Fetele care se mărită virgine pot cere daune în caz de divorţ

Există precedentul fostei doamne Hagi

Intrarea în vigoare a noului Cod Civil din luna octombrie a acestui an aduce unele modificări legislaţiei actuale şi în ceea ce priveşte Codul Familiei. Mai exact, sunt introduse noţiuni noi, cum ar fi logodna sau reglementarea concubinajului. De aceste noi reglementări trebuie să ţină cont românii, asta pentru a nu deschide buzunarele mai târziu. Mai multe detalii le-am aflat de la avocatul Ionuţ Cazan, din cadrul Baroului Constanţa.

Reporter: Care credeţi că este motivul introducerii logodnei în Codul Familiei?

Ionuţ Cazan: Ca şi situaţie de fapt, introducerea logodnei în Codul Familiei reglementează o situaţie premergătoare căsătoriei, cu toate implicaţiile, însă trebuie plecat de la premisa în ceea ce priveşte, ca să spun aşa, stratul social, prin prisma faptului că multe lucruri se vor realiza la momentul în care tinerii urmează să se căsătorească.

Rep.: Ce este de fapt logodna, din punct de vedere al noului Cod?

I.C: Logodna este o promisiune reciprocă de a încheiea căsătoria, reglementată din punct de vedere juridic. În concret, încheierea logodnei creează efecte juridice pentru ambii, nu neapărat în ceea ce priveşte traiul în comun, ci în ceea ce priveşte dobândirea de patrimoniu. La momentul actual, introducerea logodnei va crea efecte în ceea ce priveşte situaţia lor pe viitor. Mai exact, se vor stabili, pentru ambele părţi, drepturi şi obligaţii cu privire la patrimoniul dobândit înainte de căsătorie.

Rep.: Încheierea căsătoriei este condiţionată de încheierea logodnei?

I.C.: Nu. Nu trebuie uitat faptul că Dobrogea, prin specificul ei, cuprinde persoane de mai multe naţionalităţi. Pe cale de consecinţă, există tot felul de proceduri. Sunt obiceiuri macedoneşti, obiceiuri turceşti, ţigăneşti etc., în care se prevede câte o situaţe diferită, înainte de căsătorie, cu privire la donarea unor sume de bani sau bunuri, pentru a-i ajuta pe tinerii căsătoriţi.

Rep: Legea prevede şi restituirea darurilor dobândite de logodnici în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite. Care ar fi acestea?

I.C.: Nu trebuie uitat următorul lucru: darurile dinainte de căsătorie pot fi bunuri electrocasnice sau bunuri de o valoare mai mare, de tip bijuterii, cu titlu de dar de nuntă. Bijuteriile, de exemplu, sunt greu de dovedit că au fost date către unul sau altul dintre părinţi, cu atât mai mult, majoritatea, în timpul căsătoriei, se cam fac "pierdute", după cum s-a dovedit în practică.

Rep.: Art. 286, Alin. 1 prevede că cel care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligat la despăgubiri privind cheltuielile făcute în vederea căsătoriei. Totodată, Alin. 2 prevede că, logodnicul care îl determină pe celălalt să rupă logodna, poate fi obligat la aceleaşi despăgubiri. Ce părere aveţi, vor profita românii de această prevedere, pentru a primi despăgubiri substanţiale?

I.C.: Prin prisma firii, da. Probabil se va profita. Problema se pune în ceea ce priveşte posibilitatea de a şi demonstra, pentru că, practic, sună bine, dar teoretic, ca să demonstrăm, litigiile s-ar transforma în ceva mult mai larg decât ceea ce avem în momentul actual, divorţul.

Rep.: Cunoaşteţi cazuri de acest gen?

I.C.: Da, sunt cazuri în care s-au cerut despăgubiri, în special în etnia macedonească, în care s-au cerut daune morale, pentru că, la momentul în care s-au căsătorit, domnişoarele erau virgine (Cazul fostei soţii a lui Gică Hagi n.r.)

