Gelu Dănuţ Dincă, directorul penitenciarului Poarta Albă, târât pe la instanţe de 15 deţinuţi

A primit de fiecare dată, până acum, NUP

Viaţa de director de penitenciar nu este uşoară. De cele mai multe ori aceştia sunt şicanaţi în instanţă de diverşi deţinuţi fără un fundament real. Din păcate, pentru şefii unităţilor penitenciare, aceste practici nu pot fi nici reglementate şi nici stopate pentru că deţinuţii au dreptul să se adreseze instanţelor de judecată pentru orice motiv. În această situaţie, s-a aflat şi comisarul şef de penitenciare Gelu Dănuţ Dincă, directorul unităţii din Poarta Albă, care a dezvăluit într-un interviu acordat cotidianului "Replica" faptul că, pe parcursul activităţii sale, a fost plimbat la instanţele de judecată de 15 deţinuţi, plângeri care au fost soluţionate cu neînceperea urmăririi penale.

Reporter: Activitatea pe care o desfăşuraţi la Penitenciarul Poarta Albă implică anumite riscuri, iar unii deţinuţi v-au acţionat în instanţă. Care sunt motivele?

Gelu Dănuţ Dincă: Viaţa de director de penitenciar nu este plăcută. Deţinuţii vor să demonstreze unora că au reuşit să-l acţioneze pe directorul X sau Y în instanţă ca mod de răzbunare pentru eventuale solicitări care nu i-au fost rezolvate în mod favorabil. Prin aceste modalităţi, deţinuţii reuşesc să şicaneze şi să plimbe personalul unităţii penitenciare pe la organele de urmărire penală şi pe la instanţele de judecată. Singura "sancţiune" care ar putea fi aplicată deţinutului ar fi acţionarea în judecată şi probabil că aşa ar putea primi o pedeapsă pentru denunţ calomnios. Nefiind o faptă extrem de gravă, pentru a primi o pedepsă de 10-20 ani, la un an, cât ar putea fi condamnat de instanţă, pedepsa s-ar contopi. Practic, dacă i-aş acţiona la rândul meu pe deţinuţi în judecată nu ar fi afectaţi, din contră, ar fi chiar un ajutor, pentru că le-aş dubla drumurile până la instanţă.

Rep.: De când sunteţi director, câţi deţinuţi v-au acţionat în judecată şi prin ce modalităţi ar putea fi stopate astfel de demersuri?

G.D.D.: Aceste practici nici nu pot fi reglementate şi nici nu pot fi stopate, pentru că este dreptul lor de a se plânge instanţei pentru orice motiv. Este foarte greu să faci un deţinut să înţeleagă că ai dat un răspuns la o solicitare în baza unei legi. De-a lungul timpului am fost şicanat în instanţă de 15 deţinuţi, plângeri soluţionate cu NUP. Ca director, la orice penitenciar te-ai afla, nu scapi de astfel de "bucurii". În prezent, mai am câteva plângeri de când am fost director la Codlea. Comparativ cu funcţiile de execuţie, pentru deţinuţi este o mândrie să acţioneze un director în instanţă. La Codlea toate plângerile pe numele meu au fost făcute de către doi deţinuţi. Un deţinut m-a reclamat la Parchet pentru că nu am schimbat un ofiţer din escortă, ofiţer pe care el nu-l suporta din cauză că era prea exigent. Dacă deţinuţii ne atenţionează în scris spre exemplu că 30 de cadre nu sunt pe placul lor, noi alţii de acasă nu avem de unde să aducem, şi în acest fel m-am ales cu un proces. Persoanele care însoţesc escortele la instanţele de judecată sunt atent selecţionate, sunt oameni cu experienţă care au demonstrat că sunt serioşi, şi nu pot fi schimbate după bunul plac al unor deţinuţi. Alt deţinut m-a acţionat în instanţă pe motiv că un coleg de celulă l-a ameninţat şi mă acuza că eu l-aş fi protejat. Ori aşa cum a făcut plângere împotriva mea putea să se îndrepte şi împotriva colegului său pe care-l acuza că l-a ameninţat. Sunt lucruri aberante, nefondate, pentru care trebuie să ne deplasăm la instanţele de judecată pentru a ne susţine punctul de vedere. De regulă, într-o unitate, există două-trei persoane care sunt axate pe reclamaţii şi pentru a face rost de ţigări sau de cafea găsesc creduli cărora să le scrie plângeri pe numele directorilor.

