REPLICA ONLINE CONSTANTA

3.7° Constanța Mar., 19 Mar. 2024
Anul XX Nr. 6673
3.7° Constanța Marți, 19 Martie 2024 Anul XX Nr. 6673
 

Hipercolesterolemia familială – Cauze, simptome, tratament

Hipercolesterolemia familială – Cauze, simptome, tratament

Replica API 9 iulie 2020 | 00:00 931

Hipercolesterolemia familială este una dintre cele mai frecvente boli genetice, mai exact genice, care apare datorită modificărilor apărute la nivelul unei gene, fiind o boală cu transmitere autozomal dominantă și definită de creșterea colesterolului total și a LDL colesterolului, care acesta din urmă mai e numit și colesterol “rău” și este principala modalitate de transport a colesterolului plasmatic (colesterolului din sânge), scrie ziarmedical.ro.

Prin transmitere autozomal dominantă se înțelege că fiecare individ afectat are de regulă un părinte bolnav, iar șansa ca boala să se transmită de la părinte la urmaș este de 50%, prin urmare jumătate dintre copiii unei familii în care un părinte este afectat de această boală genetică autozomal dominantă vor moșteni gena mutantă, deci vor avea boala.

Care sunt cauzele bolii?

Hipercolesterolemia familială este determinată de mutații ale receptorului membranar pentru LDL (LDLR), mutații care compromit capacitatea de prelucrare și/sau internalizare celulară a LDL-ului, mai exact a colesterolului plasmatic.

Ce provoacă această boală?

Creșterea nivelului de LDL colesterol plasmatic duce la dezvoltarea prematură a plăcilor ateromatoase la nivel arterial și afectare coronariană precoce.

Din punct de vedere a validării bolii cadiovasculare, primele semne apar:

în jurul vârstei de 30-40 de ani, la pacienții afectați în stare heterozigotă, adică o afectare mai redusă;

încă din copilărie, la pacienții afectați în stare homozigotă, afectare mai pronunțată, decesul acestor pacienți fiind raportat înainte de vârsta de 30 de ani.

Incidența bolii

la heterozigoți este de 1 la 500 pacienți, adică 5% din populația generală este afectată;

la homozigoți este de doar 1 la 1.000.000 pacienți.

Ce caracteristici prezintă hipercolesterolemia familială?

Această boală se caracterizează prin următoarele:

xantelasme palpebrale (depozite de colesterol în zona ochilor);

xantelasme la nivelul arcului cornean (depozite de colesterol sub formă de inel alb, gri sau albastrui sau ca un arc situat in jurul corneei);

ateroame (acumulare de colesterol) la nivel cardiovascular;

xantoame la nivel tegumentar și/sau al tendoanelor;

durere în piept, în special la efort.

Pot apărea și unele complicaţii ale hipercolesterolemiei familiale:

atac de cord la vârstă tânără;

boli de inimă;

ateroscleroză;

accident vascular cerebral;

insuficienţă cardiacă.

Caracteristicile depind de tipul de mutație și de forma de boală, homozigotă sau heterozigotă. Cum s-a precizat mai sus, boala homozigotă e mai gravă decât cea heterozigotă, însă cea homozigotă e mai rar întâlnită comparativ cu cea heterozigotă.

Care este diagnosticul bolii?

Hipercolesterolemia familială este diagnosticată pe baza examenului clinic şi a celui de laborator (analize de sânge), precum şi luând în calcul istoricul medical familial. De asemenea, afecţiunea poate fi depistată prin intermediul testelor genetice. Alte teste ce pot fi luate în considerare sunt ultrasunetele sau testul EKG de efort.

Diagnosticul pozitiv asociază următoarele criterii: tablou clinic, istoric familial pozitiv, valori crescute ale colesterolului total și ale LDL-colesterolului.În formele heterozigote, creșterea colesterolului plasmatic înregistrează valori duble față de valoarea normală de referință (aproximativ 300-400 mg/dl) în timp ce în formele homozigote, severe, de boală, colesterolul seric variază între 600-1.200 mg/dl.