Rep.: Legea prevede această posibilitate, ca o fată să poată solicita daune dacă s-a căsătorit virgină?

I.C.: Da, se poate, cu atât mai mult cu cât la momentul actual este şi reglementată această situaţie.

Rep.: Cum rămâne cu Comunitatea matrimonială de bunuri, reglementată în actualul Cod al familiei de articolele 30 şi 31?

I.C.: În continuare va avea acelaşi efect. Nu trebuie uitat un lucru: ceea ce se reglementează prin introducerea noului Cod de procedură civilă, este situaţia de dinainte de căsătorie. Privind ceea ce este după căsătorie, se va aplica aceleaşi reglementări. Nu vor avea nici un fel de implicaţie. Este adevărat că foarte multe litigii se năşteau la momentul în care părţile, dintr-un motiv sau altul, trăiau în concubinaj. Concubinajul fiind o situaţie care nu era reglementată din punct de vedere juridic, crea anumite probleme în ceea ce priveşte a demonstra contribuţia la bunuri. Foarte multe persoane doresc să trăiască în concubinaj, acumulând în tot acest timp importante sume de bani şi bunuri.

Rep.: Încă mai sunt persoane care ţin cont de unele obiceiuri destul de vechi în ceea ce priveşte împărţirea bunurilor între soţi. Mai exact, încă se pune în aplicare regula trecerii celor 5 ani de la încheierea căsătoriei, când se presupune că bunurile personale devin bunuri comune. Ce îi sfătuiţi pe oameni cu privire la aceste obiceiuri, care nu au avut niciodată o reglementare legală?

I.C.: Obiceiurile la care faceţi referire nu sunt reglementate de legiuitor. Prin urmare, acestea nu produc efecte juridice. Singurul care produce efecte juridice este Codul de procedură civilă şi Codul Familiei. Foarte mulţi clienţi veneau şi spuneau că vor să facă plângere pentru părăsirea domiciliului conjugal. Acest lucru era valabil înainte de 1989. La momentul actual nu se aplică. Acelaşi lucru şi cu privire la situaţia bunurilor dobândite timp de 5 ani de la căsătorie. Nu există nici o dispoziţie legală în acest sens, care să statueze faptul că, convieţuind timp de 5 ani, se poate dobândi un drept de proprietate asupra bunurilor soţului sau a soţiei. Ceea ce este de remarcat este următorul lucru: bunurile dobândite în timpul căsătoriei rămân ale ambilor soţi, cu atât mai mult cu cât am observat şi în noile modificări, se face o referire la posibilitatea ca aceste bunuri să fie dobândite fie pe numele unuia dintre soţi, fie pe numele ambilor soţi. Noile reglementări rezolvă situaţia de dinainte de căsătorie, respectiv a patrimoniului dobândit.

Rep.: Revenind la Art. 30 şi 31 din Codul familiei, se ştie că, în cazul unui divorţ, ambii soţi au dreptul la câte 50 % din bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Este posibil ca unul dintre soţi să facă dovada că a contribuit mai mult şi să solicite un procent mai mare de 50 %?

I.C.: Ca şi modalitate de dobândire, nu există 50 - 50%. Şi la ora actuală, şi în Codul de procedură civilă, şi în Codul familiei, există posibilitatea ca fiecare persoană sau unul dintre soţi, care demonstrează că are venituri substanţiale, să solicite o cotă majoritară, prin acţiunea de partaj. Pe cale de consecinţă, nu se modifică în nici un fel posibilitatea de a demonstra, cu atât mai mult cu cât materialul probator este acelaşi. Fiecare este obligat să demonstreze contribuţia. Totodată există şi o cutumă constituită în acest sens: chiar dacă soţia, în cazul de faţă, nu realizează venituri substanţiale, prin aportul ei privind îngrijirea copiilor sau activităţile gospodăreşti, instanţele de judecată apreciază o contribuţie de 50 %.

Daniel ALBU