Rep.: Pentru că aţi amintit de Codlea, vă rog să faceţi o comparaţie între unitatea penitenciară din judeţul Braşov şi cea din Poarta Albă.

G.D.D.: Penitenciarul Codlea este mai mic decât cel din Poarta Albă, capacitatea lui fiind de maxim 700 de locuri, regim deschis şi semideschis, dar puţin mai mare decât Secţia exterioară de la Valu lui Traian. La Codlea aveam în subordine 220 de cadre, faţă de 570 existente la Poarta Albă. Din cele trei pavilioane existente la Codlea, doar unul singur era reabilitat, iar în urma reprofilării unităţii mai mulţi deţinuţi au fost angrenaţi în activităţi lucrative ca veniturile să fie mai mari, dar la ambele unităţi penitenciare problematica era aceeaşi.

Rep.: Dacă în 2012 vi s-ar propune un post de conducere la Administraţia Naţională a Penitenciarelor, aţi renunţa la activitatea unităţii de la Poarta Albă?

G.D.D.: Nu aş vrea să revin la conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, dar nu spun că, prin experienţa pe care o am, dacă aş fi cooptat la nivelul unor comisii de analiză şi realizare a unor proiecte pentru administraţie, nu aş da curs. Însă, la acest moment vreau să rămân acasă, este greu să lucrezi la sute de kilometri distanţă de familie. Îmi doresc să realizez ceva în locul în care m-am născut şi în care trăiesc, mai puţin în altă parte. Dintre toate instituţiile în care am lucrat, activitatea cea mai grea a reprezentant-o Poarta Albă şi, cu toate acestea, prefer să rămân aici pentru că îmi oferă alte satisfacţii. Dacă realizez ceva, ştiu că realizez pentru unitatea în care am lucrat peste 20 de ani. Este locul în care şi-a desfăşurat şi tatăl meu activitatea şi de această unitatea mă simt legat sufleteşte. Nu zic că nu aş face ceva bun şi pentru sistem, însă satisfacţia cea mai mare pentru mine înseamnă să fac ceva bun pentru unitatea din Poarta Albă.

Rep.: Cum au fost diminuate incidentele dintre deţinuţii aflaţi în custodia Penitenciarului Poarta Albă?

G.D.D.: Am încercat să rezolvăm problemele deţinuţilor în mod corect şi operativ. Până acum deţinuţii erau cazaţi pe alte criterii, era o selecţie mai angro. Urmare a acţiunii de reprofilare a penitenciarelor, deţinuţii sunt cazaţi pe criterii de separare pe regimuri ceea ce dă posibilitatea de a intra în aceeaşi categorie deţinuţi care au cam acelaşi compartament, aceleaşi obiective şi dorinţe. Şi atunci, pe cei care nu îşi văd de treabă, avem posibilitatea să-i trecem într-un regim mult mai strict, maximă siguranţă, care presupune o limitare a vizitelor şi nu mai pot ieşi la activităţi productive. Potrivit noului Cod Penal, deţinuţii nu pot beneficia de liberare condiţionată decât dacă sunt în regimul deschis şi semideschis. Toate aceste modificări au dus la diminuarea incidentelor dintre deţinuţi. Calitatea din penitenciarele din România sau Germania este influenţată şi de ceea ce este în societate şi atunci nu vom putea spune că deţinuţii noştri sunt mai liniştiţi decât deţinuţii nemţi, pentru că respectivii sunt crescuţi într-o societate mult mai corectă şi mai bine organizată. Şi într-o colectivitate de 1500 de persoane dintr-o localitate se înregistrează cazuri antisociale, furturi, bătăi, dar într-un penitenciar unde spaţiul este destul de restrâns şi marea lor majoritate sunt oameni impulsivi, violenţi? Niciodată nu vom reuşi să avem o statistică din care să lipsească evenimentele negative.

Rep.: Ce ne puteţi spune despre condiţiile din celulele deţinuţilor?

