Godină intervine în cazul fetiței din Mehedinți: 'Acum voi primi mii de înjurături, culmea, tocmai de la oamenii sensibili şi emotivi'. Care este poziția lui

Poliţistul Marian Godină şi-a exprimat părerea, pe blogul personal, despre cazul fetiţei din Mehedinţi care a fost adoptată de o familie de români din SUA şi luată în mod brutal de autorităţi din casa celor la care se afla în plasament, scrie stiripesurse.ro

Godină consideră că datoria asistentului maternal este să fie o punte de legătură între copil şi noua familie, pentru a uşura tranziţia. El aminteşte că diferenţa dintre mamă şi asistent maternal este salariul şi îi îndeamnă pe cei care semnează petiţii pentru ca Sorina, fetiţa în vârstă de 8 ani, să rămână în România să-şi ia şi angajamentul că se vor interesa săptămânal de starea copilei. „Nu de alta, dar poate ajunge iar internată cu malnutriţie“, scrie el.

Mesajul integral scris de Marian Godină pe blogul său:

„Mama.” E primul cuvânt pe care majoritatea copiilor îl rostesc. Dacă am putea privi a fi mamă ca pe o meserie, ar fi probabil cea mai grea mserie din lume. Ar fi un job cu program non-stop, iar în fişa postului ar fi un număr infinit de atribuţii, responsabilităţi, îndatoriri şi obligaţii. Mama nu are zile libere, nu are concediu, nu are somn odihnitor. Paradoxal, fiind un job atât de greu, nu e remunerat. Nu există salariu de mamă. Mama lucrează din iubire, gratuit şi necondiţionat. „Salariul” îi este format din zâmbetele copilului, din bucuria pe care acesta i-o aduce zi de zi.

Există totuşi şi jobul de mamă. Se numeşte „asistent maternal”. Face cam aceleaşi lucruri descrise mai sus, inevitabil se ataşază de copilul pe care îl creşte şi, probabil, ajunge să îl iubească ca pe propriul copil. Toate astea cu o diferenţă. Are un salariu. Primeşte bani pentru asta. Are un contract semnat, în care una din obligaţii sună exact aşa: „Să contribuie la pregătirea reintegrării copiilor în familia lor naturală sau la integrarea acestora în familia adoptiva, după caz;” Ce o însemna asta? Eu zic că înseamnă că atunci când iei un copil în grijă, ca asistent maternal, să fii pregătit pentru momentul în care copilul va fi adoptat. Să fii o punte de legătură între copil şi noua familie. Să fii un fin psiholog şi să faci tranziţia cât mai uşor. Să-i explici că îi va fi bine, să participi la întâlnirile cu noua familie etc. În niciun caz să-i spui copilului că urmează să fie răpit şi îi vor fi recoltate organele.

Ba mai mult, asistentului maternal i se oferă dreptul de a adopta respectivul copil şi astfel, din „asistent maternal” să devină MAMĂ cu drepturi depline. Dar vă amintiţi care e diferenţa între mamă şi asistent maternal? Ăăă…salariul. Banu’, ochiul ăsta de drac. Iubire, iubire, dar apoi nu mai vine banu’?

Imaginile pe care le-am văzut ieri sunt greu de privit. E un circ al oamenilor mari din cauza căruia suferă un copil nevinovat.

Cu toate astea, nu ştiu cum ai putea lua un copil, în baza unei hotărâri a unei instanţe, de la cineva care nu vrea să îl dea nicicum, asta după ce s-a încercat în toate modurile posibile, după ce asistentul maternal ştia încă de la început că acest moment va veni inevitabil.

Poate par insensibil, dar, deşi mă consider încă tânăr, prin prisma meseriei, am văzut atât de multe la viaţa mea încât raţiunea nu îmi dă voie să analizez o speţă doar după nişte imagini sau după nişte texte scrise de influencere în căutare de like-uri pe instagram. Mai ales că sunt aceleaşi care erau revoltate de apariţia imaginii unui criminal pişat pe el, dar care nu au ezitat să posteze poze cu o copilă plângând, în timp ce e luată cu forţa din locul unde a crescut.

Le-aş propune celor care semnează petiţia online pentru ca fetiţa să rămână în România, odată cu semnătura, să-şi ia şi angajamentul că se va interesa săptămânal de starea copilei. Nu de alta, dar poate ajunge iar internată cu malnutriţie.

Acum voi primi mii de înjurături, culmea, tocmai de la oamenii sensibili şi emotivi.

Vor fi argumente de tot felul, de la faptul că fetiţa a fost vândută pentru organe, la scrisoarea aceea apărută pe net, în care însăşi copila scrie cu mânuţa ei că vrea să se adresese „autorităţilor statului”. Măi, să fie, cum a ştiut ea să scrie de autorităţile statului…

În final, nu pot decât să-i urez mult succes în viaţă şi sper să devină unii dintre copiii adoptaţi cărora li s-a dat cu adevărat o şansă în viaţă. Pentru că, dacă mă întrebati pe mine, sunt convins că acolo va avea o viaţă mult mai bună. Dar asta numai timpul ne va arăta“, a scris Godină.