, preţul variază în general între 30 şi 50 lei, depinde şi cât lucrez, portretul fiind mai complex. Peisajul este şi mai complex, de regulă fac câteva şedinţe la un peisaj. Când eram mai tânăr le "pocneam" din prima, acum revin de mai multe ori până ajung la faza în care să zic că sunt mulţumit. Doar cu Cazinoul cred că am 10 unghiuri fixate în anii aştia în care vin, pe care-l observ în diverse unghiuri de lumină, de atmosferă, de anotimp, mereu este interesant pentru mine. Lumina este factor determinant, dimineaţa la ora 7 este o lumină, la prânz este o lumină, iar pe seară este altă lumină. Dacă este cer acoperit este o lumină, dacă este soare e altceva. Dacă mă mut 20 de metri se schimbă, deci mereu este altceva.

Rep.: Câţi bani câştigă Hristu Florin din meseria aceasta? Este singura meserie?

F.H.: Pasiunea este motorul şi banii normal este nevoie şi de bani, că nu am altă sursă, deci iau în calcul că la experienţa şi nivelul pe care-l am trebuie să trăiesc din asta, trebuie să iasă şi nişte bani, cât ies... Media mea dacă fac curat, fără cheltuieli pe lună este cam în jur de 1.000 lei. Este un salariu mediu. Pentru ce fac nu mi se pare mult, dar asta este situaţia, mă raportez şi la piaţa care este aici. De câţiva ani încoace observ, clienţii mei fiind în general tinerii, că nu au bani, nu au 10 lei să-şi facă o caricatură. Unora le-am făcut şi cadou, la alţii le-am mai lăsat şi la preţ, dacă nu au, asta e. Dacă ceri mult, nu le dai. Vara este mai bine, iulie şi august sunt luni mai pline. Aştept să crească afluxul când va fi aranjată faleza cum trebuie şi atunci probabil şi lumea va fi mai multă, vor veni. Atunci vor avea o motivaţie să vină, să-şi petreacă o oră, două, trei, din timpul liber, pentru că dacă totul va fi frumos, omul are altă dispoziţie să mai stea pe aici.

Sorin HULUBEI