Copiii cu risc crescut de hipercolesterolemie familială (unul dintre părinţi are această afecţiune) trebuie evaluaţi încă de la vârsta de 6 ani, iar tratamentul ar putea fi instituit chiar de la vârsta de 8 sau 10 ani, pentru a preveni complicaţiile.

Ce tratament se recomandă?

Tratamentul în formele heterozigote vizează dieta și tratamentul medicamentos hipocolesterolemiant (statine). Dieta se caracterizează printr-un regim alimentar sărac în grăsimi şi sare, consumul de alimente bogate în fibre (ovăz, mazăre, fasole, mere, citrice, morcovi, etc.) şi proteine (soia, carne de pui, peşte), evitarea cărnii de porc şi a cărnii roşii în general, consumul de lactate cu conţinut redus de grăsimi, fructe şi legume proaspete, nuci, seminţe, evitarea sucurilor acidulate îndulcite şi a alcoolului, practicarea de exerciţii fizice şi menţinerea unei greutăţi corporale în limitele normale.

Tratamentul medicamentos depinde de rezultatele obținute la testele de laborator, dar și de vârsta pacientului.În lipsa unui tratament adecvat şi a nerespectării regulilor ce ţin de regimul alimentar, persoanele care suferă de hipercolesterolemie familială pot prezenta un risc foarte crescut de a face infarct sau atac cerebral până la vârsta de 50 de ani.

Forma homozigotă, severă de boală, se pretează pentru terapie genică somatică, obiectivul protocolului terapeutic constând în introducerea genei receptorului LDL la nivel de hepatocit (protocol care e în curs de testare).

Curiozități și detalii genetice

Studiul genetic al unor familii cu hipercolesterolemie familială a dus la descoperirea altor mutaţii dominante cauzale în genele: APOB (codifică apolipoproteina B-100, componentă a particulelor de LDL-C) şi PCSK9 (codifică proprotein-convertaza subtilin/kexină tipul 9); aceste mutaţii reduc fixarea LDL-C la receptori.A fost identificată şi o formă de hipercolesterolemie recesivă produsă de mutaţii în gena LDLRAP1 (codifică proteina 1 adaptor al receptorului LDL). Toate aceste mutaţii au confirmat şi dezvoltat calea moleculară pentru fixarea şi degradarea LDL-C în celule, care elucidează mecanismele hipercolesterolemiei familiale.

Receptorul pentru LDL (LDLR) este localizat membranar la nivelul unor mici depresiuni tapetate de clatrină. LDLR recunoaște apoproteina B100 (ApoB100) care este principala componentă proteică a LDL-ului, legarea ApoB100 conducând la internalizarea complexului LDL-receptor (endocitoză). După cuplarea cu lizozomii are loc eliberarea colesterolului intracelular și vehicularea receptorului din nou spre suprafața membranei.

Gena receptorului LDL localizată la nivelul cromozomului 19 are o lungime de 45 kb fiind alcătuită din 18 exoni și 17 introni. Se cunosc peste 900 de mutații la nivelul genei receptorului pentru LDL.

Sfat genetic

Se recomandă screening-ul în cascadă bazat pe teste genetice și s-a dovedit cost-eficient. Screening-ul în cascadă presupune identificarea unui pacient cu hipercolesterolemie familială și apoi testarea rudelor de gradul I. Dacă un părinte este identificat cu o anumită mutație se continuă testarea rudelor din acea parte a familiei – fie prin determinarea colesterolului, fie prin identificarea mutației.

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Google New Urmareste-ne pe Google News

Ti-a placut articolul?


COMENTARII

Puteti adauga un comentariu de maxim 1000 caractere

REPLICA

LOTO

6/49
294439101410
5/49
31213917-03-20243 0 1 5 5 7 6
joker
371118333920