Grătare peste morminte. „Tradiţia” ţiganilor, continuată de Paştele Blajinilor

Aglomeraţie în cimitire

De la primele ore ale dimineţii, constănţenii s-au dus cu mic cu mare la morminte. Circulaţia în zona cimitirelor a fost paralizată, iar aleea Cimitirului Central a devenit neîncăpătoare, duminică, 19 aprilie a.c., din cauza celor care au dorit să îi pomenească pe cei dragi care au trecut în nefiinţă, cu o zi înainte de Paştele Blajinilor. După slujbele oficiate de preoţi, credincioşii au ciocnit ouă roşii şi au mâncat friptura de miel şi cozonac, întinzând mesele printre cruci, direct pe morminte – aşa cum „tradiţional” procedează romii. În calendarul ortodox, prima duminică după Paşti este o zi de prăznuire pentru Apostolul Toma, iar în ziua următoare, de luni, numeroşi creştini ortodocşi prăznuiesc Paştele Blajinilor.

Paştele blajinilor este o sărbătoare populară care nu are o rânduială specifică în tipicul bisericesc, aspect confirmat şi de preotul constănţean, Eugen Tănăsescu. „Nu e sărbătoare în sensul sărbătorilor pe care le numim noi, cum e Înălţarea, Paştele, Sfântul Gheorghe, nu, este doar o tradiţie liturgică, de pomenire a celor adormiţi. (…) Devierea asta, am văzut-o comentată prin diverse părţi, că se merge cu mâncare şi băutură la mormânt. Este în tradiţia pomenirilor în crreştinism să se dea şi milostenie, de mâncare de regulă. (…) A degenerat în mâncare şi băutură la cei lacomi. Tradiţia asta noi n-am avut-o, să ne aşezăm să mâncăm pe morminte. Acum, că s-a transferat ş la oraş obiceiul acesta, e doar o împrumutare a celor lacomi, a celor care transformă toate sărbătorile în mâncare şi băutură. Avem aceeaşi problemă şi cu Paştele şi cu Crăciunul, ce mai contează încă o tradiţie transformată la fel? Dar, nu există acest obicei, există obiceiul de a împărţi ouă roşii, cozonac, vin, colivă ş.a.m.d., dar să faci grătare la mormânt… să mă ierte Dumnezeu, asta înseamnă că este o denaturare a învăţăurii creştine despre moarte. Noi, creştinii, nu avem aşa ceva, nu avem acest obicei”, a spus Tănăsescu, pentru „Replica”. Blajinii, potrivit folclorului, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Blajinii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de Rohmani, trăiesc fără femeile lor, convieţuiesc cu ele numai 30 de zile pe an în vederea procreaţiei. Sărbătoarea se regăseşte, preponderent, în Europa de Sud-Est, iar ţara în care ia cea mai mare amploare este Republica Moldova, unde ziua de luni la o săptămână după Paştele creştin-ortodox este declarată ca fiind zi liberă.

Marius Florian VASILE