Experienţa primei poliţiste de frontieră cadet pe Nava Şcoală Mircea

O tânără studentă a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, studenta caporal Mădălina Constinescu, viitor ofițer al Gărzii de Coastă, a povestit pentru Revista „Frontiera” experiența de la bordul navei școală „Mircea”, pe care a fost în marș de instrucție timp ce patru luni, în 2017.

Bricul „Mircea” este privit cu admirație de toți constănțenii. Iar studenta caporal Mădălina Constantinescu, anul III la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” știa inclusiv de la tatăl ei, ofițer de marină, ce sentimente mixte îți poate da experiența petrecută pe această navă școală

„Totuși, nimic nu se compară cu realitatea”, mărturisește tânăra studentă, viitor ofițer al Gărzii de Coastă.

„Pe lângă instrucția obișnuită de la bord, aici fiecare am învățat că trebuie să ne maturizam și să privim altfel viața; iar după o perioadă pe bric, lucrurile pe care le credeam dificile în Academie, păreau... simple”, își amintește constănțeanca.

O zi obișnuită pe Bricul „Mircea”

„La ora 06.00 se dădea deșteptarea - și soneria nu a fost cel mai plăcut lucru pe care ai fi vrut să-l auzi la acea oră - urmată de mesajul „Bună dimineața, Mircea!”, citit la stația de amplificare a navei. „Bună dimineața, Mircea!”, a fost un proiect inițiat pentru a menține un nivel ridicat al moralului echipajului, un proiect în care m-am implicat alături de o colegă de grupă. În fiecare zi, acest mesaj prezenta principalele repere istorice ale zilei, informații despre porturile de escală dar și un motto de încurajare pentru echipaj. Am încercat să le facem tuturor ziua mai frumoasă.

În zilele când eram pe mare, aveam un program de 20 de minute de înviorare…spre disperarea cadeților. Scăpam de acest supliciu doar duminica și în porturi, dar atunci înviorarea era înlocuită de scuturarea hamacelor.

La ora 07.00 era adunarea pentru sectoarele de curățenie, o altă „bucurie” a noastră a cadeților. Nu trebuie să uităm niciodată că nava este casa noastră și trebuie întreținută permanent. După terminarea sectoarelor de curățenie, luam masa de dimineață – dacă nu aveam ghinionul unei mări agitate și a senzației de rău de mare - iar apoi ziua continua cu activități diverse, precum matelotajul sau cursuri de specialitate.

La ora 14.00 se desfășura raportul navei și apoi era masa de prânz. După masa de prânz cadeții se puteau bucura de puțină odihnă - și oboseala acumulată după servicii sau rutina zilnică ne făcea să căutăm repede un loc unde să putem dormi - până la ora 16.00 când se anunțau activitățile care se desfășurau după amiază, până la masa de seară.

După patru luni pe bric, avem o mulțime de amintiri mai mult sau mai puțin plăcute. Majoritatea colegilor pe care i-am întrebat în legătură cu ce își vor aduce aminte cel mai bine din acest marș, au răspuns același lucru: bricuitul.

Bricuitul reprezintă unul din elementele de bază ale „Spiritului Mircea”. Activitatea a fost păstrată din generație în generație și constă în curățarea punților cu nisip și apă – așa cum văzusem în copilărie în serialul „Toate pânzele sus”. Deși am detestat această activitate, ea ne va rămâne întipărită în memorie și o sa o povestim cu drag, peste ani, despre modul în care ne-am căznit stând în genunchi și frecând filele de punte cu tenda udă și nisip.

Mai mult decât atât, prin munca pe care o depunem zilnic am simțit că am lăsat la rândul nostru o „urmă” pe „Mircea”. Bricul va duce mai departe tradițiile marinărești, atât de bine păstrate. În definitiv, pentru a deveni un ofițer bun ai nevoie de acea dragoste pentru navă, iar ea începe și se formează la bord, pe o punte de lemn. (...)

Viața pe Bricul Mircea e frumoasă, privită de afară, grea, văzută din interior

La fel ca un spectacol de teatru, viața la bordul bricului este frumoasă privită de afară, dar puțini știu cât de grea este de fapt în interior. Nici n-ar putea fi o viață simplă, dacă ne gândim că am împărțit o cazarmă de poate 15 m², 12 fete (la băieți a fost o situație similară a spațiului, doar că ei au stat peste 35 în cazarmă). Aceasta ne-a fost și dormitor și sală de mese și sală de clasă sau de studiu. Am dormit numai în hamac și am executat servicii la fiecare două zile - de la veghe prova sau pupa, la mașini, la timonă sau la navigație - tot noi a trebuit să curățăm și să întreținem toată nava.

Totuși, toate grijile și supărările dispăreau atunci când ajungeam în porturi și eram așteptați și primiți de către oameni nerăbdători să îl vadă pe „Mircea”. Nu a existat răsplată mai mare decât zâmbetul unui copil care urcă la bord și se bucură de navă sau privirile pline de admirație ale oamenilor atunci când ne vedeau în uniforma albă de marinar”, a povestit tânăra Mădălina Constantinescu privind experiența pe Bricul Mircea.

Mai multe informații cu privire la cele trăite de viitorul ofițer de Frontieră din Constanța pe nava școală, puteți găsi pe adresa web: https://www.politiadefrontiera.ro/ro/main/i-trepte-in-evolutia-unui-viitor-ofiter-al-garzii-de-coasta--prima-politista-de-frontiera-cadet-pe-nava-scoala-mircea-11579.html.

Florentina BOZÎNTAN