Femeile, mai predispuse la anxietate și depresie

Femeile sunt mai susceptibile de a trece prin anxietate și depresie, dar au și cele mai multe șanse de a primi tratament pentru sănătatea mintală, afirmă oamenii de știință.

De ce depresia este mai răspândită în rândul femeilor?

Declanșatorii depresiei par să fie diferiți la femei și la bărbați. În timp ce femeile prezintă mai des simptome de internalizare, bărbații prezintă mai des simptome de exteriorizare. De exemplu, într-un studiu al gemenilor dizigotici, femeile au prezentat o mai mare sensibilitate la relațiile interumane, în timp ce bărbații au prezentat o mai mare sensibilitate la carieră și la factorii orientați spre obiective.

Femeile experimentează, de asemenea, forme specifice de depresie, inclusiv tulburarea disforică premenstruală, depresia postpartum și depresia și anxietatea postmenopauză, care sunt asociate cu modificări ale hormonilor ovarieni și ar putea contribui la creșterea prevalenței acestei boli la femei.

Cu toate acestea, mecanismele de bază rămân neclare și nu au fost dezvoltate tratamente pentru depresie specifice femeilor. Totuși, când se confruntă cu depresia, mai multe femei decât bărbați caută ajutor specializat și primesc tratament.

Faptul că prevalența crescută a depresiei se corelează cu modificările hormonale la femei, în special în timpul pubertății, înainte de menstruație, după sarcină și la perimenopauză, sugerează că fluctuațiile hormonale feminine pot fi un factor declanșator al depresiei.

Cu toate acestea, majoritatea studiilor preclinice se concentrează pe bărbați, pentru a evita variabilitatea comportamentului care poate fi asociată cu ciclul menstrual. Studiile care au implicat primate și rozătoare subliniază în mod consecvent rolul jucat de hormonii feminini, cum ar fi estrogenul, în depresie.

Studiile care au abordat rolul hormonilor feminini în activarea depresiei au implicat grupuri mici de primate de sex feminin, care au format ierarhii sociale pe tot parcursul vieții - femele dominante și femele subordonate. Acesta din urmă au prezentat simptome asemănătoare depresiei, asociate cu scăderea volumului hipocampic și al nivelului de serotonină.

Interesant este faptul că volumul redus al hipocampului a fost mai extins la maimuțele aflate la postmenopauză decât la maimuțele aflate în perioada fertilă, sugerând că funcția ovariană poate avea un rol protector împotriva depresiei. În concordanță cu această constatare, riscul de depresie pare să crească în timpul tranziției perimenopauzale.

Dovezile indică faptul că terapia de substituție hormonală, în special în perioada de perimenopauză, poate fi eficientă în prevenirea depresiei postmenopauzale la femei. Un alt studiu care a implicat macaci de sex feminin a examinat modificările sensibile la stresul de relocare în ciclurile lor menstruale și a arătat comportamente asociate cu depresia și reduceri ale funcției sistemului serotoninei cerebrale.

Din această perspectivă, un studiu recent a indicat faptul că femeile care au raportat utilizarea unui contraceptiv oral (în special contraceptive monofazice) au prezentat rate reduse de depresie majoră și anxietate comparativ cu cele care nu utilizau contraceptive, sugerând că moderarea ciclului de estrogen poate fi protectoare.

Luate împreună, aceste studii sugerează că estrogenul poate avea un efect protector asupra patologiei care stă la baza depresiei și că scăderea estrogenului poate crește riscul de depresie.

De ce atunci bărbații, cărora le lipsește estrogenul sistemic, au rate de depresie mai mici decât femeile?

Testosteronul poate avea legătură cu riscul mai mic de depresie

Cercetările acumulate au arătat că, în creierul masculin, testosteronul este transformat în estrogen. Estrogenul poate media acțiuni de protecție prin intermediul receptorilor de estrogen exprimați în întregul creier masculin. În plus, prezența receptorilor de androgeni la bărbați poate conferi protecție, de exemplu în neuronii hipocampului.

Deoarece testosteronul nu circulă la bărbați la fel ca estrogenul la femei, poate exista o protecție mai consistentă în cazul bărbaților. Prevalența mai mică a depresiei la bărbați este probabil mai complexă datorită nu doar diferențelor hormonale, ci și diferențelor de dezvoltare ale circuitelor cerebrale.

În termenii cei mai fundamentali, diferența de sex în ratele depresiei reflectă faptul că bărbații și femeile sunt diferiți: femeile au două copii ale cromozomului X, în timp ce bărbații au câte o copie a cromozomilor X și Y, acesta din urmă nefiind prezent la femei. Înțelegerea modului în care această diferență genetică fundamentală conferă diferențele sexuale în predispoziția la boli mintale este un puzzle complex, pe mai multe niveluri, care mai are până să fie clarificat.

Factorii de risc pentru depresie la femei au probabil o origine biologică, precum diferențele de forță fizică și trăsăturile de personalitate, ceea ce duce la o prevalență mai mare a depresiei la femei. Poate că ceea ce trebuie schimbat sunt atitudinile sociale față de această problemă.

În ciuda acestei complexități, dovezile recente sugerează că factorii biologici, cum ar fi variația nivelului hormonului ovarian și în special scăderea estrogenului, pot contribui la creșterea prevalenței depresiei și anxietății la femei și că strategiile de atenuare a scăderii nivelurilor de estrogen pot avea rol protector.

Depresia și anxietatea au nevoie de tratament

Depresia și anxietatea pot apărea în același timp: s-a estimat că 45% dintre persoanele cu o afecțiune de sănătate mintală îndeplinesc criteriile pentru două sau mai multe tulburări. Un studiu a constatat că jumătate dintre persoanele cu anxietate aveau și depresie. Deși fiecare afecțiune are propriile cauze, acestea pot avea simptome și tratamente similare.

Dacă simptomele de anxietate și depresie sunt ușoare, acestea se pot rezolva prin meditație, discuții deschise cu persoanele apropiate sau administrarea unor suplimente alimentare pe bază de plante, cum sunt valeriana, roinița și floarea pasiunii.

Dacă simptomele sunt severe, e indicată solicitarea ajutorului specializat al unui psihoterapeut sau psiholog. Simptomele severe de anxietate și depresie pot include probleme grave cu somnul, schimbări emoționale inexplicabile, pierderea bruscă a interesului pentru orice activitate și sentimente de lipsă de valoare sau de neputință.

Fiecare tip de terapie are caracteristici unice care o fac mai potrivită sau mai puțin potrivită pentru o persoană sau alta. Medicul de familie poate recomanda una sau mai multe dintre următoarele forme de tratament:

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC). Pacientul va lucra cu un psihoterapeut care îl va învăța să își ajusteze gândurile, comportamentele și reacțiile pentru a fi mai rațional și mai uniform în acțiuni.

Terapia interpersonală. Acest tip de tratament se concentrează pe învățarea strategiilor de comunicare care pot ajuta persoana afectată de anxietate și depresie să se exprime mai bine.

Terapia de rezolvare a problemelor. Acest tip de tratament se concentrează pe utilizarea abilităților de gestionare a simptomelor.