G.D.D.: Condiţiile din celulele deţinuţilor probabil că nu sunt cele pe care şi le-ar dori ei şi nici cele pe care ni le-am dori noi, dar sunt cele pe care şi le poate permite societatea la ora actuală. Am făcut demersuri, în calitate de director, la Administraţia Naţională a Penitenciarelor pentru a reuşi să îmbunătăţim aceste condiţii, să le aducem la standardele pe care ni le-am dori, dar nici la azile, nici la spitale, nici în şcoli şi nici la alte instituţii nu regăsim condiţiile pe care ni le-am dori şi atunci suferim toţi. Se fac îmbunătăţiri numai acolo unde societatea crede că este nevoie. Este greşit să crezi că lipsa condiţiilor din penitenciar îi face mai buni pe cei care au săvârşit fapte antisociale. Însă, pentru o capacitate de aproximativ 2000 de deţinuţi am avea nevoie de 10 pavilioane noi în genul celor de la Penitenciarul din Iaşi, investiţie care s-ar ridica doar pentru locurile de detenţie la 400 de miliarde lei vechi în care nu sunt incluse şi costurile lecate de împrejmuire. Sunt sume extraordinar de mari, investiţii pe care nu ni le putem permite.

Rep.: Conform unui raport al Asociaţiei Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, la Penitenciarul Poarta Albă deţinuţii fac baie de maxim două ori pe săptămâni, primesc câte un aparat de ras la fiecare 3 luni, iar lenjerii de pat - o dată la 3 ani, dar şi faptul că nu a fost eliminată practica lovirii deţinuţilor de către personal, iar pedepsele disciplinare sunt uneori excesive în comparaţie cu abaterile comise. Concret, ce s-a îmbunătăţit de atunci? Cum stau lucrurile de fapt acolo?

G.D.D.: Ultimul raport al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii, care a inspectat Penitenciarul Poarta Albă în septembrie 2010 a fost unul total pozitiv, dar unele lucruri menţionate de dumneavoastră au existat. Referitor la problema cu accesul deţinuţilor la baie, prin investiţia pe care am realizat-o anul trecut la centrala termică, încercăm să o eliminăm. Plângerile de lovire a deţinuţilor sunt foarte rare şi de cele mai multe ori nu sunt fondate, iar lucrătorii unităţii au văzut că nu aceasta este modalitatea de rezolvare a unei probleme. Riscau să-şi piardă locul de muncă pentru o practică de genul acesta, care nu aduce nici un rezultat bun. Mai nou, există instituţia judecătorului delegat la care deţinuţii pot să facă plângeri la rapoartele de incident şi la hotărârile de sancţiune. Vor mai exista o parte din probleme, cum ar fi condiţiile de detenţie, dotări, care depind exclusiv de fonduri şi dacă nu sunt nu se poate interveni pentru o îmbunătăţire. Cei care au venit în inspecţie au apreciat că, deşi suntem săraci, am făcut eforturi să respectăm reglementările şi drepturile legale ale deţinuţilor.

Rep.: Ce sectoare ale Penitenciarului Poarta Albă sunt deficitare la capitolul personal?

G.D.D: Unitatea dispune de 570 de angajaţi. Avem un număr de pshihologi şi de educatori destul de redus, dar posturile sunt blocate. Nici cu dotarea penitenciarului nu ne putem lăuda.

Rep.: La ce activităţi lucrative sunt angrenaţi deţinuţii şi cu cât sunt remuneraţi pentru munca prestată?

G.D.D: Activităţi necalificate, lucrări de săpat şanţuri pentru descărcări arheologice, lucrări de taluzat, de montat bărduri. Pentru muncile calificate chiar dacă are avea o deprindere nu poate fi angrenat pentru că ar trebui să răspunde pentru lucrarea respectivă şi nefiind angajatul firmei respective este greu să execute astfel de lucrări. Există şi persoane care au astfel de deprinderi şi care sunt folosiţi şi la activităţi de tencuit sau de zidit. Avem deţinuţi de la regimul deschis care au mers singuri la muncă şi s-au întors singuri la penitenciar. Anul trecut am avut 300 de deţinuţi implicaţi în activităţi lucrative, din care 170 au fost extrem de activi în luna decembrie a.c., şi nici unul nu a creat probleme în sensul de a profita de anumite situaţii.

Rep.: Câte societăţi dintre cele care au solicitat forţă de muncă de la penitenciar nu şi-au achitat facturile?

G.D.D.: Deşi suntem afectaţi de criza economică nu ne-am mai confruntat cu astfel de cazuri pentru că am încercat să negociem cu agenţii economici tarife acceptabile şi pentru ei şi pentru noi. Interesul nostru este să scoatem deţinuţii la muncă, întrucât prin această activitate, în funcţie de câte zile muncesc, au cotă parte de 40% din veniturile realizate pentru a-şi achita diverse bunuri şi pentru susţinerea familiilor aflate în exteriorul unităţii.

Rep.: Penitenciarul Poarta Albă a primit sprijin din partea autorităţilor locale pentru obţinerea unor autorizaţii sau în vederea demarării unor acţiuni?

G.D.D.: Chiar vreau să mulţumesc instituţiilor locale care ne-au sprijinit foarte mult în demersurile noastre pentru obţinerea de autorizaţii. Începând cu Direcţia Sanitară, prin colaborarea pe care o avem în vederea tratării persoanelor private de libertate în reţeaua spitalelor din subordinea Ministerului Sănătăţii şi a autorităţilor locale, şi continuând cu reprezentanţii Consiliului Judeţean care ne-a sprijinit cu 40.000 de puieţi de salcâmi pentru creare de perdele forestiere, necesare Penitenciarului Poarta Albă şi întregii colectivităţi. Am participat la un program de împădurile pe raza localităţii Valu lui Traian unde deţinem o secţie exterioară, iar primăria ne sprijină cu tot ce este necesar pentru buna desfăşurare a activităţii la nivelul secţiei. De asemenea, unitatea penitenciară a răspuns acţiunilor de curăţenie pe raza localităţilor Cumpăna, Valu lui Traian, la Spitalul Judeţean Constanţa, Spitalul Militar, locuri în care instituţiile respective aveau sau nu fonduri pentru astfel de acţiuni, iar prin implicarea noastră am încercat să mulţumit pentru colaborarea bună pe care o avem.

Rep.: Cum s-a încheiat anul 2011 pentru Penitenciarul Poarta Albă din punct de vedere financiar, administrativ?

G.D.D.: În ciuda tuturor greutăţilor am reuşit să realizăm totuşi ceva, mă refer la lucrarea de modernizare a centralei termice. Procedurile de licitaţie, contestaţii, primirea fondurilor, au durat aproape 4 ani. Din veniturile penitenciarului s-au înlocuit instalaţiile sanitare, instalaţiile electrice. Secţia Valu lui Traian a fost dotată cu o cameră frigorifică, s-a achiziţionat o maşină prin Programul Rabla, popota cadrelor şi bucătăria deţinuţilor au fost dotate cu ce mai era necesar pentru prepararea hranei în mod corespunzător, au fost achiziţionate două electrocardiografe necesare cabinetelor medicale.

Rep.: Ce planuri aveţi pentru 2012 privind modul de desfăşurare al activităţii instituţiei pe care o conduceţi şi care sunt proiectele majore de investiţii în cadrul Penitenciarului Poarta Albă şi Secţia exterioară Valu lui Traian?

G.D.D.: Fondurile scad, iar solicitările cresc. Încercăm să găsim soluţii şi să realizăm un fond de venituri mai mare din care să dotăm treptat penitenciarul cu ce este prioritar. Încercăm că demarăm în acest an şi un sistem de irigat, lucrare prin intermediul căreia am reuşi să ne asigurăm necesarul de legume ce vor fi folosite pentru îmbunătăţirea hranei deţinuţilor şi a personalului. Dacă vor exista fonduri, sperăm să se poată implementa la Secţia exterioară Valu lui Traian un sistem electronic ultramodern de pază şi supraveghere video, investiţie ce se ridică la 20 de miliarde lei vechi. De altfel, pentru amenajarea unor curţi de plimbare pentru deţinuţi, aflate deja în stadiul studiului de fezabilitate, aşteptăm o decizie pentru execuţia lor.

Alexandra VASILE